CUM ŞI UNDE VOI SERVI?

„Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat.” Cor. 7:24.

R5498 W. T. 15 iulie 1914 (pag 212-213)

În context, apostolul vorbeşte despre căsătorie şi despre responsabilităţile ei. El vorbeşte de asemenea despre robi şi despre starea lor. El întreabă: „Eşti chemat pe când erai rob? Atunci nu căuta să te eliberezi”. Cu toate acestea, el adaugă că dacă ar fi ca robul să fie eliberat, el să fie bucuros să se folosească de ocazia de a avea un câmp mai larg de serviciu ca om liber. Dar robul să nu-i spună stăpânului său: Am devenit un copil al lui Dumnezeu, şi de aceea ordinele tale nu reprezintă nimic pentru mine; nu mă mai poţi ţine ca sclav.

Apostolul dă ideea că poporul Domnului nu trebuie să dorească o schimbare imediată de la starea în care a fost chemat. Gândul este: Nu trebuie neapărat să te gândeşti că trebuie să laşi ceea ce faci acum. Ocupaţia ta poate fi aceea de servitor sau rob; rămâi în ea — în sensul ca mintea să-ţi fie liniştită. Dacă Domnul deschide uşa, atunci trebuie să te uiţi în jur. Dacă starea ta este foarte gravă, este corect să-I ceri Domnului ca la timpul potrivit să o îmbunătăţească, dacă binevoieşte. El ne-a promis că odată cu fiecare ispită va da o cale de scăpare sau va îndruma chestiunea aşa încât să o putem suporta (1 Cor. 10:13). Aceasta s-ar aplica la relaţiile noastre de afaceri — la totul.

Dacă unul ar fi necăsătorit, ar trebui să analizeze foarte atent chestiunea asumării altor responsabilităţi. El să gândească astfel: „Am fost chemat când eram singur. Doreşte Domnul ca eu să mă căsătoresc?” Şi dacă ajunge la concluzia că Domnul doreşte aşa, el să-şi amintească îndemnul apostolului: „Numai în Domnul”. Dacă ar fi căsătorit când este chemat, să nu spună: „Aş vrea să nu fi fost căsătorit. Aşa aş putea face mult mai mult, mult mai bine dacă n-aş fi căsătorit”. A fost căsătorit când a fost chemat, deci există o ipotecă asupra timpului său. El trebuie să se gândească la acest angajament sau contract.

Intraţi pe uşile deschise, dar nu le forţaţi

Cu toate acestea, apostolul, în versetele precedente ale aceluiaşi capitol, arată că dacă soţul sau soţia necredincioasă vrea să se despartă, să fie lăsaţi să facă acest lucru. Să nu caute să se opună plecării celuilalt dacă el doreşte. Domnul poate să Se îngrijească de afacerile tale. Şi dacă aceasta este providenţa Domnului pentru tine, accept-o aşa. În privinţa gândului părăsirii afacerii pe care o avem ca să intrăm în lucrarea de colportor sau în cea de peregrin, sau în lucrarea extinsă a adunării, sau indiferent ce ar fi, lucrul potrivit la care să ne gândim ar fi: Este aceasta o uşă deschisă de Domnul? Dacă găsim că în acest mod ni se oferă o ocazie mai bună pentru serviciu, o ocazie mai mare de lucrare în Câmpul Secerişului şi că există o uşă deschisă, atunci să ne bucurăm şi să intrăm pe uşă.

Dar dacă găsim că nu există nici o uşă deschisă şi ar trebui să forţăm una să se deschidă, să încălcăm vreun principiu drept pentru a intra într-o astfel de lucrare, aceasta ar schimba situaţia. Noi trebuie să susţinem principiul. Niciodată nu trebuie să ne împotrivim unui principiu drept pentru a ne angaja în serviciul Domnului; întotdeauna există o cale de a servi. Apostolul se adresează aici fraţilor, şi cuvintele lui nu se puteau referi la cineva care avea atunci o preocupare neonorabilă.

Nici un frate să nu fie angajat într-o afacere rău famată

Dar să presupunem că un om, înainte de a primi Adevărul, a fost deţinătorul unei case de jocuri de noroc, sau a fost în altă afacere ruşinoasă. Să presupunem că a fost cârciumar (câţiva fraţi au venit din această afacere). După ce el a acceptat Adevărul, ar spune: Ei! Ce fac? Eu dau fiinţelor umane ceva ce este spre dauna lor? Trebuie să părăsesc aceasta. Şi astfel ar trebui să iasă din afacerea cu cârciuma înainte chiar de a putea deveni un copil al lui Dumnezeu; ar trebui să iasă din starea neprincipială a minţii înainte de a putea deveni un copil al lui Dumnezeu. Cuvintele apostolului au fost adresate fraţilor: „Fraţilor, fiecare să rămână în situaţia pe care o avea”. El nu ar fi un frate în Cristos în timp ce ar avea o afacere opusă conştiinţei sale şi care să fie dăunătoare semenilor săi.

Toată această chestiune, desigur, era plină de forţă pentru servitori în zilele apostolului. În acel timp şi în toate timpurile clasele mai umile, clasele servitorilor, clasele sclavilor se pare că erau mai pregătite să primească Mesajul. Domnul nostru le-a spus bogaţilor ca clasă: „Vai de voi bogaţilor!” Şi săracilor le-a spus: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi”. Şi vedem că nu mulţi înţelepţi, nu mulţi bogaţi, nu mulţi nobili vin în Lumină.

Fraţi în instituţii penale

Un întemniţat într-o instituţie penală ar face bine să-şi spună sieşi: „Ei bine, în providenţa divină acest mesaj a ajuns la mine aici în închisoare. Poate că niciodată nu l-aş fi primit dacă n-aş fi fost aici”. Dacă am fi o astfel de persoană, în loc să ne grăbim să încercăm să forţăm uşile, trimiţând o scrisoare cu rugămintea de eliberare, ne-am gândi bine înainte de a începe astfel de scrisoare. Ne-am gândi: „Poate voi avea ocazii de a servi pe ((895)) Domnul printre aceşti tovarăşi de închisoare. Poate voi avea ocazia să le predic”. Sau dacă sar face o cerere de eliberare şi dacă cererea ar fi refuzată, ar trebui să ne plecăm în faţa acestui refuz, ca fiind cuvântul Domnului în această problemă. Am încerca să fim cu totul mulţumiţi şi cu totul fericiţi şi am spune: „Mă voi strădui să vestesc laudele lui Dumnezeu, care m-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată”. Noi nu putem şti dacă un om n-ar putea avea o ocazie de serviciu la fel de bună acolo ca în altă parte. Domnul va da ce este mai bun tuturor credincioşilor Săi.