CHIAR CEL MAI MARE PROFET

Luca 1:57-80

„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său.” Luca 1:68.

R 4940 W. T. 15 decembrie 1911 (pag. 458-459)

Despre Ioan Botezătorul Isus a declarat: „Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el” (Luca 7:28). Aceste cuvinte sunt valoroase, arătându-ne că Ioan a fost ultimul dintre profeţi, care a anunţat venirea lui Mesia şi începutul marii lucrări de alegere dintre păcătoşi a unei clase loiale, ca să fie asociată cu Răscumpărătorul în Împărăţia şi gloria Sa Mesianică. Ioan nu putea fi din clasa Împărăţiei. Marea sa lucrare s-a terminat înainte ca sacrificiul Răscumpărătorului să se fi încheiat — înainte de a veni binecuvântările Cincizecimii, acceptându-i pe unii ca moştenitori împreună cu Cristos în Împărăţia Sa. Însuşi Ioan părea să înţeleagă aceasta, căci el a declarat: „Cine are mireasă este mire”, dar eu sunt prietenul Mirelui şi mă bucur să aud glasul Lui. Ioan 3:29.

IOAN — „FAVOAREA LUI DUMNEZEU”

Ioan Botezătorul s-a născut în armonie cu mesajul Îngerului Gabriel. În a opta zi a fost circumcis şi i s-a dat numele. Rudele familiei au recomandat numele tatălui său, dar tatăl şi mama l-au numit Ioan, şi imediat Zaharia şi-a redobândit glasul. Credinţa lui a fost ajutată. El a triumfat asupra tuturor îndoielilor şi a manifestat aceasta dând numele menţionat de Gabriel. Numele Ioan are o semnificaţie frumoasă — „Favoarea lui Dumnezeu”.

Ca om, Ioan a fost special prin aceea că n-a avut niciun alt scop sau obiectiv în viaţă decât să fie mesagerul lui Dumnezeu — să-L anunţe pe Unsul Său şi să pregătească poporul pentru experienţele grele şi probele de caracter despre care Maleahi vestise că vor veni odată cu descoperirea lui Mesia, care „se va aşeza ca topitorul şi … va curăţi pe fiii lui Levi … şi vor aduce Domnului un dar de mâncare în dreptate”. Astfel că Ioan în timpul misiunii sale a vestit, „Împărăţia cerurilor s-a apropiat”. Credeţi veştile bune. Pocăiţi-vă, reformaţi-vă. Pregătiţi-vă pentru o parte în acea Împărăţie.

Încercările au venit într-un mod neaşteptat. Mesia nu S-a născut ca moştenitor al bogăţiei sau al numelui sau al faimei pământeşti, şi experienţele Sale, ca şi învăţăturile Sale, erau diferite de cele pe care învăţaţii legii le-au anticipat. Împotrivirea păcătoşilor faţă de El şi a Lui la erorile şi ipocriziile din timpul Său au produs o ardere care a avut un efect de curăţare asupra unora şi a făcut din ei Leviţi antitipici, consacraţi, dintre care mulţi au devenit preoţi antitipici, prezentându-şi corpurile sacrificii vii, umblând în urmele Răscumpărătorului.

PROFEŢIA LUI ZAHARIA

Sf. Petru ne spune clar cu privire la profeţiile Vechiului Testament, că „oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit conduşi de Duhul Sfânt”. El sugerează că în mod frecvent ei au rostit adevăruri mai profunde şi mai largi decât au înţeles ei înşişi — adevăruri pe care numai viitorul le va descoperi pe deplin. Lucrul acesta este adevărat despre profeţia lui Zaharia, din această lecţie. Versetele 68-70 constituie prima diviziune a acestei profeţii; lăudat fie Dumnezeu, Izvorul oricărui dar bun şi desăvârşit, este începutul. Lui să-I fie aduse toată onoarea şi lauda pentru împlinirea promisiunilor Sale îndurătoare din vechime, căci El „a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său şi ne-a ridicat o mântuire puternică în casa slujitorului Său David”, în armonie cu promisiunile. Aici, după maniera obişnuită a profeţiilor, despre lucrurile pe cale de a fi împlinite se vorbeşte ca şi cum ar fi fost făcute.

Deoarece Ioan Botezătorul s-a născut cu doar şase luni înaintea lui Isus, înseamnă că Isus fusese deja conceput la timpul acestei profeţii. Spiritul sfânt a vorbit despre lucrurile începute, dar încă neîmplinite, ca şi cum ar fi fost terminate: El „a cercetat şi a răscumpărat pe poporul Său”. Acest cuvânt, răscumpărat, se aplică nu numai la lucrarea răscumpărătoare împlinită de Isus prin consacrarea vieţii Sale la botez şi până la completarea sacrificiului Său la Calvar, dar este destul de larg ca să cuprindă întreaga lucrare de recuperare a omenirii.

O mică secţiune din rasa noastră, „cei aleşi”, sunt recuperaţi în timpul acestui Veac Evanghelic; dar Scripturile ne asigură că domnia Mesianică de o mie de ani va fi pentru scopul răscumpărării sau aducerii înapoi din puterea păcatului şi a morţii, a lui Adam şi a tuturor copiilor lui care vor fi doritori să accepte favoarea divină, când li se va aduce la cunoştinţă. Importanţa deci a acestei prime strofe sau secţiuni a profeţiei poetice este: Domnul fie lăudat că a venit timpul să înceapă marea binecuvântare pe care a promis-o de multă vreme.

ELIBERAREA DE VRĂJMAŞI

A doua secţiune sau strofă a acestui poem profetic merge de la versetul 71 la 75. Este în legătură cu eliberarea poporului lui Dumnezeu de puterea vrăjmaşilor. Un gând important aici este că nimeni în afară de poporul lui Dumnezeu nu va fi vreodată eliberat de vrăjmaşii la care se referă aici. Totuşi, au fost mulţi în trecut, cum sunt şi în prezent, vrăjmaşi prin fapte rele — nu din cauza răutăţii intenţionate, ci din cauză că sunt orbiţi de dumnezeul acestei lumi, de înşelăciunea bogăţiilor, de slăbiciunea cărnii lor decăzute etc.

În timpul domniei lui Mesia de o mie de ani, când toţi ochii orbi vor fi deschişi şi toate urechile surde vor fi destupate, şi când cunoştinţa slavei caracterului lui Dumnezeu va fi clar descoperită şi se va arăta pe deplin cât de oribil este păcatul — atunci mulţi, ţinuţi acum captivi de Satan voinţei sale, îşi vor pleca genunchii în faţa lui Emanuel şi vor mărturisi spre slava lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, aşa cum a spus Isus, urmaşii Săi consacraţi sunt „mica turmă” a Sa din prezent. Dar în timpul domniei Sale glorioase, El va aduna altă turmă. După cum a spus El: „Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu şi va fi o singură turmă, un singur Păstor”. Ioan 10:16.

„O singură turmă şi un singur Păstor” nu înseamnă că toate oile vor fi de aceeaşi natură. Dimpotrivă, apostolul ne spune că Planul lui Dumnezeu este ca în cele din urmă „să unească în Hristos [sub un singur Păstor] toate lucrurile care sunt în ceruri şi lucrurile care sunt pe pământ” (Efeseni 1:10). Dintre aceste „toate lucrurile”, Biserica, Mireasa, va fi principală, pe planul naturii divine. Mulţimea mare, heruvimii şi îngerii vor urma în ordine, şi omenirea răscumpărată şi restaurată la perfecţiunea umană va fi de ordinul cel mai jos în staulul divin.

Sf. Pavel ne spune despre vrăjmaşii de care în cele din urmă tot poporul lui Dumnezeu va fi eliberat. Satan este un vrăjmaş. El va fi legat pentru o mie de ani şi în cele din urmă va fi distrus. Păcatul este un vrăjmaş, care va fi eradicat în diferitele lui faze în timpul Împărăţiei lui Mesia. Şi citim: „Ultimul vrăjmaş care va fi nimicit va fi moartea” — şi împreună cu ea mormântul. Moartea adamică nu va mai fi. Nimeni nu va mai fi sub puterea ei. Puterea învierii îi va elibera pe toţi. Numai cei care vor păcătui cu voia, deliberat, vor muri în Moartea a Doua, care nu este un vrăjmaş.

LUCRAREA DE PREGĂTIRE

A treia secţiune sau strofă a acestui poem profetic ne spune despre o lucrare care va fi împlinită înainte de marea încheiere a distrugerii tuturor vrăjmaşilor şi de ridicarea tuturor celor socotiţi vrednici să fie fii ai lui Dumnezeu. Aceasta este relatată în versetele 76-79. Ne spune cum Ioan Botezătorul va fi înainte-mergătorul Servitorului special al Domnului, al lui Isus, pentru a pregăti calea pentru marea Sa lucrare. Acea mare lucrare va fi să dea cunoştinţa mântuirii miilor care erau deja poporul lui Dumnezeu, să le arate „chemarea de sus” a acestui Veac de acum. Astfel, în mila iubitoare a lui Dumnezeu, Biserica vede şi este luminată de „Luceafărul de Dimineaţă” sau de „Steaua Zilei”, înainte ca Soarele Dreptăţii să răsară pentru a împrăştia întunericul omenirii în timpul domniei lui Mesia. Această lumină mai slabă din timpul de acum străluceşte în inimile credincioşilor cu putere sfinţitoare şi îi face arzători de zel pentru Adevăr. Ei la rândul lor strălucesc asupra celor care şed în umbra morţii. Această „Stea a Zilei” călăuzeşte picioarele sfinţilor pe calea păcii, chiar dacă încă sunt în timp de strâmtorare şi înainte ca Noua Dispensaţie să fie introdusă.