De ce a permis Dumnezeu amăgirile nefreptăţii ale Satanei – VDM 6.1

 

DE CE A PERMIS DUMNEZEU AMĂGIRILE NEDREPTĂŢII ALE SATANEI

„Domnul Dumnezeul vostru vă pune la încercare ca să ştie dacă iubiţi pe Domnul Dumnezeul vostru, din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.” 01329″> Deut. 13:3 .

R 5799 W. T. 15 noiembrie 1915 (pag. 341-344)

Copiii lui Dumnezeu îşi dau seama că pentru ei acest text este plin de adâncă semnificaţie şi importanţă. Nu se gândeşte la el suficient de des şi nu este suficient de tare accentuat. Cuvântul încearcă are sensul de probează, demonstrează. Cuvintele i-au fost adresate lui Israel, poporul ales al lui Dumnezeu, care intrase în legământ special cu El, învoindu-se să fie poporul Lui, pus la o parte de neamurile păgâne de care era înconjurat, pentru a fi un neam sfânt, comoara specială a lui Iehova, iar El se învoise să fie Dumnezeul lor. Deoarece ei promiseseră să se supună tuturor cerinţelor lui Dumnezeu, era potrivit ca Dumnezeu să-i încerce. El n-a încercat neamurile păgâne, deoarece ele nu făcuseră nici un legământ cu El şi nu erau în relaţie de servi ai Lui. Dar Israelul trebuia încercat. Caracterul încercării lor este arătat în context. Această încercare urma să fie făcută prin permiterea printre ei a învăţătorilor falşi, a profeţilor falşi.

Să nu uităm că acest cuvânt, profet, în sensul lui cel mai larg, înseamnă unul care învaţă, precum şi unul care prezice. Domnul a permis să fie printre israeliţi unii care să spună lucruri intenţionate să-i inducă în eroarea de a se închina altor dumnezei. Aceasta n-a fost din cauză că Dumnezeu nu putea doborî pe învăţătorii mincinoşi, ci a fost permis ca încercare pentru poporul care declara că este consacrat serviciului adevăratului Dumnezeu, ((376)) Iehova. Aceşti profeţi mincinoşi erau în stare să facă semne sau demonstraţii spre a convinge de puterea lor miraculoasă. Dar Israelul a fost prevenit de Dumnezeu să nu dea atenţie nici unui profet ale cărui învăţături şi fapte ar tinde să-i conducă departe de Iehova şi de serviciul Său. Astfel de semne şi minuni sunt încă însoţitori frecvenţi ai religiilor păgâne, care sunt inspirate de Satan şi de oştile lui de demoni.

Deoarece tot ce s-a întâmplat cu Israelul trupesc a fost pentru învăţătura noastră (1 Cor. 10:11), textul nostru are o aplicare foarte convingătoare la Israelul spiritual. „Prinţul demonilor” şi oştile lui de spirite decăzute au mari puteri făcătoare de minuni, precum şi o capacitate considerabilă de a prezice evenimente viitoare, uneori cu precizie uimitoare. Îngerii căzuţi au astfel de cunoştinţă despre afacerile pământeşti, de asemenea şi puterea de a citi gândul. Acest lucru a fost adevărat şi în trecut.

Una dintre încercările pe care mediile spiritiste le foloseau în trecut era să spună despre moartea cuiva înainte ca aceasta să fie cunoscută. Ei spuneau, de exemplu, despre moartea unei persoane importante. Puteau spune, „Regele Suediei a murit astăzi”. Nu exista nici un mijloc de a verifica acea informaţie până venea vreo corabie; căci în zilele acelea, înainte de inventarea telegrafului şi cablurilor transoceanice, ştirile circulau foarte încet. Dar într-o lună sau două ştirea venea şi se dovedea a fi adevărată, aşa cum fusese prezisă de mediu. Uneori se constata că persoana murise chiar la ora declarată de mediu. Astăzi mediile pot face mai puţin în această privinţă din cauza invenţiilor moderne pentru transmiterea rapidă a informaţiilor în toată lumea; dar ele au multe alte mijloace de a cunoaşte faptele şi a le comunica.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU ESTE ÎNDRUMĂTORUL POPORULUI SĂU

Nu suntem informaţi despre puterea folosită de îngerii căzuţi în facerea minunilor şi a vindecărilor miraculoase, dar ştim că nu este de la Dumnezeu. Copiii Domnului să nu uite că El ne-a dat Cuvântul Său şi că El Se descoperă prin acest Cuvânt. Este suficient că El ne previne să nu avem nimic de-a face cu aceste puteri oculte. Exemple de asemenea preveniri se găsesc în următoarele Scripturi: Lev. 19:31; 20:6, 27; Deut. 18:10-12; 2 Împ. 17:17; 23:24; 1 Cron. 10:13; 2 Cron. 33:6; Isa. 8:19; Ier. 27:9, 10; 29:8, 9; Luca 8:26-35; Fapte 16:16-18.

Noi trebuie să cercetăm Scripturile şi astfel să învăţăm despre Dumnezeu şi despre marele Său plan, şi să nu permitem vreunuia dintre aceşti profeţi mincinoşi să ne depărteze de El sau să aibă vreo influenţă asupra noastră. Domnul permite în lume aceste influenţe rele. De ce? Fiindcă alege acum pe mireasa Fiului Său şi doreşte ca membrii acestei clase să fie încercaţi. Numai permiţând învăţători mincinoşi Îşi poate demonstra Sieşi şi îngerilor în ce măsură poporul care se declară a fi al Său Îi este loial, sau dacă ei vor urma doctrine false şi învăţători falşi. Domnul va avea printre cei aleşi numai pe aceia care I se vor supune şi se vor încrede în El chiar şi când nu-L vor putea discerne; atâta vreme cât au Cuvântul Său, mărturia Sa, trebuie să le fie suficient.

Tendinţa acestor învăţători falşi este să depărteze de singurul Dumnezeu adevărat spre închinarea la demoni. Sunt foarte mulţi dumnezei, chiar şi în America. Când un brahman vine să locuiască în această ţară, el se închină aici la Brahma tot aşa ca şi în India. Şi teosofii îşi fac chipurile sau idolii lor pentru a lua locul adevăratului Dumnezeu. Datorită civilizaţiei mai mari, dumnezeii falşi nu sunt totdeauna de lut, de bronz sau de lemn. Astăzi chipurile de idoli sunt şi tipărite cu cerneală. Dumnezeii la care se închină păgânii din ţările civilizate sunt foarte diferiţi de Dumnezeul din Biblie.

Sunt foarte mulţi astăzi în ţările civilizate care nu se închină Dumnezeului adevărat. Unii au o idee abstractă despre principiul dreptăţii, şi acest principiu este dumnezeul lor. Ei au şi o idee despre principiul răului sau nedreptăţii, şi acest principiu al răului pentru ei este diavolul, şi este singurul diavol pe care-l recunosc. Aceşti oameni caută să facă bine dar sunt înşelaţi.

În zilele acestea apar tot mai mulţi dumnezei falşi. Există dumnezeul numit Noua Gândire. Credem că aceste teorii şi idei noi, nescripturale, sunt de la demoni, care câştigă tot mai mare putere ca să înşele în acest timp. Nu ştim dacă învăţăturile false din trecut au fost recunoscute ca false de către cei care le-au învăţat — promotorii lor n-au fost probabil conştienţi că sunt învăţători mincinoşi. Aşa este şi astăzi. Învăţătorii doctrinelor false, conducătorii tuturor acestor culte, vechi şi moderne, care neagă sau golesc de conţinut Scripturile, sunt înşelaţi. Spiritele rele sunt responsabile de mare parte din confuzia şi dificultatea în care este lumea astăzi.

Apostolul Pavel, referindu-se la încheierea Vârstei Evanghelice, declară că doctrinele false se vor înmulţi. El ne spune de ce mulţi vor fi induşi în eroare şi înşelaţi. El spune, „Pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această cauză Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire ca să creadă minciuna (Gen. 3:4), pentru ca toţi cei care nu au crezut Adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie judecaţi” (2 Tes. 2:10-12). Sugestia de aici pare să fie că acei care au venit în legătură cu Dumnezeu şi cu Adevărul Său vor fi atraşi de Adevăr, ca acul busolei spre pol. Dumnezeu este marele Pol. Cei într-adevăr atraşi spre El, cu greu vor fi deviaţi. Deşi un ac magnetic ar putea fi temporar deviat de la pol, totuşi va sări înapoi şi va arăta direcţia corectă. La fel este şi cu poporul adevărat al lui Dumnezeu. Ei au afinitate pentru Adevăr, sunt influenţaţi de el, magnetizaţi de el, atraşi.

Aceştia au primit Adevărul din iubire de el, nu din iubire de a construi o denominaţie, nu din iubire de a solicita bani pentru o denominaţie, nu din iubire de anumite idei de-ale lor, ci din iubire de Adevăr în sine. Domnul nu va permite ca aceia care primesc Adevărul din iubire de el să fie daţi la o parte. Dar El va trimite o lucrare de rătăcire celor care-l primesc din orice alt motiv sau pe orice alt temei. El va permite ca aceste lucrări ((377)) de rătăcire să fie răspândite larg, fiindcă intenţionează să demonstreze adevărata atitudine a inimii fiecăruia din cei care s-au numit cu numele Său şi şi-au asumat angajamentele Sale. Astfel, cei cu inima loială vor fi descoperiţi, şi despre aceştia El spune, „Ei vor fi ai Mei … Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu”. Mal. 3:17.

SPIRITELE CĂZUTE SUNT ACTIVE ÎN SPECIAL ASTĂZI

Spiritele căzute au avut succes în toată lumea, înşelând şi prinzând în cursă omenirea. Domnul informează pe poporul Său că aceste spirite vor fi în special active şi seducătoare prin metodele lor de atac în Secerişul Vârstei prezente. „Duhul spune lămurit că în timpurile din urmă unii se vor îndepărta de credinţă, dându-şi mintea unor duhuri înşelătoare şi unor învăţături ale demonilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni” (1 Tim. 4:1, 2). Suntem preveniţi că această „făţărnicie” din partea spiritelor înşelătoare constă în personificarea „îngerilor de lumină” (2 Cor. 11:13, 14) şi în pretenţia că aduc „lumină nouă”.

Nu este nici un motiv ca spiritele să încerce a aduce lumină nouă printre barbari, deoarece ei dorm şi sunt deja sub puterea înşelării şi a doctrinelor false. Dar printre cei luminaţi şi civilizaţi sunt stârnite gândirea şi investigarea în acest început al marii Zile a Domnului. În ciuda influenţei orbitoare a Satanei şi a oştilor de spirite căzute mulţi din aceştia se trezesc, şi printre aceştia continuă Satan să fie ocupat.

Printre oamenii de astăzi vechea necromanţie (chemarea spiritelor morţilor — n.t.) şi incantaţiile (descântecele — n.t.) nu vor fi deajuns; intelectul lor este prea treaz pentru a fi prinşi de aceste lucruri. Chiar şi înşelările spiritismului în manifestarea lui ca puteri supraomeneşti, prin darea de informaţii, scriere, fotografierea spiritelor, voci etc., toate cu scopul de a dovedi nemurirea omului şi capacitatea morţilor de a avea comuniune cu cei de pe pământ, sunt prea grosiere şi nechibzuite ca să înşele o parte mare a oamenilor inteligenţi, şi în special a celor consacraţi lui Dumnezeu, însăşi clasa pe care Satan este foarte nerăbdător s-o poticnească. În consecinţă, se fac schimbări în continuare — se îmbracă continuu „noi haine de lumină” şi fiecare aspect al Adevărului prezent trimis de Dumnezeu ca „hrană la timp cuvenit” pentru sfinţi este prompt contrafăcut pentru a înşela „dacă este posibil şi pe cei Aleşi”.

Dar nu este posibil să fie înşelaţi şi deviaţi cei a căror credinţă în Dumnezeu, prin Cristos, este fixată, care se încred în meritul marii jertfe răscumpărătoare a lui Cristos şi ale căror inimi sunt complet consacrate Domnului şi serviciului Său. Aceştia nu vor „cădea niciodată”; dar toţi ceilalţi vor fi separaţi de credincioşi. Dumnezeu astfel foloseşte mânia lui Satan în realizarea planurilor Sale încât se poate spune despre El că trimite lucrări de rătăcire care induc în eroare acum pe toţi a căror credinţă nu este întemeiată sigur pe Stânca Cristos Isus, care n-au îmbrăcat „toată armătura lui Dumnezeu” dată în Cuvântul Său. Cei care-s atraşi de eroare şi-şi găsesc plăcerea în ea sunt astfel descoperiţi, iar judecarea lor ca nepotriviţi pentru o parte în Împărăţia cerească va fi demonstrată ca justă, sfântă şi dreaptă în toate.

ÎNŞELĂRILE ŞTIINŢEI CREŞTINE ŞI ALE TEOSOFIEI

Printre uneltirile mai populare şi mai rafinate ale marelui adversar şi ale tuturor puterilor întunericului sunt Ştiinţa Creştină şi Teosofia. Acestea din exterior, împreună cu teoria evoluţionistă şi teoriile antibiblice, numite Critica Radicală, gândirea avansată etc., din interior, sfâşie în bucăţi tot Adevărul pe care bietele sisteme nominale l-au avut vreodată. Toate aceste teorii poartă semnele distinctive ale „tatălui minciunii” (Ioan 8:44). Acestea în unanimitate spun că omul este nemuritor. Criticii Radicali privesc mare parte din Cuvântul lui Dumnezeu ca „poveşti băbeşti”, inclusiv relatarea minunilor, istoria lui Adam şi a Evei şi căderea lor în Eden, istoria lui Iona şi a marelui peşte etc.

Numele de Ştiinţă Creştină este un termen nepotrivit pentru doctrinele doamnei Mary Baker Eddy. Învăţăturile ei sunt lipsite de elemente ştiinţifice, iar cuvântul „creştină”, ataşat ca parte a numelui dat teoriilor ei, este calculat de Satan numai să înşele şi să distrugă pe poporul Domnului. Pentru adepţii Ştiinţei Creştine, Cristos nu este Mântuitor, şi nici n-a fost nevoie de un mântuitor. Cristos a fost numai un om bun, un adept al Ştiinţei Creştine, care a înţeles numai imperfect ştiinţa nouă pe care a introdus-o, dar care în aceste timpuri din urmă a fost deplin şi perfect prezentată de către fosta doamnă Eddy din Boston. Ştiinţa Creştină are ca marcă de fabricaţie, ca să zicem aşa, „Totul este viaţă; nu există moarte!” Astfel ei declară vechea minciună a lui Satan începută în Eden, „Hotărât că nu veţi muri”. Isus a spus că Satan „a fost mincinos de la început şi în el n-a fost adevăr”, nu de la începutul lui, ci de la începutul omului.

Diferitele nuanţe ale Universalismului se unesc în aceeaşi concluzie — Cristos n-a murit pentru a răscumpăra omul de sub puterea mormântului, cum spun Scripturile. El a fost numai un om ca alţi oameni, un Învăţător bun şi înţelept, dar nu un Mântuitor în nici un sens substitutiv, susţin ei. Unii susţin că omul a provenit dintr-o maimuţă sau dintr-un mormoloc sau protoplasmă; că el a fost o asemănare foarte nereuşită şi în nici un caz n-a fost un chip al lui Dumnezeu; că El a fost ca „o prăjitură coaptă pe jumătate”. Dar ei cred în unanimitate că omenirea evoluează treptat spre perfecţiune. Toţi ne asigură prin chiar cuvintele lui Satan, „Hotărât că nu veţi muri!” — moartea nu este decât un proces de evoluţie; omul este propriul lui salvator.

Apoi este Teosofia — o teorie atrăgătoare pentru un bun număr de oameni cultivaţi şi de bun gust care sunt dintre cei orbi, goi şi flămânzi din bisericile nominale (Apoc. 3:17). Aceasta se remarcă drept una din cele mai noi şi mai rafinate forme ale gândirii religioase. Dar cei versaţi în istoria veche ştiu că însăşi esenţa ei este o reînviere a ideii centrale a hinduismului, şi în multe caracteristici a aşa-zişilor „mistici germani” din timpurile ((378)) medievale. Teosofia susţine că „toate lucrurile sunt de la Dumnezeu”, în sens absolut şi ridicol. Susţine că toate existenţele trecătoare au fost vărsate sau au fost aruncate afară dintr-o Fiinţă Infinită; că aceste fiinţe vărsate — îngeri, oameni, animale, păsări şi diavoli — fiind părţi din divinitate sunt nemuritoare, şi (aşa cum Satan a învăţat totdeauna) „hotărât că nu vor muri”.

În armonie cu filosofia lui Socrate şi a lui Platon (în timp ce neagă că aceştia sunt autorii sau chiar şi şlefuitorii doctrinelor lor, şi pretind că aceşti filosofi greci şi-au primit informaţia, aşa cum şi ei şi-o primesc acum, direct de la Dumnezeu prin comuniune şi intuiţie), Teosofia pretinde nu numai că omul va trăi un viitor veşnic, dar şi că el a trăit trecutul veşnic. Ea apelează la cei cu minte slabă prin întrebarea, „N-aţi văzut niciodată locuri care vi s-au părut ciudat de familiare prima dată când le-aţi vizitat? Acelea au fost locuri pe care le-aţi văzut înainte de a vă începe existenţa prezentă”. Şi, ca în trecut, Satan poate ajuta o imaginaţie leneşă cu un vis. Teosofia susţine că moartea nu este moarte, ci o naştere nouă; şi că fiecare persoană va fi renăscută tot mereu până va fi dezvoltat suficient natura divină, şi atunci va fi reabsorbită în Dumnezeu pentru veşnicie.

ÎNŢELEPCIUNEA OMULUI ESTE NEBUNIE PENTRU DUMNEZEU

Teosofia pretinde că nu se bazează nici pe teologie nici pe filosofie. Cuvântul Teosofie este definit de susţinătorii ei ca Religia Înţelepciunii. Ei pretind că înţelepciunea acesteia este divină, rezultând din intuiţie şi comuniune directă cu Dumnezeu. Prin urmare ei resping raţionamentele filosofice şi revelaţia, cum sunt Scripturile, ca fiind piedici pentru adevărata înţelepciune. Ei au înlocuit Revelaţia lui Dumnezeu cu imaginaţia deşartă a propriilor lor minţi imperfecte — meditaţii sfinte. „Zicând că sunt înţelepţi, au înnebunit”, a fost scris prin autoritate divină despre o clasă similară. Rom. 1:21. 22.

Teosofia respinge toată religia revelată, ignoră toate doctrinele şi pretinde a fi religia cauzei şi efectului — că mai curând sau mai târziu facerea răului va reacţiona asupra făcătorului de rău, aducându-i pedeapsa; iar facerea binelui va aduce răsplata. Ea pune pe Cristos şi pe Moise la egalitate cu Socrate, Platon, Confucius şi Mohamed, ca învăţători ai lumii. Este gata să citeze din Biblie sau din Coran orice fragment care poate fi adus în sprijinul ei, dar nu priveşte nici o carte sau nici un om ca autoritate special inspirată. Pretinde a fi patroana fiecărei trăsături nobile şi a fiecărui scop binevoitor, şi este dornică să claseze ca teosofi pe toţi oamenii populari. Favorizează facerea pomenilor şi faptele bune, astfel făcute ca să fie văzute de oameni.

De aceea Teosofia este, cum pretinde a fi, în mod proeminent potrivită cu sentimentele majorităţii copiilor înţelepţi ai acestei lumi, care nu apreciază nici imperfecţiunile lor şi nici îndurarea lui Dumnezeu în Cristos. Ei spun, „Nu vreau să-mi plătească nimeni datoriile. Aştept să-mi plătesc singur pedeapsa pentru păcate — dacă fac vreunul”. Toţi care au asemenea sentimente sunt copţi pentru Teosofie. De fapt, toată „lumea creştină” este gata să-şi lase fosta ancorare confuză în crezuri şi să navigheze, având Teosofia ca pilot şi faptele bune ca putere motivatoare, ca să ajungă într-un port de odihnă şi fericire — dacă este un astfel de port; deoarece mulţi din ei se îndoiesc. Vai! Cum ignoranţa de Cuvântul şi planul lui Dumnezeu şi confuzia bisericilor nominale au pavat drumul spre această mare rătăcire de la crucea lui Cristos spre „altă evanghelie”, care de fapt nu este Evanghelie. Gal. 1:6-9.

Desigur că nici una din aceste înşelări nu găseşte nici un rost pentru doctrina crucii lui Cristos — „Răscumpărarea pentru toţi” — sau pentru mărturisirea ei „la timpul cuvenit”, acum sau mai târziu. Vezi 1 Timotei 2:4-6. Apostolul declară aici că Dumnezeu Mântuitorul nostru „vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi (din moartea adamică ce are acum stăpânire peste întrega lume), şi să vină la cunoştinţa Adevărului; căci este un singur Dumnezeu şi un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Omul Isus Cristos, care S-a dat pe Sine preţ de răscumpărare pentru toţi, să fie mărturisit la vremea cuvenită”. Dar nu, doctrina Bibliei despre o Răscumpărare care a fost în trecut şi despre o Restabilire care urmează în viitor (Fapte 3:19-23) nu-şi găseşte nici un loc în nici una din aceste teorii.

MINCIUNA LUI SATAN, BAZA DOCTRINELOR FALSE

Aceste „puteri mincinoase” prezise pentru zilele noastre nu sunt de fapt nici una din ele puternice sau tari. Dimpotrivă, sunt foarte slabe. Dar ele au mare putere să înşele pe mulţi din pricină că o mare parte a celor care se pretind a fi creştini în zilele noastre n-au devenit adevăraţi ucenici ai lui Cristos, ci sunt numai „neghină”, imitaţii de creştini. Printre cei care sunt creştini adevăraţi, puţini sunt „înţărcaţi de curând” (Isa. 28:9; Evr. 5:12-14). Puţini creştini din biserica nominală au ieşit mintal sau spiritual din scutecele lor. Puţini au folosit chiar şi laptele Cuvântului lui Dumnezeu şi au crescut prin el spre a folosi şi aprecia „hrana tare” a Adevărului prezent, care este pentru bărbatul dezvoltat în Cristos. Nu este prin urmare surprinzător că acei care n-au fost afectaţi de spiritism şi Swedenborgianism (Emanuel Swedenborg, 1688-1772, a fondat „Biserica Noului Ierusalim” — n.t.) se adună acum la Ştiinţa Creştină şi Teosofie, ultimele realizări ale şiretlicurilor şi înşelărilor Satanei.

Puterea acestor înşelări stă în erorile grave amestecate cu adevăruri susţinute de mult de către creştini, din cauza „căderii” de la credinţa curată a bisericii apostolice, care a fost prezisă în Scripturi. Printre aceste erori nici una nu este menită a deschide cu mai mare eficienţă inima şi mintea la aceste teorii înşelătoare şi distructive de astăzi decât credinţa ge-nerală în prima minciună — „Hotărât că nu veţi muri”. Acceptarea generală a acestei minciuni rezultă dintr-o neputinţă de a înţelege doctrina biblică în privinţa vieţii şi nemuririi, care au fost ((379)) aduse la lumină de către Domnul nostru Isus prin Evanghelia Sa de mântuire din păcat, prin jertfa Sa de răscumpărare.

Orice eroare susţinută întunecă şi împiedică un adevăr; şi noi am ajuns acum la timpul când fiecare copil al lui Dumnezeu are nevoie de toată panoplia Adevărului — armătura lui Dumnezeu. Cel care n-a îmbrăcat „toată armătura lui Dumnezeu” va cădea sigur în eroare în această „zi rea”, în acest „ceas al încercării, care va veni peste toată lumea, ca să încerce pe cei ce locuiesc pe pământ”. Şi judecata trebuie să înceapă la „Casa lui Dumnezeu”. Cine va putea sta în picioare? Nimeni în afară de cei care se „zidesc în credinţa preasfântă” cu făgăduinţele scumpe şi doctrinele vitale ale Cuvântului lui Dumnezeu.

TOŢI VOR FI ÎNŞELAŢI, ÎN AFARĂ DE „CHIAR CEI ALEŞI”

Susţinătorii acestor doctrine false sunt surprinzător de treji şi de activi pretutindeni, în special în Statele Unite unde gândirea este cea mai activă şi unde libertatea înseamnă adesea libertinaj. Sute de mii au îmbrăţişat aceste erori ca lumină nouă şi avansată. Pentru mulţi măsura succesului lor nu este pe deplin vizibilă, deoarece succesul lor stă în vânarea liniştită a prăzii. Susţinătorii lor se găsesc în aproape fiecare adunare a fiecărei denominaţii şi în special printre cei mai cultivaţi; iar aspectul „îngerul de lumină” este arareori neglijat. Bisericile nominale sunt deja infiltrate, dospite cu aceste doctrine false.

Profeţia scripturală, că „o mie vor cădea alături de tine (de Biserica adevărată) şi zece mii la dreapta ta” (Ps. 91:3-14), se împlineşte acum sub ochii noştri. Doctrina Răscumpărării, a sacrificiului înlocuitor al lui Isus Cristos pentru păcatele lumii, este proba. „Crucea” este acum marea piatră de poticnire, ca şi în zilele Răscumpărătorului nostru la prima Sa venire. Aproape toţi au căzut de la credinţa în această doctrină vitală şi fundamentală a creştinismului, a Bibliei. Marea majoritate consideră acum pe Isus doar ca un Exemplu pe care să-l urmăm în anumite privinţe, nu ca Răscumpărătorul nostru, Răscumpărarea noastră.

După învăţăturile Scripturii, ne putem aştepta ca toţi în afară de „chiar cei Aleşi” ai lui Dumnezeu să se poticnească mai mult sau mai puţin prin erorile şi spiritul lumesc al zilelor noastre (Mat. 24:24-27; 2 Pet. 2:3-11). „Îngerul de lumină” al sofismelor puterilor răului şi al vindecărilor va înşela în mod sigur pe toţi care n-au ochii înţelegerii deschişi prin atenţia dată mărturiei Cuvântului sigur al lui Dumnezeu.

Facerea multor minuni este una din vechile şiretlicuri ale lui Satan şi ale oştilor lui rele. Dacă boala şi moartea sunt într-o măsură considerabilă sub controlul lui Satan în timpul domniei răului (Evr. 2:14), de ce el, în starea actuală de urgenţă, când căderea lui este atât de aproape, nu şi-ar putea schimba metodele de lucru, ca să facă unele lucrări de vindecare, prin care să agaţe unele erori şi înşelări şi Să orbească din nou pe unii cărora li s-au deschis treptat ochii înţelegerii sub lumina aurorei Zilei Milenare, a Zilei lui Cristos?

Noi credem că el adoptă această metodă şi o va face încă şi mai mult. Noi credem că Domnul nostru, prin întrebarea Sa, pertinent a sugerat aceasta când a spus: „Dacă Satan scoate afară pe Satan, este dezbinat împotriva lui însuşi; deci, cum va dăinui împărăţia lui?” şi, „Dacă Satan se răscoală împotriva lui însuşi, este dezbinat şi nu poate dăinui, ci i-a venit sfârşitul” (Mat. 12:26; Marcu 3:26). Aşadar, acum, deoarece împărăţia lui Satan este gata să fie răsturnată, se face efortul de a o sprijini prin multe minuni efectuate prin agenţii săi, unii fără s-o ştie, alţii cu voia, în mod fals şi în numele lui Cristos.

CEI CREDINCIOŞI VOR STRĂLUCI ÎN CURÂND

Aceste diferite erori, „doctrine ale demonilor”, scot afară din Împărăţia lui Dumnezeu „tot ce este pricină de poticnire şi pe aceia care fac nelegiuire” (şi aceştia constituie marea masă), în timp ce numai credincioşii, care vor primi Împărăţia şi vor fi comoştenitori în marea Sa Domnie mesianică, gata acum să fie inaugurată, vor sta în picioare (Efes. 6:11-13). Când această separare va fi completă — şi noi credem că acum este aproape îndeplinită — focul marelui Timp de Necaz va face ravagii generale în aranjamentele prezente — sociale, financiare, politice, eclesiastice. Atunci toate erorile şi minciuna din religie vor cădea pentru totdeauna. Atunci mica Turmă credincioasă a Domnului, după ce a primit nemurirea şi natura divină, „va străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor”, aşezată cu Cristos pe tronul Său (Apoc. 3:21). Timp de o mie de ani ei vor domni peste lume pentru împrăştierea întregii ignoranţe şi orbiri, şi pentru ridicarea tuturor familiilor Pământului, a celor vii şi a celor morţi.

Deci, toţi care cunosc Adevărul, aşa cum este prezentat în Cuvântul sigur al Domnului, să fie activi în răspândirea lui. Timpul este scurt! Dacă nu puteţi propovădui pe cale orală în public, poate puteţi propovădui în particular vecinilor, prietenilor şi celor cu care veniţi în atingere. Desigur că toţi pot propovădui prin pagina tipărită şi scrisă, precum şi printr-o conduită zilnică corespunzătoare. Cei din jurul nostru au nevoie de orice ajutor le putem noi da; şi dacă nu-l primesc foarte repede, sigur se vor încurca într-unele din înşelările de ultimă oră ale adversarului.