Marcu 14:36: „Tată, dacă este cu putinţă, îndepărtează paharul acesta de la mine”
Domnul Isus când a rostit această rugăciune în grădina Ghetsimani, s-a rugat nu ca să fie scutit de moarte, căci El a venit în lume special ca să moară pentru toți, ci gândul care Îl chinuia atât de greu a fost că dacă va fi arestat ca blasfemiator, tactica vrăjmaşilor Săi nu va fi să-L distrugă în mod secret, ci să-L predea Romanilor; şi El putea înţelege influenţa şi puterea pe care ei o vor exercita pentru a obţine executarea dorinţelor lor, şi el a ştiut că metoda Romană de execuţie a fost cea a crucificării, şi a ştiut de asemenea că Scripturile spun explicit: „Blestemat este cel ce este atârnat pe lemn”. Aici a fost centrul Său de cugetare: Eu voi fi socotit de către toţi compatrioţii mei ca lepădat de Dumnezeu, şi ca blestemat de către El; voi muri ca blasfemiator, ca răufăcător; în timp ce orice sentiment al meu este, şi întotdeauna a fost, cinste, loialitate faţă de Tatăl. Acesta, credem noi, a fost punctul principal al frământării Domnului nostru, numit „pahar” al suferinţei, care, El a dorit dacă va fi cu putinţă, să fie îndepărtat.
