Vol. 17, Ianuarie-Februarie 2010, Nr. 2

Convenţia de la Londra — 1-4 August 1913

R 5316 W. T. 15 septembrie 1913 (pag. 284-285)

Există o deosebire considerabilă între o convenţie ţinută într-un oraş mare şi una ţinută la ţară. Există de asemenea o mică deosebire de temperament între caracterul englez amestecat al Americii şi Canadei şi cel complex al Marii Britanii; de aceea întotdeauna este o mică deosebire între convenţiile ţinute în părţile opuse ale Atlanticului. Dar unitatea spiritului tuturor participanţilor este văzută de către oricine care a participat la aceste convenţii din ambele părţi ale Atlanticului. şi cât de rezonabil este acet lucru! Toţi concepuţii de Spirit, toţi copiii aceluiaşi Tată, toţi modelându-se după acelaşi Mântuitor glorios, aceştia dragi trebuie să aibă multe caracteristici minunate, armonioase. ŞCăci printr-un singur Duh, noi toţi am fost botezaţi într-un singur trup” — 1 Corinteni 12:13.

Oriunde am găsi membri ai aceluiaşi Corp, găsim că sunt de acelaşi Spirit. Acesta este întotdeauna minunat. Acesta este întotdeauna separat de lume. întotdeauna se manifestă laudele către ”Cel care ne-a chemat afară din întuneric la lumina Sa minunată”. Întotdeauna există o străduinţă de a lăsa lumina să strălucească înaintea altora în aşa fel încât să slăvească pe Tatăl.

Mesajul Secerişului răspândit pe întregul pământ nu putea să aibă o mărturie mai viguroasă decât aceasta — unitatea spiritului manifestată între membrii Corpului lui Cristos. Acesta strânge clasa grâului la Domnul, la Cuvântul Său şi în simpatie unul cu altul. Grâul este mai mult sau mai puţin copt, dar treptat lumina glorioasă a Adevărului produce un efect de coacere şi separare. Oriunde intră aceasta, rămâne, zăboveşte. Acesta este un motiv, credem noi, pentru care se spune în general de fiecare dată că ultima convenţie a fost cea mai bună. Toate bucuriile noastre, toate binecuvântările noastre spirituale sunt în mare măsură cum le facem noi; sau, mai curând, ceea ce Domnul face pentru noi. Noi putem fi umpluţi cu Spiritul Său numai în măsura în care ne golim de noi înşine şi ne supunem deplin Lui. Putem fi învăţaţi în şcoala lui Cristos numai în măsura în care ne dăm seama de propria noastră insuficienţă şi de nevoia de îndrumare în căile Domnului, şi ne supunem instrucţiunii învăţătorului.

Convenţia care tocmai s-a încheiat a fost una dintre cele mai interesante şi mai profitabile. Până acum, după câte ştim noi, sentimentul tuturor celor prezenţi a fost, ”Este bine să fim aici”. Deşi nu am avut din abundenţă vorbitori capabili după cum sunt de obicei la Convenţiile din America, a fost totuşi o Convenţie bine servită şi au fost un număr de vorbiri bune ţinute pe diferite linii de studiu Biblic. Au fost prezentate gânduri de ajutor şi impulsuri înnobilatoare, care, sperăm, au fost duse către casele multora şi apoi distribuite în jur spre gloria Domnului şi spre mângâierea poporului Său. Părtăşia spirituală care este una dintre cele mai importante trăsături ale binecuvântării unei convenţii a părut că a fost apreciată deplin şi la ea au participat toţi.

Numărul total al participanţilor din afara Ecclesiei de la Tabernacolul din Londra a fost de aproximativ nouă sute, cei mai mulţi fiind din oraşele învecinate, unii venind chiar din Germania, Danemarca şi Suedia, pe lângă cei din America. O sută şasezeci şi nouă şi-au simbolizat consacrarea prin botezul în apă, şi-au simbolizat botezul lor în moartea lui Cristos — Rom. 6:3-5.

Fratele Russell a ajuns la timp, la începutul Convenţiei, şi a participat la toată Convenţia.