CRIZA ACTUALĂ

„Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie: vedeţi să nu vă tulburaţi, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple. Dar sfârşitul tot nu va fi atunci.” Matei 24:6.

R5526 W. T. 1 septembrie 1914 (pag. 259-260)

Scripturile vorbesc despre un mare Timp de Strâmtorare la sfârşitul acestui Veac Evanghelic. Domnul nostru în profeţia consemnată în Matei 24 menţionează acest mare Timp de Strâmtorare. Sub imaginea necazului de pe pământ şi a clătinării cerurilor etc., El ne vorbeşte despre evenimentele însemnate din zilele noastre. În legătură cu aceasta El spune: „Când veţi vedea aceste lucruri întâmplându-se, atunci să vă ridicaţi capetele şi să vă bucuraţi; pentru că răscumpărarea voastră se apropie” — legând acest mare punct culminant de eliberarea Bisericii, de schimbarea lor de la natura pământească la cea cerească.

În legătură cu aceasta Domnul spune: „Veţi auzi de războaie şi veşti de războaie; … toate aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar sfârşitul tot nu va fi atunci”. Acestea au continuat tot timpul Veacului. Nu trebuie să ne gândim că războaiele au fost lucrul special pe care Învăţătorul l-a avut în minte când S-a referit la marea strâmtorare cu care se va sfârşi acest veac. Acest necaz este ilustrat în profeţia lui Daniel ca „un timp de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt popoarele”. Daniel 12:1.

Domnul nostru vorbeşte despre acest Timp de Strâmtorare şi spune că Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri până când se vor împlini Timpurile Neamurilor (Luca 21:24). Aceste „Timpuri ale Neamurilor” reprezintă o perioadă în timpul căreia lumea urma să fie stăpânită de neamuri. Neamurile urmau să-şi arate priceperea dând lumii o guvernare. Această încredinţare a lumii în mâinile guvernelor neamurilor a urmat luării împărăţiei tipice de la Israelul tipic. Odată cu căderea lui Zedechia şi cu luarea coroanei de la el, Domnul a declarat o răsturnare a guvernării Sale până la stabilirea Împărăţiei lui Mesia. Ezechiel 21:25.

În acelaşi timp, Împăratul Nebucadneţar a avut un vis, care înfăţişa stăpânirea Pământului de către neamuri în acest interval până la Împărăţia lui Dumnezeu. Daniel i-a arătat împăratului visul pe care monarhul îl uitase şi i-a dat interpretarea. Împăratul visase un chip mare, al cărui cap a reprezentat împărăţia Babiloniană; pieptul de argint, împărăţia Medo-Persană; pântecele şi coapsele de aramă, împărăţia Greciei; fluierele picioarelor din fier, Imperiul Roman. „Sfântul” Imperiu Roman era reprezentat prin picioare, în parte de pământ şi în parte de fier. O piatră trebuia să lovească chipul în picioare, care erau din fier şi pământ, şi să le sfărâme în bucăţi. Această sfărâmare a picioarelor chipului trebuia să vină la sfârşitul Veacului şi să fie pasul pregătitor pentru stabilirea Împărăţiei lui Mesia. Daniel 2:31-45.

Atâta vreme cât aceste guvernări ar fi aici, ele şi Împărăţia lui Mesia n-ar putea coopera. Guvernele neamurilor sunt bazate pe egoism şi constrângere; Împărăţia lui Cristos va fi bazată pe dreptate, iubire, milă, sub Prinţul Păcii. Acestea două n-ar putea guverna în acelaşi timp. Prin urmare a fost prezis că Mesia la a doua venire a Sa va lega mai întâi pe „omul cel tare” al supremaţiei neamurilor, şi pe ruinele stăpânirilor pământeşti va stabili o Guvernare dreaptă.

Îngrozitorul război actual nu este marele Timp de Strâmtorare în cel mai deplin sens al cuvântului, ci numai predecesorul lui. Marele Timp de Strâmtorare din Scripturi va fi adus de anarhie — ridicarea generală a poporului; după cum spune profetul: „Cei care intrau şi ieşeau n-aveau nici ei pace … căci Eu dezbinam pe toţi oamenii unii împotriva altora”. Zaharia 8:10.

Rodul viei pământului

Domnul declară că El intervine în aceste chestiuni care sunt rezultatul natural al egoismului, agresivităţii şi lăcomiei omeneşti. Domnul are de-a face cu toate acestea, prin aceea că la timpul potrivit El a acordat lumii cunoştinţa care le stârneşte. Cu alte cuvinte, oamenii cu păcatul şi cu egoismul în inimile lor nu sunt într-o stare în care să folosească cunoştinţa în mod înţelept, drept. Fără să ne referim la vreo persoană sau clasă, putem vedea că dacă cunoştinţa care este în lume ar continua să crească, câţiva, puţini, prin acea creştere a cunoştinţei ar ajunge cu mult înaintea altora — până când în final bogăţia ar fi comasată în mâinile a foarte puţini, şi întreaga lume ar deveni sclavii acestora puţini. Banii se înmulţesc repede în mâinile bogaţilor. Pe de altă parte, populaţia se dublează într-un secol. Cine nu poate vedea că în condiţiile actuale n-ar fi în cele din urmă decât sclavie pentru mase, guvernate de o autocraţie?

Atâta vreme cât guvernele vor fi puternice, răsturnarea lor va fi imposibilă. Gândul nostru, adesea prezentat în aceste coloane, este că un război mare va slăbi naţiunile, pregătind perioada de anarhie. Un astfel de război mare, paralizând lumea din punct de vedere financiar şi discreditându-i pe conducători în ochii popoarelor lor, va deschide calea pentru anarhie. Oamenii din trecut îi priveau pe conducătorii lor ca pe nişte semi-zei. Această venerare a autorităţilor există încă într-o oarecare măsură, în special în Rusia, unde poporul aproape venerează pe ţar — cu excepţia anarhiştilor. Războiul prezent este cel la care ne-am aşteptat. El va stoarce lumea de sânge şi de bogăţie. Atunci naţiunile bolnave, slabe, fără putere, vor cădea pradă Socialismului, care va deveni ((851)) anarhie. Astfel, conform prezicerilor Bibliei, Pământul va fi pregătit să primească Împărăţia lui Mesia ca „dorinţa tuturor popoarelor”. Hagai 2:7.

Atitudinea potrivită a poporului Domnului

„De aceea aşteptaţi numai, zice Domnul, până în ziua când Mă voi scula la pradă: căci am hotărât să strâng popoarele, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs indignarea peste ele, toată aprinderea mâniei Mele; căci tot pământul îsocialş va fi mistuit de focul geloziei Mele. Atunci voi da popoarelor buze curate.” Ţefania 3:8, 9.

Ce a vrut Iehova să spună prin „aşteptaţi?” El a vrut să spună că trebuie să aşteptăm timpul Său. El ne-a spus despre nivelarea generală a lucrurilor acestei lumi; a declarat că toate împărăţiile vor fi scufundate în anarhia generală. Va fi o fierbinţeală de căldură, discuţii, tumult, conflict, şi în acest timp naţiunile lumii se vor „topi” — se vor prăbuşi repede. Noi credem aceasta. Nu ne gândim că creştinii se vor lupta cu sabia; căci Domnul a spus că acela care va ridica sabia va pieri de sabie. Poporul Domnului trebuie să stea deoparte, recunoscând că „autorităţile … care există sunt rânduite de Dumnezeu”, prin aceea că El le permite, în timp ce are deplină putere să facă schimbări. Dacă El le permite, nu este problema noastră să căutăm să le răsturnăm.

Scriitorii laici se referă uneori la arderea simbolică a lumii. Citim adesea în ziare despre „marea conflagraţie” — vorbind despre acest foc al strâmtorării, conflictului, confuziei. Elementele care se vor topi „de mare căldură” vor fi elementul muncii, elementul meşteşugăresc, elementul capitalist, elementul religios etc. Domnul adună naţiunile, după cum a spus că va face în această „Zi” — în ultimii patruzeci de ani. Această adunare înseamnă atragerea naţiunilor împreună. Toate naţiunile Europei — chiar şi China — astăzi sunt mai aproape de noi decât a fost Chicago acum şaptezeci de ani. Naţiunile se apropie mai mult unele de altele prin cablul Atlantic şi Pacific, astfel încât China şi Japonia comunică cu noi în câteva ore, şi o panică financiară afectează întreaga lume în douăzeci şi patru de ore.

Deşi Domnul face această lucrare, nu trebuie să gândim că El întărâtă aceste naţiuni una împotriva alteia. El le-a permis să-şi realizeze înclinaţiile lor egoiste şi rezultatul este conflictul. Cunoştinţa face aceasta — cauzând o condiţie socială neliniştită.

Perspectiva finală

Vedem că acest război a fost cauzat de circumstanţe foarte speciale. Rusia şi Austria au fost de mult dornice să aibă deschidere la Marea Mediterană; dar ele s-au temut că va urma un mare război din orice încercare de a şio asigura. Ele au „aţâţat” mai mult sau mai puţin statele mai mici — Statele Balcanice. Au făcut tot ce au putut pentru a-şi slăbi reciproc influenţa în aceste state — „State-Tampon”, cum sunt ele numite. Pentru a crea împotrivire una faţă de cealaltă, ele au trimis agenţi plătiţi în acea regiune.

Austria a gândit că avea bună scuză pentru un război împotriva Serbiei datorită asasinării moştenitorului tronului austriac de către un sârb. Ea a sperat că această scuză va părea suficientă. A sperat că Rusia nu va spune nimic; sau că, altfel, pumnul ameninţător al Germaniei o va opri. Dar de data aceasta n-a mers. Rusia a hotărât să-i sprijine pe sârbi, care sunt rudele ei; şi aceasta a implicat pe celelalte naţiuni.

Se pare că marii împăraţi şi regi europeni îşi dau seama că tronurile lor se clatină şi de asemenea că acest război va unifica popoarele lor. Asentimentul poporului este un factor important în legătură cu orice război. Un război cu altă naţiune este preferabil conflictului civil al unei revolte sociale. Judecata lor este aprobată de fapte. Zilele trecute un socialist din Paris a spus ceva împotriva războiului şi el a fost asasinat imediat.

Gândul nostru este că acest război va slăbi toate naţiunile, le va sărăci aşa încât să le pregătească pentru anarhia pe care o arată Biblia. Demobilizarea trupelor şi întoarcerea lor acasă, dezamăgiţi, nesatisfăcuţi şi mâniaţi pe regi, pe conducători şi pe nobili, va rezulta în anarhie care fără îndoială va predomina în întreaga Europă — şi se va extinde la toate naţiunile, aşa cum prezice Biblia. Noi înţelegem că Împărăţia lui Cristos este asociată cu aceasta în sensul că Cristos este pe cale să-Şi ia marea putere şi să domnească. Domnul vorbeşte despre anarhişti ca fiind „marea Sa armată” la figurat, întocmai cum vorbeşte şi despre omizi, care sunt folosite la figurat pentru a reprezenta armata Sa. Sfinţii nu vor fi deloc în această armată. Domnul îl foloseşte chiar şi pe Diavol ca agent al Său, şi „omul în mânia lui Îl laudă”. Anarhiştii pot fi parte din marea oştire a Domnului în aceea că El va supraveghea campania lor.

În cele din urmă Statele Unite se vor implica şi ele, şi aşa vor cădea împreună cu celelalte naţiuni; totuşi nu neapărat fiindcă Statele Unite se vor angaja în acest război. A face astfel ar fi un lucru foarte nechibzuit întradevăr. Guvernul nostru este puternic pentru că poporul se guvernează el însuşi; el îşi are guvernul lui şi libertăţile lui şi îşi poate schimba legile. Noi credem că el face aceasta tot mai mult şi se pregăteşte s-o facă şi mai departe, astfel încât în final guvernul nostru va coborî la o bază socialistă. Dar înainte de a se întâmpla aceasta, bogaţii, căutând să se apere, vor face, fără îndoială, să se întâmple lucrurile prin încălcarea legilor, şi astfel vor grăbi necazul, crezând că ei se opun nedreptăţii. Ar fi înţelept din partea tuturor să accepte cât se poate de elegant inevitabila nivelare; dar vor fi ei înţelepţi? ((852)) Natura umană este de a face să curgă sângele pe străzi mai degrabă decât să sufere înfrângere şi să-şi predea „drepturile legitime”. Oamenii sunt conduşi de ură şi de un apel la lipsă de raţiune. Deşi sunt prezentate anumite adevăruri, prezentarea nu este exactă. Dar mulţi sunt inoculaţi şi se pregătesc pentru Socialism, după cum gândesc ei — noi am spune pentru anarhism, aici la fel de uşor ca în Europa.

Armaghedonul este încă în viitor

Deşi este posibil ca Armaghedonul să înceapă primăvara viitoare, totuşi ar fi pură speculaţie a încerca să spunem exact când. Vedem însă că există paralele între încheierea Veacului Iudeu şi a acestui Veac Evanghelic. Aceste paralele par să indice chiar anul care ne stă în faţă — în special primele luni.

Scripturile arată că guvernele neamurilor vor primi chiar de la popoarele lor primul anunţ că arenda puterii lor a expirat. Poporul va observa semnul Fiului Omului în ceruri. Judecăţile Domnului vor începe să se arate în lume şi vor merge împotriva multora din interesele ei. Această manifestare a prezenţei Sale este numită scriptural Epifania, strălucirea, revelarea Împăratului Slavei. „La descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, aducând răzbunare peste cei care nu cunosc pe Dumnezeu şi peste cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos” (2 Tesaloniceni 1:7-10). Drept rezultat, naţiunile pământului vor fi zdrobite în bucăţi ca vasele unui olar. Psalmul 2:8, 9.

Prezicerea profetică ne spune că necazul va începe în cerurile eclesiastice şi mai târziu va continua la elementul social. Imaginea dată despre sfârşitul Timpurilor Neamurilor este cea a unei pietre care loveşte chipul supremaţiei neamurilor în picioarele lui (Daniel 2:34, 35). Impactul va fi atât de puternic şi de complet încât nu va lăsa nimic din ele. Timpul lor fiind trecut, ele vor înceta să mai existe — „vor deveni ca pleava din arie, vara”. Următorul eveniment în ordine va fi Împărăţia Mesianică, despre care este scris: „Va veni dorinţa tuturor popoarelor”.