Cruţaţi În Ziua De Necaz – VDM 21.5

Vol. 21, Iulie-August 2014, Nr. 5 

CRUŢAŢI ÎN ZIUA DE NECAZ

„Ei vor fi ai Mei”, zice Domnul oştirilor, „Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte.” Mal. 3:17.

R 5119 W. T. 15 octombrie 1912 (pag. 326-327)

Ca multe alte profeţii, cuvintele profetului Maleahi par să aibă o aplicare generală de-a lungul Veacului Evanghelic şi o aplicare specială la sfârşitul Veacului. Cu o mie opt sute de ani în urmă, Domnul Iehova a început să-Şi adune mărgăritarele. Primul dintre aceste mărgăritare a fost Domnul nostru Isus Cristos, care a fost finisat, desăvârşit şi luat la cer. Iehova nu Şi-a încetat lucrarea odată cu desăvârşirea Fiului Său, Domnul nostru. El a aranjat ca şi alte nestemate să fie tăiate şi finisate după asemănarea Fiului Său, pentru ca ele să poată străluci cu El în gloria şi Împărăţia cerească; după cum este scris: „Noi suntem lucrarea Lui şi am fost creaţi în Hristos Isus pentru fapte bune”. Efes. 2:10.

Toate aceste pietre preţioase trebuie găsite de Dumnezeu, care adună aceste mărgăritare. Dar după ce sunt găsite de El, ele sunt puse în mâinile marelui Expert în pietre preţioase, Domnul nostru Isus, ca El să le poată tăia, finisa şi potrivi pentru lucrarea glorioasă de a străluci cu El în Împărăţie. Tatăl nostru Ceresc L-a numit pe Domnul nostru să fie marele Maestru în pregătirea nestematelor.

În textul nostru, Domnul Iehova spune că în acea zi de pregătire a mărgăritarelor va avea milă de acea clasă cum un om are milă de fiul său care-i serveşte. El nu cruţă această clasă în sensul de a-i elibera de orice suferinţă, căci dacă ar fi astfel cruţaţi, ei n-ar putea avea parte de gloria care urmează acestui timp de încercare. El nu L-a cruţat pe Isus, Capul Bisericii, care este Corpul Său. Dar El nu va permite să fie ispitiţi mai mult decât pot ei suporta ( Cor. 10:13). El are interes faţă de ei, compătimeşte cu ei şi îi eliberează de acele lucruri care s-ar dovedi prea grele pentru ei.

MONTAREA MĂRGĂRITARELOR ESTE ÎN CURS

Într-un anumit sens deci, Dumnezeu Îşi adună mărgăritarele de mai bine de o mie opt sute de ani — în sensul că le pregăteşte. Dar există totuşi o strângere finală, sau o adunare a acestei clase, care încă nu este completă. Adunarea acestor mărgăritare trebuie să includă învierea, nu numai a celor care au dormit ca membri ai Corpului lui Cristos, ci şi a celor care sunt vii şi rămân până la sfârşitul Veacului. Toţi aceştia trec printr-o schimbare de la condiţia fizică la cea spirituală — „schimbaţi într-o clipă, într-o clipeală de ochi” (1 Cor. 15:51, 52). În adunarea acestei clase — montarea mărgăritarelor, să zicem aşa — Domnul Îşi va arăta măiestria, ce a ales din murdăria şi noroiul neamului omenesc păcătos şi ce a făcut din ele.

Această adunare a mărgăritarelor este cea la care se referă profetul Maleahi în următorul citat: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi Domnul, pe care-L căutaţi, deodată va intra în templul Său, Solul legământului în care găsiţi plăcere; iată că vine”, zice Domnul oştirilor. Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului şi ca leşia înălbitorului. Şi El Se va aşeza ca topitorul şi ca purificatorul argintului; va curăţi pe fiii lui Levi, îi va purifica aşa cum se curăţă aurul şi argintul şi vor aduce Domnului un dar de mâncare în dreptate”. Mal. 3:1-3.

Solul Legământului este în primul rând Domnul Isus, care a venit cu mai bine de o mie opt sute de ani în urmă şi S-a prezentat celor care erau moştenitorii Noului Legământ — evreii. Apostolul arată că acest nou aranjament a însemnat, nu numai un nou Mijlocitor pentru ei, ci şi sacrificii mai bune şi o nouă preoţie, care să fie în stare să facă satisfacţie pentru păcatele poporului, astfel încât să nu mai fie necesar să se ofere jertfe tipice an după an. ei 9:11-15.

Acest Sol al Legământului a venit la ai Săi, însă ei nu L-au primit, „dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu” — să devină asociaţi cu El, să devină identificaţi cu El, ca membri ai Corpului Său. Ei sunt concepuţi la o nouă natură, nu la voinţa trupului, ci numai a lui Dumnezeu. Ioan 1:11-13.

CUVINTELE DOMNULUI SUNT UN FOC CURĂŢITOR

În acest sens al cuvântului, Domnul nostru a stat ca un topitor al aurului şi argintului — deosebind, purificând. Cuvintele pe care El le-a spus au fost nu numai cuvinte de har, de viaţă veşnică, ci şi cuvinte de purificare, asemănate în altă parte cu o sabie ascuţită, cu două tăişuri (Evrei 4:12). Profetul Maleahi le compară cu leşia înălbitorului, care scoate toate petele şi lasă haina curată şi albă; şi el mai spune că Domnul nostru va sta ca un topitor al aurului şi al argintului, astfel încât clasa leviţilor să-i poată oferi Domnului un sacrificiu acceptabil.

Această profeţie se referă, după cum vedem, la preoţimea antitipică şi include atât Preoţii regali cât şi Mulţimea Mare. Lucrarea acestui mare Topitor este de a purifica clasa membrilor Bisericii — nu numai Turma Mică, ci şi Mulţimea Mare.

Acest proces de rafinare are loc de-a lungul întregului Veac Evanghelic. În timp ce membrii individuali ai Corpului lui Cristos cresc în har, ei trec nu numai prin procese preliminare de rafinare, ci şi prin altele mai grele. Aurul reprezintă natura divină sau ordinul mai înalt al naturii spirituale, iar argintul ordinul mai jos. Aurul reprezintă Turma Mică şi argintul Mulţimea Mare.

Nici unul din aceştia n-ar fi în stare să facă un sacrificiu de sine acceptabil; dar marele Avocat le atribuie meritul Său fiecăruia care se oferă în jertfă şi astfel îi permite să devină acceptabil. Tatăl permite ca Avocatul să facă din aceştia jertfe acceptabile. Ei sunt sacrificiile Lui, nu ale lor proprii. Apoi ei sunt concepuţi la natura nouă şi adoptaţi în Corpul lui Cristos. Prin această oferire, Domnul nostru, ca marele Mijlocitor, face pregătire pentru instituirea Noului Legământ.

PREZENTUL ESTE UN TIMP MINUNAT

Scenele de încheiere ale Veacului Evanghelic vor fi cele mai remarcabile din istoria lumii. Biserica va fi atunci completă. Noi nu suntem liberi să ghicim când va fi sfârşitul necazului. Dacă tot necazul va veni în următorii doi sau trei ani, noi nu ştim. Dar gândim că cea mai serioasă parte a necazului va ocupa un timp foarte scurt.

Să ne amintim că trăim în timpuri minunate. Acum se pot împlini mai multe într-o lună decât s-au putut împlini în ani cu câtva timp în urmă — mai mult într-o oră, decât în zile mai înainte. Suntem încă într-o atitudine de aşteptare, astfel încât Domnul ne poate indica voinţa Sa în această chestiune. Noi credem că anul 1915 va fi şi mai interesant decât cel actual. Credem pe deplin că anul 1914 va vedea sfârşitul Timpurilor Neamurilor, căci nu putem găsi nici chiar o fisură în cronologia noastră biblică. Dar nu pretindem infailibilitate. A greşi este omenesc. Dacă deci Tatăl ne permite să greşim în ceea ce priveşte Cuvântul Său în această chestiune, cu toate acestea, fără îndoială că El va avea o mare binecuvântare pentru noi. Şi dacă ar fi ca anul 1914 să nu marcheze sfârşitul Timpurilor Neamurilor, noi totuşi credem că timpul nu poate fi foarte departe; căci cu cât ne apropiem mai mult de acel timp, cu atât vedem mai aproape împlinirea lucrurilor indicate de Scripturi că se vor întâmpla atunci.

În scurt timp Domnul va cruţa pe poporul Său — nu cu totul de necaz, ci de experienţele care nu-i sunt necesare. Nu ne putem aştepta ca El să-i cruţe pe ei ca mărgăritare mai mult decât L-a cruţat pe Singurul Său Fiu Conceput. El a permis ca Fiul să fie dat la moarte — chiar moarte de cruce. Totuşi, L-a protejat pe Domnul nostru şi n-a permis ca vreunele din lucrurile pe care le-a suferit să lucreze în detrimentul Lui. Şi aşa ne va cruţa Domnul şi pe noi ca Noi Creaturi. El pregăteşte pentru noi lucrurile glorioase pe care le are în păstrare pentru cei credincioşi.