Crearea Lucrurilor Terestre – VDM 21.2

Vol. 21, Ianuarie-Februarie 2014 Nr. 2 

Crearea lucrurilor terestre

04693″> Geneza 1:1-31 ; 04694″> 2:1-3

„La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul. Pământul era fără formă şi gol; şi întuneric era peste faţa adâncului.” 04695″> Geneza 1:1, 2 .

R 5139 W. T. 1 decembrie 1912 (pag. 371-373)

În trecut, studenţii Bibliei n-au fost suficient de critici în studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Lecţia de astăzi ilustrează aceasta. Relatarea din Geneza nu începe cu crearea pământului fizic, aşa cum s-a presupus odată. „Începutul” se referă doar la lucrarea îndeplinită de Puterea Divină în aducerea pământului gol şi fără viaţă la starea de a fi folosit de om.

Pământul era deja în existenţă şi fusese creat de Puterea Divină înainte de timpul menţionat în relatarea din Geneza. Citiţi textul nostru de câteva ori până veţi vedea clar acest lucru. Critica Radicală (care merge înapoi cu milioane de ani) discută diferite teorii cu privire la modul de formare a masei pământului şi atribuie milioane de ani acestui lucru. Studenţii Bibliei se pot mulţumi cu relatarea că pământul exista deja „la începutul” din relatarea Genezei.

Biblia menţionează zile de diferite lungimi; de exemplu „ziua ispitirii în pustie” — patruzeci de ani (Evr. 3:8, 9); „pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani” (2 Petru 3:8); „ziua” Domnului nostru etc. (Ioan 8:56). Deşi Dumnezeu ar fi putut realiza marea lucrare de aranjare a pământului în şase zile de câte 24 de ore, sau în şase minute, de fapt, nu există nici un motiv să gândim că este vorba despre zile scurte după cum vom vedea mai târziu.

Dumnezeu a programat o Săptămână mare de şapte Zile pentru marea Sa lucrare de aducere a omului la perfecţiune. Şase din acele zile au pregătit planeta noastră pentru a-l primi pe Adam ca domnul şi regele ei pământesc, un chip al Creatorului. A şaptea Zi, care a început atunci, încă nu este completă — îi mai lipseşte o mie de ani pentru a fi completă. În acea perioadă, Biblia ne spune că Pământul va fi adus la condiţia de Paradis şi omul va fi restabilit de către Răscumpărătorul Său în chipul lui Dumnezeu.

Potrivit cronologiei biblice, de când a fost creat Adam au trecut şase mari Perioade sau Zile de o mie de ani. Noi suntem acum în zorile marii Zile a şaptea sau Ziua de Sabat a experienţei umane. Dumnezeu a promis că această Zi a şaptea, de o mie de ani, va fi foarte diferită de cele şase Zile precedente, în care omenirea a trăit sub o domnie a Păcatului şi a Morţii. A şaptea Zi de o mie de ani este numită în Scripturi „Ziua lui Cristos”, şi este numită de către mulţi Mileniul. În ea, Satan şi Păcatul vor fi răsturnaţi, dreptatea va fi restabilită de către Răscumpărătorul, şi toată omenirea cumpărată cu sângele preţios la Calvar va avea deplina ocazie de a fi ridicată din degradarea prezentă la redobândirea chipului şi asemănării cu Dumnezeu, pierdute în Eden prin neascultarea lui Adam.

Ziua a şaptea a Săptămânii de Creare a început cu crearea lui Adam şi a durat deja şase mii de ani, şi se va sfârşi cu mia de ani a Domniei lui Cristos. A şaptea Zi de Creare va fi de şapte mii de ani. Oricine vede că aceasta este o deducţie raţională, poate uşor presupune că cele şase Zile precedente din relatarea Genezei au fost de asemenea de câte şapte mii fiecare. Astfel socotit, perioada totală de la timpul când Energia Divină a început să opereze asupra Pământului gol, până când întreaga lucrare de creare şi Restabilire va fi împlinită cu totul, este de 7 ori 7.000 de ani, sau 49.000 de ani.

Potrivit Bibliei, vor mai fi încă o mie de ani până când Cristosul va fi împlinit cu totul lucrarea Sa pentru omenire, şi va preda Împărăţia lui Dumnezeu, însuşi Tatălui. Atunci va începe perioada celei de-a cincizecea mie de ani, cu orice creatură din Ceruri şi de pe pământ dând laudă Aceluia care stă pe Tron şi Mielului, pentru totdeauna. Cât de potrivit va fi, în special când ne amintim că în aranjamentul lui Dumnezeu cincizeci este culminarea numerelor! În uzanţa Bibliei, numărul şapte este simbolul perfecţiunii, iar de 7 ori 7 reprezintă completarea perfecţiunii; şi al cincizecilea sau Jubileul care urmează este culminarea.

SĂ FIE LUMINĂ”

Noi susţinem că relatarea din Geneza este în deplin acord cu toate faptele cunoscute de ştiinţă. Pe pământ n-a fost lumină până când Energia Divină a acţionat pe suprafaţa apelor. Relatarea pare să sugereze o influenţă electrică şi o lumină cumva asemănătoare cu Aurora Boreală. Pământul era în întuneric pentru că era învăluit de o ceaţă de nepătruns şi deasupra era o boltă de apă, apă mineralizată etc. Acestea împiedicau complet lumina soarelui, a lunii şi a stelelor, care n-au strălucit peste Pământ în nici un sens până în Ziua a Patra. Ziua evreiască, întocmită după relatarea din Geneza, începea cu noaptea. Astfel, în Prima Zi de 7000 de ani, sub Energia Divină, a crescut treptat această lumină electrică pregătind lucrurile pentru următoarea epocă.

Lucrarea Zilei sau epocii a Doua a fost stabilirea firmamentului, separarea apelor din cer şi a apelor de pe Pământ. Fără îndoială lumina a avut de-a face într-un mod natural cu producerea acestui al doilea aspect al pregătirii Pământului. Stabilirea firmamentului a început foarte încet, dar a fost completă la sfârşitul Zilei a Doua.

În Ziua sau Epoca a Treia, sub îndrumare Divină au avut loc cutremure de pământ, lanţuri muntoase au fost aruncate în sus şi astfel apele Pământului au fost adunate în mări, uscând o suprafaţă de pământ în pregătire pentru vegetaţie. Imediat a apărut vegetaţia — iarbă, tufişuri, copaci, cu seminţele şi fructele lor. Relatarea nu spune că Dumnezeu a făcut atâtea feluri de ierburi, fructe, copaci etc. Ea declară că la porunca divină Pământul a produs aceste diferite soiuri. Nimic din relatarea din Geneza nu ar fi în opoziţie cu o teorie evolutivă în ceea ce priveşte vegetaţia. Astfel, sub supraveghere divină, a Treia Zi şi-a împlinit scopurile.

Potrivit Teoriei Vailiene, pământul a fost cândva înconjurat de inele şi centuri asemănătoare cu cele ale lui Saturn şi Jupiter, compuse din minerale şi apă, aruncate la mare distanţă, când cu mult timp înainte Pământul era în starea lichidă. Aceste inele, atrase spre Pământ, s-au apropiat treptat, unul câte unul. Reţinute la distanţă de firmament, ele s-au întins ca o perdea mare, cauzând în mare parte întunericul. Apoi, influenţate de mişcarea Pământului în jurul axei sale, ele au gravitat spre poli, treptat devenind mai grele. În cele din urmă s-au rupt, unul după altul, căzând ca mari potopuri, îngropând vegetaţia care mai târziu a devenit straturi de cărbune şi depunând minerale de diferite feluri, pe care omul le foloseşte de atunci încoace.

Fiecare potop succesiv a adăugat minerale în scoarţa Pământului şi apă în mări, greutatea mărilor creând alte ridicări de munţi etc. Ultimul din aceste inele a venit ca Potop în zilele lui Noe. Până atunci, timp de secole, acesta fusese o mare boltă de apă. Prin el, soarele, luna şi stelele erau vizibile, dar nu clar, ca acum. În astfel de condiţii n-au existat furtuni, nici ploaie (Geneza 2:3). Întreg Pământul sub această boltă era ca o seră, cu aceeaşi temperatură. Aceasta explică resturile vegetale şi animale găsite aproape de poli, de mult prinse în gheaţă, care s-a format instantaneu când bolta s-a prăbuşit ca un potop.

Odată cu prăbuşirea câtorva din „inelele” pământului, atmosfera a devenit transparentă, astfel încât luminătorii cerului au putut să exercite influenţa lor benefică în ceea ce priveşte viaţa animalelor care erau pe cale de a fi create. Aceşti luminători au servit omenirii ca un mare ceasornic, marcând zilele, lunile şi anii. Astfel lucrarea Zilei-Epoci a Patra a fost îndeplinită.

În ziua a Cincea apele au început să mişune de creaturi vii. Apoi au urmat păsările şi marii monştri marini. Aici din nou este sugerată o măsură de evoluţie prin declaraţia, apele au dat din abundenţă” diferite soiuri, sub supraveghere divină. Numai în cazul omului Biblia declară distinct o creare personală.

Crearea animalelor de uscat marchează a şasea Zi-Epocă. Peştii şi păsările au fost înainte, după cum sunt de acord omenii de ştiinţă. Din nou citim, „pământul a dat”, dar mai citim că Domnul a condus chestiunea în dezvoltarea diferitor soiuri şi varietăţi.

Chiar la sfârşitul Zilei a Şasea, Dumnezeu l-a creat pe om. Nu pământul l-a dat. El a fost creat în asemănarea de caracter a Făcătorului său, să fie regele Pământului, să stăpânească peste creaturile pământului, ale aerului şi ale mării. Altă relatare pare să implice că Mama Eva a fost luată din coasta Tatălui Adam, ca să fie un ajutor pe planul lui, la începutul Zilei a şaptea, căci aceasta a fost ultima parte a creării. Citim că Dumnezeu Şi-a terminat lucrarea în Ziua a Şaptea şi S-a odihnit. S-a odihnit sau a încetat lucrarea Sa de creare în timpul Zilei a Şaptea, lăsând ca ceea ce era de terminat să fie realizat de către Răscumpărătorul de-a lungul Împărăţiei Sale Mesianice, care va completa Ziua a Şaptea — 49.000 de mii de ani de când Dumnezeu a zis: „Să fie lumină”.