Vol. 20, Iulie-August 2013, Nr. 5 

CUM SE FORMEAZĂ CARACTERUL DREPT

R 5158 W. T. 1 ianuarie 1913 (pag. 10-11)

Voinţa noastră reprezintă alegerea noastră, dar alegerea este formată în mare parte din impresiile şi judecata noastră — sau judecata greşită — a lucrurilor din jurul nostru. Aşa cum un copil va pune mâna pe un brici bine ascuţit sau pe o flacără şi se va taia sau se va arde, tot aşa voinţa noastră uneori se va agăţa de lucruri care nu sunt bune pentru noi. Prin urmare, de când am auzit vocea Domnului pentru prima dată, educaţia voinţei noastre a progresat; pentru că toţi suntem deficienţi în alegerea noastră, în felul în care vedem lucrurile şi în modul de gândire.

Sănătatea minţii noastre creşte odată cu cunoştinţa despre Planul Divin şi despre caracterul Domnului nostru. Când ne gândim la perfecţiunea Sa ca Logos şi ca Omul Isus Cristos, putem să ne dăm seama întrucâtva de propria imperfecţiune şi de atunci încolo căutăm să eliminăm acele lucruri care aparţin de judecata noastră imperfectă. Ne amintim că El a fost sfânt, nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi” că a fost perfect; şi ne dăm seama că având o minte consacrată a intrat pe „calea îngustă” cu o voinţă dreaptă şi o minte echilibrată, care au fost accentuate de experienţele Sale de viaţă. Cu exemplul Său perfect în faţa noastră, căutăm zilnic să ne antrenăm voinţa în armonie cu voinţa divină.

Voinţa este rezultatul unei anumite combinaţii de caracteristici sau facultăţi mintale. Prin urmare, ne putem schimba voinţa în diferite moduri, prin diferite combinaţii ale caracteristicilor noastre mintale; de exemplu, o caracteristică a minţii este numită dorinţa de acaparare — o dorinţă de a obţine, a stăpâni. O altă caracteristică a minţii are respect faţă de dreptate, alta faţă de muzică, alta de artă, şi aşa mai departe.

Când caracteristica dreptăţii este mică sau dormitează, o persoană cu o mare dorinţă de a acapara ar putea fi condusă spre a fura. Acea persoană n-ar avea caracteristica dreptăţii care să-i spună că acest fapt este greşit. Unii ar putea fi ispitiţi să ia bani, sau alţii ar putea fi dispuşi să facă ceva necinstit pentru a-şi mulţumi iubirea pentru muzică sau câte altele. Dimpotrivă, dacă cineva are un mare simţ al dreptăţii, acesta îl va controla. Dacă această facultate ar fi complet trezită şi pusă în funcţiune, el ar zice: Nu, este greşit să furi. În această chestiune sunt principii care trebuie să fie luate în considerare”. Astfel dorinţa lui nu este satisfăcută în detrimentul principiului.

Voinţa unei persoane este formată din caracteristici care îi controlează conduita. Dacă înclinaţile egoiste conduc, ea va fi egoistă. În unii oamenii caracteristica conştiinciozităţii pare adormită. În unele privinţe aceste persoane acţionează cum ar acţiona un animal fără a se gândi la motivele lor sau la efectul acţiunilor lor asupra altora. Dacă unii ca aceştia şi-ar preda vreodată Domnului inimile în consacrare, mai devreme sau mai târziu sigur li se va atrage atenţia asupra modului lor de viaţă. Dacă ei vor consulta Cuvântul lui Dumnezeu pentru instruire, Scripturile le vor spune că Dumnezeu nu-Şi găseşte plăcere în purtarea lor. Ca urmare a acestei informaţii, ei voi începe să înveţe să-şi cerceteze atent gândurile, cuvintele şi faptele, şi la timpul potrivit îşi vor schimba căile.

CONŞTIINCIOZITATEA DĂ TĂRIE CARACTERULUI

O persoană care are mare reverenţă, mare spiritualitate şi mare conştiinciozitate, are mare avantaj faţă de cea care are puţină reverenţă, sau puţină spiritualitate sau puţină conştiinciozitate, pentru că pe măsură ce apar diferite chestiuni, aceste trei facultăţi în mod natural sunt de acord şi zic: Aceasta este corect” (sau greşit, după caz). Când lucrurile par să fie corecte, judecata va spune: Acesta este un lucru potrivit”. Acest fel de oameni pot fi martiri pentru orice lucru care ei cred că este drept, pentru că sunt puternici în trei calităţi ale minţii care le dă tărie de caracter pentru dreptate.

O persoană care are mai puţină conştiinciozitate va avea mai puţină tărie de caracter. Voinţa tare exercitată într-o direcţie produce caracter tare; voinţa rea, caracter rău; voinţa bună, caracter bun. Într-o anumită măsură suntem ceea ce suntem prin naştere. După consacrare Dumnezeu ne instruieşte şi suntem astfel transformaţi prin înnoirea minţii, încât decidem să facem corect în loc de greşit. Acest proces de luare a deciziei este formarea voinţei.

Noi trebuie să ne străduim să avem voinţă tare, caracter tare, şi să înlăturăm tot ce ar putea să ne slăbească caracterul. Cel care zideşte un caracter puternic ajunge prin raţionament la ceea ce crede că este voia lui Dumnezeu la ceea ce gândeşte el că este corect să facă. Apoi se decide să facă acel lucru şi hotărăşte să nu lase nimic să intervină în îndeplinirea scopului său. Cel care are o voinţă bună, puternică, are ceva care să-l ajute în orice încercare şi dificultate a vieţii.