Vol. 21, Septembrie-Octombrie 2014, Nr. 6 

CONVENŢIILE NOASTRE EUROPENE

R 5109 b W. T. 1 octombrie 1912 (pag. 310-312)

Diferitele noastre opriri în Europa n-au fost anunţate a fi convenţii, dar, cu toate acestea, ele au avut mai mult sau mai puţin acel caracter, prin aceea că au participat prieteni din locurile din jur. Deşi principala noastră atenţie a fost acordată adunărilor publice, noi am apreciat mult ocaziile de a ne adresa celor deja interesaţi. În fiecare caz am căutat să lăsăm lecţii practice şi să arătăm legătura lor cu Scripturile.

Am căutat în mod special să imprimăm necesitatea dezvoltării caracterului din partea tuturor celor care speră să aibă parte de Împărăţia lui Cristos. Am accentuat scurtimea timpului pentru o lucrare aşa de mare, dacă avem o înţelegere corectă a timpurilor şi perioadelor lui Dumnezeu. Am admis fără rezerve, aşa cum am făcut-o întotdeauna, că umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Dar am arătat că dovezile par să confirme tot mai mult aşteptările noastre. În acelaşi timp am sugerat că, dacă aşteptările noastre pentru octombrie 1914 nu se vor împlini — la ani după aceea — această amânare nu va invalida marele Plan al lui Dumnezeu, nici credinţa noastră în el. Angajamentul nostru de consacrare cere credincioşie „chiar până la moarte” — oricând ar veni moartea.

Plecând din Londra, prima noastră oprire a fost în Denain, Franţa. Cele două adunări au fost pentru cei interesaţi — prezenţa fiind cam de o sută. Fraţii, cei mai mulţi mineri la cărbune, au arătat un interes adânc şi inteligent pentru Adevăr. Am avut un timp de bucurie binecuvântat cu ei.

Următoarea noastră oprire a fost în Paris, unde am avut mare plăcere să ne întâlnim şi să ne adresăm fraţilor, dar n-a fost nici o adunare publică. Prietenii au considerat Trocadero ca singurul loc potrivit. Li s-a promis în parte, dar după aceea li s-a refuzat. Este sub control guvernamental şi reglementările lui interzic să fie folosit pentru scopuri religioase.

Am mers mai departe la Geneva — oraşul principal al Elveţiei — oraşul lui Calvin. Înainte de masă am vizitat Catedrala lui Calvin şi am probat scaunul tare de lemn folosit cândva de învăţatul reformator. Duritatea lui ne-a amintit de învăţătura dură a predestinării la chin veşnic a celor nealeşi.

Am vizitat monumentul ridicat lui Servetus de către Liber-cugetători. Îl înfăţişează pe Servetus în închisoare, în zdrenţe, cerând în zadar să i se schimbe hainele, şi zicând: „Mă mănâncă păduchii”. La scurt timp după acea cerere Servetus a fost fript de viu timp de patru ore pe rug, cu focul de lemne doar destul de departe ca să nu-l înăbuşe sau sufoce — ca să poată suferi cea mai oribilă moarte imaginabilă. Crima lui a fost incapacitatea de a socoti „trei ori unu fac unu”. A fost prea onest să susţină ceea ce nu poate crede.

Am vizitat oraşul executării lui Servetus şi am văzut acolo noul monument înălţat de prietenii lui Calvin, ca o ispăşire parţială pentru eroarea conducătorului lor. Declară că ei deplâng eroarea şi resping crima, care-L dezonorează pe Dumnezeu şi pe om. Mulţumim lui Dumnezeu că lumea progresează în spiritul Adevărului, chiar dacă mai încet în litera lui.

Adunarea noastră publică la Victoria Hall a avut participare bună (cam 1500), chiar dacă a fost nelatimp, ni s-a spus. (În Catedrala lui Calvin au fost cam 300 în aceeaşi zi.) Atenţia a fost excelentă. Sperăm să fie rezultate mai târziu. Biroul Societăţii pentru Franţa şi Elveţia va fi de acum încolo la Geneva. Este un bun centru pentru oricât a mai rămas în Franţa şi în Elveţia din influenţa Protestantă Huguenotă.

În călătoria noastră a urmat Mulhausen, Alsacia. Deşi a plouat neîncetat, marea sală a fost aglomerată şi sute au fost refuzaţi din lipsă de locuri. Publicul a fost excepţional de ager la minte şi a dat mare atenţie. Unele roade au apărut deja. Sperăm că vor urma mai multe.

Următorul în itinerarul nostru a fost Basel. Şi aici am avut cea mai bună sală şi mulţi au stat în picioare, iar sute au fost refuzaţi.

Acelaşi raport se potriveşte şi pentru locurile următoare — Zurich, St. Gallen, Munich, Reichenbach şi Dresda. Atât înainte cât şi după adunări s-a manifestat un interes splendid. După adunările de continuare cu cei interesaţi, fraţii ne asigură că o trezire a gândirii i-a mişcat pe oameni, cum înainte n-au mai fost mişcaţi de subiecte religioase.

URAREA DE BUN VENIT ÎN VERSURI

LA DRESDA

Întâmpinarea noastră peste tot a fost cu cele mai adânci manifestări de iubire creştină. Aceasta din Dresda a fost accentuată prin forma ei poetică, atât de simţitor exprimată încât a stors lacrimi din ochii celor care înţelegeau germana. Mai târziu am obţinut o copie în germană a cuvântării, precum şi traducerea ei în engleză, pe care o prezentăm aici:

(Dedicată în iubitoare aducere aminte dragului nostru frate Russell, cu ocazia vizitei sale în Dresda, la 17 august 1912, de către adunarea din Dresda.)

„Copil al lui Dumnezeu, aşteaptă răbdător şi calm, chiar dacă mai abruptă devine calea,

Încredinţat în grija Sa, al cărui har până aici te-a susţinut;

Şi chiar dacă noaptea de necaz se apropie, cu nori negri şi groşi,

Urmează-L credincios pe Miel: mâine va fi lumină!

 

Copil al lui Dumnezeu, odihneşte-te fără frică în Cel al cărui braţ te ţine sigur;

Te poţi încrede în El cum un copil sencrede, fiindcă eşti al Lui.

Şi chiar dacă noaptea e foarte lungă, tu eşti copilul Lui, nu fi întristat,

Încrezându-te în Cuvântul Său, căci el vesteşte lumina dimineţii.

 

Copil al lui Dumnezeu, te trimite împuternicirea Lui în toată lumea?

Vei simţi, da, chiar foarte sigur, cum El te susţine în a Sa iubire.

Vesteşte la miazănoapte, la maizăzi, la răsărit şi la apus Împărăţia ce acuma se zăreşte,

Şi strânge câţi au mai rămas din copiii Luminii.

 

Copil al lui Dumnezeu, continuă-ţi călătoria, precum o stea;

Şi când rugăciunea ta la cer se-nalţă, să fim şi noi amintiţi;

Cu tine, rezemându-ne pe a Sa putere, înaintea feţei Sale venim;

Nici o frică nu ne poate tulbura în noaptea prin care trecem spre lumină.”

 

Adunarea de la Berlin pentru cei interesaţi (ca şi aceea din Dresda), a fost o adunare considerabilă de prieteni dragi din zona din jur — doi din Rusia. Sala pentru adunarea publică era pentru 2000, dar se estimează că 5000 au fost refuzaţi. Acustica sălii n-a fost cea mai bună, dar s-a dat o mare mărturie pentru Adevăr. Unii dintre ascultători au manifestat mult interes.

A urmat apoi Elberfeld. Am avut Sala Primăriei. Toate locurile au fost ocupate, cam 200 au stat în picioare şi alte mulţimi au fost refuzate. Publicul de aici a fost unul din cele mai bune, dacă putem judeca după înfăţişarea lor inteligentă şi atenţia mare. Regiunea Bremen-Elberfeld este una din cele mai religioase din Germania. Şi, apropo, aflăm că teoriile criticii radicale şi ale evoluţiei au făcut mare prăpăd în credinţa creştină din Germania. De la câţiva ştim că nici o persoană din zece nu crede în Biblie ca revelaţie divină; şi cei care ne-au informat gândeau că nici chiar într-un creator personal, inteligent, nu se crede. Dacă numai pe jumătate este aşa de rău, este îngrozitor — „Fără Dumnezeu şi fără speranţă în lume”.

Copenhaga, Danemarca, a fost următoarea noastră oprire. Aici am avut din nou dovezi ale sentimentului cald danez. Prietenii noştri s-au adunat în număr mare spre bucuria noastră comună. Şi adunarea publică a fost o repetare a celor din Germania. O sală aglomerată — sute neputând să intre — de oameni inteligenţi şi interesaţi.

În Finlanda, parte din Rusia, a fost întâlnirea noastră următoare la Helsingfors. Prima noastră vizită la poporul finlandez a fost încurajatoare. Ne-au plăcut oamenii. Umilirea lor prin pierderea libertăţii, aparţinând de Rusia, poate fi o binecuvântare — producând în ei blândeţe şi pregătind pe unii pentru Adevăr.

Doi fraţi finlandezi au fost în mod special activi timp de doi ani să servească Adevărul tuturor celor flămânzi după Adevăr. Ei au tradus trei volume din STUDII ÎN SCRIPTURI ŞI EVERYBODYS PAPER (Publicaţie pentru Toţi), pentru circulaţie gratuită, pe cheltuiala lor. Acum cam 15 colportori duc Adevărul în fiecare colţ al ţării.

Adunarea publică a fost aglomerată până la capacitatea deplină a sălii — 1000 — mulţi stând în picioare; unii aproape în lacrimi fiindcă n-au putut obţine intrare. Anumite locuri au fost rezervate pentru unii din elita oraşului, dar mulţimea s-a căţărat şi a intrat prin ferestre etc., şi nu s-au putut păstra locurile; şi cei care aveau bilete pentru locurile rezervate n-au putut ajunge la uşi cu mult timp înainte de timpul începerii vorbirii.

Aici s-a tradus întâi în suedeză, apoi în finlandeză, fiindcă populaţia este amestecată. Dovadă că Dumnezeu are nişte copii adevăraţi în Finlanda, la care a sosit timpul să ajungă Mesajul Secerişului.

REZUMAT AL LUCRĂRII SECERIŞULUI

ÎN FINLANDA

Lucrarea în Finlanda este destul de nouă. Aceasta pare să facă progres excelent. Numărul de colportori angajaţi şi faptul că se susţine singură, este bună dovadă a adâncimii interesului. Raportul care urmează se va dovedi interesant:

1 noiembrie 1911 – 1august 1912

Studii în Scripturi (16 colportori)….9.792

Diferite broşuri, Umbrele Tabernacolului etc.

. . . . . . . . . . 14.087

 23.879

Biblii vândute . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215

Numărul de abonaţi la Peoples Pulpit(Tribuna Poporului) în finlandeză . . . 500

Pliante gratuite . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185.000

Numărul de adunări ţinute . . . . . . . . . . . . . 357

Numărul total al participanţilor . . . . . 37.866

Mile parcurse în călătorii de predicare . . 9.570

Scrisori şi cărţi poştale trimise . . . . . . . . . .717

Scrisori şi cărţi poştale primite . . . . . . . . . 741

Total cheltuieli . . . . 3.646,81 $

Total intrări . . . . . 3.623,07 $

                           

Stockholm, Suedia, a fost una din întâlnirile noastre foarte interesante. Am vorbit pentru cam 300 de prieteni de patru ori cu mare plăcere şi, credem noi, cu folos. Am avut şi o mare ocazie de mărturie publică la „Circ”. Au fost prezenţi cam 1500 în pofida faptului că era o dimineaţă ploioasă. Fie ca Dumnezeu să dea binecuvântarea Sa!

În călătoria de întoarcere la Londra ne-am oprit la Kiel, Germania, unde s-au repetat experienţele noastre anterioare — o adunare serioasă de studenţi ai Bibliei în număr de cam 30; o mare mulţime şi un adânc interes la adunarea publică, şi mulţi care n-au putut intra au plecat cu materiale de citit.

Seara am fost în Londra, înainte de plecarea spre Liverpool şi Brooklyn. Am avut întâi o adunare socială cu bătrânii şi diaconii, iar apoi o adunare generală cu adunarea de la Tabernacol, care a fost bine reprezentată. Am încheiat cu adresă de rămas bun; şi întrebaţi când ne vom putea întoarce, am promis — „Cât de curând va părea Domnul să indice — posibil în şase luni!”

Sosiţi la debarcaderul unde era vaporul nostru în Liverpool, am găsit cam 40 de prieteni iubiţi din Liverpool aşteptându-ne. Ei au cântat pentru noi „Sfântă-i legătura”, iar când am pornit „Domnul să fie cu voi, până iarăşi ne-om vedea.”

Unii dintre pasageri au remaracat după aceea frumuseţea cântării de rămas bun! Le-a amintit de Dumnezeu şi de puterea Lui protectoare, şi de dependenţa omului de El, în special pe întinderea marelui adânc.

Venirea acasă a fost la fel de plăcută. Cam doisprezece dintre bătrânii de la Brooklyn ne-au întâmpinat pe chei ca reprezentanţi ai adunării şi în special ai familiei. Iar la sosirea noastră la Betel au fost felicitări reciproce, un imn de laudă lui Dumnezeu şi o rugăciune de mulţumiri recunoascătoare Celui a cărui îndurare ţine pe vecie.

*    *    *

Poate că nimic altceva nu arată mai bine că avem Adevărul, ca faptul că produce acelaşi spirit oriunde ajunge. Din Maine în California, din Canada în Texas, din Marea Britanie în Japonia — spiritul poporului lui Dumnezeu este acelaşi. De ce? Fiindcă toţi aţi fost botezaţi de un singur spirit într-un singur Corp — Cristos.