Vol. 21, Ianuarie-Februarie 2014 Nr. 2 

CUNOAŞTEREA ÎNVĂŢĂTURII

Dacă voieşte cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi”. 04740″> Ioan 7:17

R 5136 W. T. 15 noiembrie 1912 (pag. 361-362)

 

Trăim în ziua în care chiar cuvântul învăţătură pare să deranjeze pe majoritatea creştinilor. Fiecare denominaţie îşi dă seama că sistemul ei de învăţături este imperfect, nesatisfăcător, nu este de necombătut. Şi acelaşi lucru se crede cu privire la toate celelalte învăţături. Astfel, prin consimţământ reciproc, creştinii par a fi dispuşi ca în continuare şi întotdeauna să ignore învăţăturile; pentru că ei cred că, dacă după nouăsprezece secole sunt atât de încurcaţi, chestiunea n-a fost niciodată clară şi niciodată nu va fi clară pentru nimeni.

Toate acestea sunt o mare greşeală; învăţăturile lui Cristos, aşa cum sunt prezentate de către Marele Învăţător şi de către apostolii Săi, au fost un mesaj mare, de care nici unul dintre ei nu s-a ruşinat. Dificultatea cu poporul Domnului de astăzi este că noi ne-am îndepărtat treptat de la acele învăţături — treptat am pus întunericul în locul luminii şi lumina în locul întunericului, şi astfel am intrat treptat în spiritul Babilonului, şi în spiritul robiei la tradiţiile şi crezurile omeneşti. În loc să ne ferim de învăţături, ar trebui să ne dăm seama că acestea sunt chiar lucrurile de care este nevoie ca să risipească întunericul şi superstiţiile noastre, şi să strângă tot mai aproape întreg poporul Domnului.

De ceea ce avem nevoie sunt învăţăturile lui Cristos şi ale apostolilor, ca să ne inspire să sfărâmăm toate gardurile crezurilor noastre, care ne-au separat unul de altul atât de mult timp ca popor al lui Dumnezeu, în diferite staule denominaţionale, care sunt toate contrare aranjamentului divin; căci Dumnezeu are un singur staul pentru toate „oile” Sale din acest Veac, după cum El va avea un alt staul pentru „oile” Restabilirii din Veacul viitor — Veacul Împărăţiei Mesianice.

Un singur Domn, o SINGURĂ CREDINŢĂ,

un singur botez”

Ne putem oare îndoi că, dacă în calitate de popor al lui Dumnezeu punem la o parte sectarismul şi ochelarii crezurilor părinţilor noştri, şi dacă mergem cu inimi curate, sincere la Domnul şi la Cuvântul Său, vom găsi din nou „un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor” şi un singur Domn şi Mântuitor Isus Cristos şi o singură Biserică a celor întâi-născuţi care sunt scrişi în ceruri?” (Efes. 4:5, 6; Evr. 12:23). Să ascultăm cuvintele: „Să nu părăsiţi încrederea voastră, care are o mare răsplătire”, ci aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe; pe de o parte eraţi puşi ca privelişte în mijlocul însultelor şi necazurilor, şi pe de alta, v-aţi făcut una cu aceia care treceau prin acelaşi suferinţe”. „Căci aveţi nevoie de răbdare, pentru ca, împlind voia lui Dumnezeu, să puteţi primi făgăduinţa.” Evrei 10:35, 32, 33, 36.

Timpul pare lung pentru noi toţi, chiar dacă ne amintim că „o zi la Domnul este ca o mie de ani”. Când ne gândim la faptul că au trecut trei mii nouă sute de ani de la făgăduinţa lui Dumnezeu făcută lui Avraam, că Sămânţa lui va binecuvânta toate familiile pământului — când ne gândim la faptul că Israelul n-a primit acel mare privilegiu de a fi Sămânţa spirituală de la care în primul rând trebuia să plece acea binecuvântare, şi că „aleşii” îl primesc; când ne gândim la faptul că Dumnezeu aproape de nouăsprezece secole Îşi selectează „aleşii” din Israel şi din toate neamurile, este îndeajuns să ni se clatine credinţa dacă nu ne ţinem ferm de promisiunea Divină şi nu ne amintim că Dumnezeu a confirmat-o printr-un Jurământ. Prin aceste două lucruri sigure şi neschimbătoare, Cuvântul Divin şi Jurământul Divin, ştim că Sămânţa lui Avraam va fi dezvoltată şi în cele din urmă va binecuvânta toate familiile pământului. Voia Divină este să permitem ca credinţa noastră în această mare făgăduinţă a lui Dumnezeu să fie „o ancoră a sufletului, o nădejde tare şi neclintită, care pătrunde dincolo de perdeaua dinlăuntru”. Evr. 6:19.

ÎNVĂŢĂTURILE LUI CRISTOS

De ceea ce avem nevoie toţi ca popor al lui Dumnezeu este să punem la o parte teoriile omeneşti şi alte evanghelii şi să ne ataşăm din nou de Evanghelia lui Cristos. Aceste alte evanghelii sunt alte mesaje de speranţă, în afară de cea pe care o prezintă Biblia. De exemplu, Teosofia este una dintre acestea; Evoluţia este alta; Noua Teologie este alta. Acestea toate oferă o evanghelie diferită de cea prezentată de Isus şi de apostoli, de cea care a fost dată pentru sfinţirea noastră, şi dacă ne ţinem strâns de ea şi ascultăm de Credinţă, vom fi mântuiţi şi ni se va da o parte cu Mesia în gloriosul Său Imperiu al lumii.

Învăţăturile lui Cristos înseamnă acele învăţături prezentate în Biblie de către Isus şi de către purtătorii Lui de cuvânt, apostolii. Aceste învăţături sunt în legătură cu Biserica şi cu lumea, şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu pentru fiecare; aceste învăţături se referă la păcat şi la iertarea acestuia; la condiţiile acelei iertări; la baza acelei iertări — moartea lui Isus — şi la speranţa acelei iertări, eliberarea de sub condamnarea Divină, părtăşia cu Dumnezeu, şi viaţa eternă obţinută prin învierea din morţi.

O CONDIŢIE NECESARĂ PENTRU CUNOŞTINŢĂ

Dar cineva ar întreba: De ce este atât de dificil a înţelege învăţăturile lui Cristos? De ce există şase sute de denominaţii creştine diferite? De ce, toate acestea, înţeleg atât de greşit chestiunea — încât aceste diferite denominaţii au rezultat din deosebirile de teorie cu privire la învăţăturile Bibliei? Explicaţia simplă este că la scurt timp după moartea apostolilor, când Biserica a început să aibă o măsură de prosperitate, Adversarul a intrat şi a semănat seminţele învăţăturilor false, folosind buze şi peniţe umane în serviciu său, prin mândrie şi ambiţie. Întunericul a devenit atât de mare, încât privind astăzi înapoi, vorbim despre acea perioadă ca fiind „Veacurile Întunecate”.

Diferitele denominaţii ale creştinătăţii sunt dovezi ale onestităţii, perseverenţei şi iubirii pentru Adevăr, pentru că străbunii noştri care au făcut aceste crezuri, fiecare încerca să iasă tot mai mult din întuneric înapoi la „Lumina Adevărată”. Totuşi, toţi au făcut greşeala de a ţine prea mult la crezurile şi teoriile din trecut. Să nu facem şi noi aceeaşi greşeală; să ne eliberăm de orice autoritate din afara Cuvântului lui Dumnezeu. Oricine ne poate ajuta să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu — să fim bucuroşi să primim ajutorul aceluia; dar noi nu putem recunoaşte ca inspirate sau ca autoritate învăţăturile „Părinţilor” din vremurile timpurii, oricât de conştiincioşi au putut fi ei, pentru că nu putem recunoaşte că au existat astfel de succesori autorizaţi ai apostolilor.

Dumnezeu, care a prezis prin profeţi această perioadă lungă de întuneric, şi care a binecuvântat şi condus pe copiii Lui evlavioşi de-a lungul acesteia, fără a le înlătura toată orbirea, a promis că odată cu sfârşitul Veacului va veni o mare binecuvântare şi iluminare peste poporul Său, când „fecioarele înţelepte” vor avea candelele arzând intens, şi vor fi capabile să înţeleagă şi să aprecieze lucrurile adânci ale lui Dumnezeu: „Nici unul din cei răi nu va înţelege, dar cei înţelepţi vor înţelege”. La sfârşitul acestui Veac, perdeaua trebuia trasă şi „adevărata lumină” trebuia să lumineze, risipind tot întunericul. Noi ne aflăm astăzi în zorile acestui Veac Nou, şi de aceea putem vedea mult mai clar decât au văzut strămoşii noştri Caracterul şi Planul divin pentru salvarea omenirii,.

VOIEŞTE SĂ FACĂ voia Lui

Studiul de astăzi este un mesaj de pe buzele Învăţătorului. El ne dă cheia pentru o cunoştinţă clară a învăţăturilor Sale, şi anume, că cel ce studiază trebuie să fie deplin consacrat lui Dumnezeu şi deplin doritor să cunoască Voia Sa şi Planul Său. Pentru a vedea lumina în lumina lui Dumnezeu — a vedea Adevărul din punctul de vedere divin, al revelaţiei divine, noi trebuie să ne apropiem de Dumnezeu în spiritul minţii noastre, consacraţi în inima noastră. Trebuie să voim să facem voia Lui.

Dar ce înseamnă aceasta? Ce înseamnă a voi să faci voia Lui? Voia lui Dumnezeu reprezintă perfecţiunea reală a gândului, vorbei şi faptei, faţă de Dumnezeu, faţă de tovarăşii noştri din Corpul lui Cristos şi faţă de toată omenirea. Acesta este Standardul divin stabilit, dar noi nu suntem mai capabili să îndeplinim cerinţele decât erau evreii. Cum declară sf. Pavel: Nu faceţi ceea ce aţi voi”. Slăbiciunea cărnii, fragilitatea şi imperfecţiunea, le avem pe toate ca şi lumea; cel mai bine ce putem face este să voim să facem bine, şi după toate puterile noastre să ducem la îndeplinire acel legământ cu Domnul de a-I face voia. Chiar când facem cel mai bine, nici unul nu ajungem la perfecţiune.

Dar pentru cei care au venit în armonie cu Dumnezeu prin Cristos — pentru cei care au făcut un legământ cu El prin sacrificiu — pentru cei care au pe Isus ca Avocatul lor, s-a făcut o prevedere, prin care toţi cei voitori, toţi doritorii de a face voia divină, şi care manifestă străduinţa de a face astfel, sunt socotiţi drepţi — ca şi cum ar face voia Divină perfect. Această clasă, în Scripturi, este cunoscută ca „sfinţii”; ei sunt membri de perspectivă ai Corpului lui Cristos. Acestora li se aplică făgăduinţele din textul nostru, că ei vor şti să facă voia divină, vor şti dacă Isus doar a alcătuit aceste învăţături de la Sine, sau dacă El a fost agentul activ al lui Iehova în ceea ce a făcut şi în ceea ce a învăţat.

La încheierea unui an şi în pragul altuia, nu vom hotărî noi oare să ne dăm inima, voinţa noastră pe deplin Domnului — nu vom hotărî noi în voinţa noastră să facem voia lui Dumnezeu? Dacă este aşa, urmând instrucţiunile Cuvântului lui Dumnezeu de-a lungul anului ce vine, fără îndoială vom fi binecuvântaţi şi capacitaţi să cunoaştem pe deplin, să apreciem, să înţelegem învăţăturile lui Cristos — lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, care sunt descoperite acestei clase prin Spiritul lui Dumnezeu.