CELE ZECE FECIOARE
Matei 25:1-13
„Vegheaţi, deci, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul.” Versetul 13.
R5522 W. T. 15august 1914 (pag. 251-253)
Se pare că pilda din studiul de astăzi a fost spusă de Domnul nostru cam cu trei zile înainte de răstignirea Sa, ca parte din răspunsul Său la întrebarea „Care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?” În capitolul precedent, Învăţătorul arată diferitele experienţe ale poporului Său până la timpul Venirii Sale a doua oară — timpul încheierii acestui Veac Evanghelic şi al inaugurării Veacului Mesianic, Veacul care ne stă chiar în faţă.
Analizând această pildă, este bine să observăm în primul rând că ea nu se aplică la toate timpurile şi în toate condiţiile. Acest lucru este arătat de primul cuvânt: „Atunci” — în timpul acela — „împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare”. Mai mult, trebuie remarcat că pilda nu descrie lumea în general, ci numai clasa „fecioarelor” — clasa Bisericii — cei curaţi care au părăsit lumea, care au venit la Dumnezeu prin Cristos, care au fost îndreptăţiţi prin credinţă în sângele Său şi care au fost astfel făcuţi membri de perspectivă ai clasei Împărăţiei, clasa Miresei. Această pildă arată deci, că la sfârşitul acestui veac va avea loc o separare, o despărţire în adevărata Biserică a lui Cristos, indiferent care ar putea fi atitudinea lumii sau a bisericii nominale.
La evrei logodna între mireasă şi mire avea loc de obicei cu un an înainte de a se uni la sărbătoarea căsătoriei. În timpul acelui an se aplicau obligaţiile căsătoriei şi orice necredincioşie faţă de mire invalida sau anula contractul, care nu se făcea de obicei de către mire şi mireasă, ci de către alţii, de către intermediari. Astfel, în timpul acestui Veac Evanghelic, Biserica este logodită cu Cristos şi obligaţiile legământului intră în vigoare pentru Mirele, Cristos, care este „departe” şi care intră acum în legământ cu acei care vor fi membri ai clasei Miresei Sale. Aceste legăminte şi acorduri sunt făcute prin fraţi, servitori, slujitori ai Domnului şi ai Bisericii.
Scripturile arată că de la plecarea Domnului până la întoarcerea Sa a existat o necredincioşie serioasă din partea multora care au declarat a fi din Biserica lui Cristos. În Apocalipsa aceştia sunt învinuiţi de desfrânare. Suntem asiguraţi că ei nu vor fi recunoscuţi, ci vor fi respinşi total la a doua Venire a Sa. Dar deşi s-a văzut dinainte că masa celor care au pretins că au intrat întrun legământ cu Domnul va fi necredincioasă, cu toate acestea Domnul declară la fel de limpede că la Venirea Sa va exista o clasă a „fecioarelor” credincioase — cei curaţi, despărţiţi de lume, necontaminaţi. Pilda descrie această clasă. Ea arată în acelaşi timp că nu chiar toate fecioarele vor fi acceptate ca membre ale Miresei; dar că, pe lângă puritate, vor fi considerate esenţiale şi o anumită veghere şi un anumit zel.
Parousia şi Epifania
Mulţi studenţi ai Bibliei susţin că această pildă a început să se împlinească odată cu Mişcarea Millerită, care în 1844 a culminat cu o dezamăgire. ((853)) Timp de patrusprezece ani înainte de acea dată, în toată Biserica a ieşit un strigăt că timpul Venirii a Doua a lui Cristos era aproape. Istoria ne spune că multe caractere nobile din toate denominaţiile au crezut Mesajul şi în virtutea credinţei lor au ieşit să-L întâmpine pe Mire. Dar ei au fost dezamăgiţi, fiindcă Mirele întârzia.
Atunci toate „fecioarele”, atât cele înţelepte cât şi cele nechibzuite, au aţipit şi au adormit. Peste ele a venit o amorţeală generală, o nesiguranţă şi o somnolenţă. Unele dintre ele chiar au visat bătăi ciudate la uşă în acel timp. Mai târziu, la miezul nopţii, Mirele a venit evident, şi au fost făcute anunţuri despre acest fapt — „Iată, mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!”
Un număr tot mai mare de studenţi ai Bibliei cred că acest al doilea strigăt a sunat exact la treizeci de ani după dezamăgirea urmaşilor lui William Miller, şi anume în 1874. Ei nu susţin că Isus a venit atunci în trup, ci, dimpotrivă, ei susţin că El niciodată nu mai vine în trup — că El nu mai este carne, că S-a suit „unde era mai înainte” — pe planul spiritual — mai presus de îngeri.
Aceşti studenţi ai Bibliei ne atrag atenţia asupra faptului că Biblia face deosebire clară între Parousia şi Epifania lui Cristos, la a Doua Venire a Sa. Cuvântul Parousia înseamnă prezenţă, fără să indice în nici un sens al cuvântului că prezenţa este vizibilă. Cuvântul Epifania înseamnă revelarea unuia care este deja prezent. Aceşti studenţi ai Bibliei susţin că la sfârşitul acestui Veac Evanghelic Cristos va fi prezent, nevăzut oamenilor, în timpul unei perioade de patruzeci de ani, făcând o lucrare în special în Biserica Sa — răsplătind pe cei credincioşi, după cum este arătat în pildele Minelor şi Talanţilor, şi primind pe „fecioarele înţelepte”, ca în pilda din lecţia noastră.
Odată cu terminarea acestei lucrări de separare a fecioarelor înţelepte, şi după ce ele vor fi intrat în bucuriile Domnului lor prin glorioasa schimbare a Primei Învieri, va veni Epifania, revelarea, arătarea lui Emanuel. „Atunci când Se va arăta El, şi voi vă veţi arăta cu El în slavă.” „La descoperirea Lui … într-o flacără de foc, aducând răzbunare.” Cu alte cuvinte, revelarea lui Cristos lumii va fi după revelarea Sa clasei „fecioarelor înţelepte”. Lumea va şti că El Şi-a luat puterea Sa cea mare şi a început Domnia Sa de Dreptate, nu văzându-L pe Isus în trup, ci văzând marele Timp de Strâmtorare care va izbucni atunci peste lume — „un timp de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt popoarele”. Daniel 12:1; Matei 24:21.
Candelele şi untdelemnul
Vederile acestor studenţi ai Bibliei sunt interesante pentru noi. Fie că toate concluziile lor pot fi acceptate fie că nu, ele sunt cel puţin vrednice de luat în seamă, întrucât ele dau o nouă interpretare a unor Scripturi care n-au fost înţelese înainte. Dacă ele împart corect timpurile şi perioadele este o altă chestiune, asupra căreia fiecare creştin individual trebuie să-şi folosească propria judecată. Să urmărim pilda din acest punct de vedere; căci nu ştim vreun altul din care să se poată aplica termenii şi condiţiile pildei.
Să observăm că toate „fecioarele” trebuie să audă acest Mesaj: „Iată, Mirele!” — Cel aşteptat a venit. Nu rezultă că toate vor auzi imediat — mai degrabă contrariul. În perioada „strigătului”, dacă aceasta este de patruzeci de ani sau mai mult sau mai puţin, atâta vreme cât iese strigătul va exista ocazie să fie auzit. Şi toată clasa fecioarelor trebuie să-l audă.
„Untdelemnul” din pildă reprezintă evident Spiritul sfânt, în timp ce „candelele” reprezintă Biblia. Toate aceste fecioare au avut Biblia şi o oarecare lumină din ea; dar numai acelea care posedă Spiritul Adevărului în inima lor într-o bună cantitate vor fi în stare să se menţină. Pentru alţii Candela va înceta să ardă. Ei nu vor mai putea aprecia şi aplica profeţiile scripturale legate de a Doua Venire a lui Cristos.
Un singur mod de a primi Spiritul sfânt
„Fecioarele înţelepte” şi-au curăţit candelele ca răspuns la mesaj — ele au examinat Scripturile. Asemenea bereenilor din vechime, ele „cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa”. Astfel ele au avut lumină în candelele lor, precum şi „untdelemn”, Spirit sfânt în inima lor. Atunci „fecioarele nechibzuite” au spus: „Daţi-ne din untdelemnul vostru”. Am dori să putem fi aşa de serioşi ca voi în studiul Bibliei, dar aceste lucruri nu ne mai interesează. Daţi-ne din untdelemnul (spiritul) vostru!
Totuşi, nu există decât o singură cale de a primi Spiritul sfânt, şi aceasta este de la Domnul Însuşi şi numai pe baza condiţiilor Lui. Pentru a primi o nouă rezervă de Untdelemn trebuie să ne uităm bine la legământul nostru cu Domnul, la zelul nostru pentru El şi pentru Adevăr şi la loialitatea noastră faţă de principiile dreptăţii. Aceasta costă ceva timp şi studiu. Costă ceva, poate, din neglijarea lucrurilor acestei vieţi. Înseamnă a te abţine de la lupta pentru bogăţie şi faimă. Înseamnă a trăi aproape de Dumnezeu.
Acesta este costul preţiosului Untdelemn care va da Lumină acelora care îl vor vrea. Prin urmare, fecioarele înţelepte au declarat, nu cu un spirit lipsit de generozitate, că de abia aveau de ajuns untdelemn al Spiritului sfânt pentru ele. Apoi ele i-au sfătuit pe fraţii lor care erau deficitari să meargă la Dumnezeu, care dă larg şi fără mustrare, şi să caute Untdelemnul prin ascultare de Cuvântul Său, prin cercetarea Scripturilor şi prin urmarea îndeaproape a conducerii Învăţătorului pe Calea Îngustă.
Închiderea uşii
Între timp, „fecioarele înţelepte” au intrat una după alta — trecând dincolo de văl — până când în final ultima din numărul preorânduit ((854)) a intrat şi nimeni n-a mai putut intra. „Atunci uşa s-a închis.”
În înţelegerea noastră greşită am gândit odată că această închidere a „uşii” după ce clasa fecioarelor înţelepte a plecat reprezintă faptul că toate fecioarele nechibzuite şi tot restul omenirii a fost respins din favoarea lui Dumnezeu — izgoniţi în chinul veşnic. Acum însă observăm că „uşa” doar închide înăuntru clasa Împărăţiei, Turma Mică, căreia Tatăl îi dă bucuros Împărăţia. Deşi ceilalţi nu vor putea niciodată să intre în această Împărăţie, Dumnezeu are alte binecuvântări pentru ei, care vor veni toate prin clasa Împărăţiei — Cristos şi Mireasa Sa.
Pilda arată că mai târziu clasa fecioarelor nechibzuite obţine Untdelemn, Spirit sfânt în măsură corespunzătoare şi poate să aibă lumină de la candelele lor; că ele recunosc că sfârşitul Veacului a sosit şi doresc serios, şi „bat la uşă” în rugăciune pentru ca uşa Împărăţiei să li se deschidă. Dar răspunsul Domnului pentru ele este: „Nu vă pot recunoaşte. Există doar o singură clasă a Miresei şi ele au intrat deja la Mine”.
În vederea acestora, tot poporul consacrat al Domnului trebuie să fie în veghere serioasă, plini de Spirit şi să aibă Candelele „curăţite şi arzânde”. Nimeni nu putea şti ziua şi ora când va veni Mirele, în sensul Parousiei Sale; cu toate acestea, toate fecioarele trebuie să fie conştiente de prezenţa Sa după ce El a venit. Oricine nu va şti de ea, în acea măsură îi va lipsi dovada că aparţine clasei Miresei; chiar şi fecioarele nechibzuite au fost conştiente de prezenţa Mirelui.
În pildă Domnul nu spune ce se poate întâmpla cu fecioarele nechibzuite; dar alte Scripturi arată că ele trec printr-o parte, cel puţin, a marelui Timp de Strâmtorare care vine peste lume; şi când în final ele sunt primite de Domnul, nu sunt primite în calitate de comoştenitori pe Tron, ci ca servitori onoraţi ai Miresei. În altă parte se vorbeşte despre ele ca „fecioarele, însoţitoarele ei”, şi care în cele din urmă vor fi aduse în prezenţa Împăratului şi vor avea o parte inferioară în lucrarea Împărăţiei (Ps. 45:15, 16). Apoi va urma binecuvântarea Israelului Natural şi a tuturor familiilor Pământului timp de o mie de ani, pentru ridicarea lor din păcat şi moarte la dreptate şi viaţă veşnică — sau dacă nu vor reuşi în aceasta, distrugerea incorigibililor în Moartea a Doua, din care nu va mai fi revenire.