„DOMNUL DUMNEZEUL TĂU ESTE UN DUMNEZEU CREDINCIOS”
„Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui! El ne-a păstrat sufletul cu viaţă şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul.” 02642″> Psalmul 66:8, 9 .
R5500 W. T. 15 iulie 1914 (pag. 216-217)
În acest psalm, profetul David cheamă pe toată lumea să laude pe Domnul. În limbaj profetic el exclamă: „Tot pământul Te va adora … va cânta Numelui Tău!” Apoi el repetă numărul minunatelor manifestări ale Puterii lui Dumnezeu în relaţia Sa cu Israelul; el cheamă poporul să binecuvânteze pe Domnul şi să facă să răsune laudele Lui pretutindeni. Privind în urmă la relaţiile lui Iehova cu poporul Său, el continuă: „Căci Tu ne-ai încercat, Dumnezeule: ne-ai trecut prin cuptorul cu foc, ca argintul; ne-ai adus în laţ şi ne-ai pus o grea povară pe coapse; ai lăsat pe oameni să încalece pe capetele noastre; am trecut prin foc şi prin apă; dar Tu ne-ai scos la loc larg!” Vers. 10-12.
Apoi psalmistul declară că el va intra în casa Domnului şi îşi va împlini jurămintele făcute Domnului în timpul strâmtorării sale. El aminteşte iarăşi bunătatea lui Dumnezeu faţă de el. El spune că a strigat către Domnul şi I-a înălţat laude, că rugăciunile lui au fost ascultate, că el a fost ridicat şi binecuvântat şi eliberat. El îi cere lui Israel să-şi amintească toate îndrumările Domnului în istoria lor trecută şi toată bunătatea Lui faţă de ei ca popor, şi îi îndeamnă să vestească virtuţile marelui Său nume. Dumnezeu a scos pe poporul lui Israel din robia Egiptului; El i-a protejat în toate călătoriile prin pustie şi de atunci încoace.
Împăratul David le aminteşte că ei au fost ţinuţi în viaţă, că Dumnezeu n-a permis să fie exterminaţi — „n-a îngăduit să li se clatine piciorul”. N-au fost înfrânţi de duşmanii lor atâta vreme cât au avut încredere şi au ascultat. Mai târziu, din cauza neascultării şi stricăciunii lor, Dumnezeu a făcut să fie duşi în robie în Babilon. Dar aceasta a fost pentru binele lor, ca să-i poată încerca şi după aceea să-i aducă înapoi în ţara lor — pe toţi cei vrednici.
Israelul spiritual să facă să răsune laudele Lui!
Dar deşi acest psalm are o primă semnificaţie în ceea ce priveşte Israelul Natural, gândul nostru este, în armonie cu aplicaţiile făcute de Domnul nostru şi de apostoli, că aceste cuvinte sunt chiar mai potrivite în aplicarea lor la Israelul Spiritual. Domnul ne-a scos din lume. Ne-a eliberat de marele asupritor, Satan. Ne-a îndrumat prin călătoria în pustie; Ne-a hrănit cu Mană din Cer; Ne-a scos Apa Vieţii din marea Stâncă a Veacurilor lovită pentru noi ca să putem bea şi să trăim. Nea spălat picioarele de praful drumului din pustie.
((889))
Ne-a disciplinat şi ne-a pedepsit cu credincioşie ca pe fiii Săi; a mers înaintea noastră în tot mersul nostru trudnic, şi de asemenea a mers în urma noastră ca să ne apere de orice pericol şi rău. Dacă Israelul Natural a avut mare motiv de mulţumire şi laudă, care ar trebui să fie atitudinea noastră pentru toate manifestările minunate ale iubirii şi grijii pentru noi, Israelul Său Spiritual! Cu adevărat, noi putem lăuda pe Dumnezeul nostru ca nici un alt popor de pe pământ, din trecut sau din prezent! Împreună cu poetul putem spune:
„El a fost mai bun cu mine decât am putut spera,
A fost mai bun decât orice temeri am putut avea.
Din cioburile faptelor mele un pod a făcut
Şi din lacrimile mele un curcubeu a întins!
Talazurile ce calea pe mare-mi înconjurau
L-au adus pe Domnul pe crestele lor;
La zilele de mers prin pustie când mă gândesc
Mă pot sprijini pe dragostea Lui pentru rest.
Mi-a golit mâinile de comorile ce-am adunat
Şi legământul Său de iubire mi-a arătat;
Nici o rană n-a fost în inima ce mă durea,
Pe care balsamul Său să n-o poată vindeca.
O, tandră şi adevărată a fost durerea care m-a corectat,
În înţelepciunea care m-a-nvăţat şi m-a-ncercat,
Până când sufletul iubit s-a încrezut numai în El
Şi nimic altceva de pe pământ să nu mai aibă ţel!
El paşii mi-a condus unde să văd nu puteam
Pe căi pe care nu le cunoşteam;
Ce a fost strâmb s-a îndreptat şi ce a fost zgrunţuros s-a nivelat,
Când numai pe El L-am urmat.
Îl laud încă pentru palmierii plăcuţi,
Pentru izvoarele de apă de pe drum,
Pentru stâlpul de foc noaptea arzând
Şi pentru norul din zi înainte călătorind.
Nici în cel mai sumbru loc nu există veghere
Care să nu aibă valoare prin promisiunea iubirii;
Citesc din trecut că viitorul va fi
Peste măsură mai bun decât temerile pot gândi.
Ca vasul de aur cu pâinea pustiei
Alăturea pus cu toiagul înfrunzit al preoţiei,
Toate ţinute în Chivot împreună cu Legea Domnului,
În grija Dumnezeului meu în virtutea
Legământului!”
Unii credincioşi de-a lungul Evului Mediu
Dumnezeul nostru nu-Şi lasă niciodată copiii: numele Lui este Credincioşie! El n-a permis niciodată ca Biserica Sa să fie exterminată, în ciuda tuturor asalturilor erorii şi a puterii întunericului. Există încă oameni adevăraţi ai lui Dumnezeu în lume şi întotdeauna au fost. De-a lungul Veacurilor Întunecate, marele fapt al sacrificiului pentru păcat dat de Răscumpărătorul a fost totuşi susţinut de unii dintre sfinţii adevăraţi ai Domnului. Acest adevăr preţios n-a fost niciodată complet pierdut în timpul acelor ani de întuneric şi obscuritate, şi la timpul potrivit al lui Dumnezeu Biserica Sa a ieşit din pustie, „sprijinindu-se pe braţul Iubitului ei”. De atunci lumina a devenit tot mai strălucitoare pentru cei credincioşi, veghetori. Şi ce potop de glorie străluceşte acum pe calea sfinţilor!
„Privind înapoi, lăudăm calea
Pe care Dumezeu ne-a condus zi de zi!”
Sfinţii lui Dumnezeu de-a lungul secolelor trecute n-au avut nevoie de aceste binecuvântări suplimentare care le sunt date credincioşilor de astăzi, dar fiecare nevoie a lor a fost satisfăcută. Noi trăim în zilele „Sfântului Locaş curăţat”. Acum este cuvenit mai mult Adevăr decât oricând în istoria Bisericii. Cu adevărat, Domnul nostru „nea adus în casa vinului şi dragostea este steagul fluturat peste noi!” (Cânt. Cânt. 2:4). Într-adevăr, „El ne-a păstrat sufletul cu viaţă şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul”, în ciuda miilor de curse puse pentru picioarele noastre de marele Adversar şi de servitorii lui — mulţi dintre ei servindu-l fără să-şi dea seama. Putem vedea că cu mult timp în urmă puteam fi biruiţi de atacurile Adversarului dacă Dumnezeul nostru n-ar fi fost un Zid de Apărare în jurul nostru.
Sfinţii Săi nu vor fi clătinaţi niciodată
„O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi” (Ps. 16:6). Dar numai credincioşii sunt păstraţi astfel. Nu trebuie să înţelegem că Domnul îi păstrează pe aceia care nu fac ei înşişi efortul cuvenit pentru a cunoaşte voinţa lui Dumnezeu ca s-o poată face; cei care urmează în urmele lui Isus, făcând tot ce le stă în putere să placă Domnului aşa cum sunt ei în stare să observe calea pe care El vrea ca ei să umble. Aceştia fac astăzi ca vocea laudei Lui să fie auzită, şi partea lor este harul îndeajuns. Dacă încercările credinţei, supunerii şi încrederii vor fi mai mari în viitorul apropiat decât au fost înainte, aceşti credincioşi nu vor cădea. Picioarele lor nu se vor clătina, chiar dacă o oştire îi va înconjura şi mii vor cădea alături de ei. „Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.” Aceştia vor fi tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui, chiar dacă li s-ar cere pentru un timp să urmeze unde nu pot vedea.
Să continuăm deci curajos, ştiind că Cel care nea condus până acum va continua să ne conducă. Cel care ne-a favorizat la început ne va favoriza până la sfârşit; şi „Cel care este cu noi este mai tare decât cei care sunt împotriva noastră”. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu că harul Său ne-a păstrat, că ne-a ferit de cădere, că atâţia mai suntem încă cu o inimă şi o minte să mergem mai departe neclintiţi, orice ar aduce zilele care vin! Dacă ele vor aduce greutate şi persecuţie, durere şi încercare, harul Său ne va susţine totuşi. Dacă vor aduce încercări ale credinţei şi răbdării, promisiunile Sale nu vor da greş. Toată încrederea noastră să fie concentrată în Dumnezeu. Să continuăm să ne bucurăm în El. „Cel care se laudă, să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea Îmi găsesc plăcerea, zice Domnul” (Ier. 9:24). Încercările vor fi permise să vină peste poporul lui Dumnezeu tocmai cu scopul de a cerne pe cei care nu sunt cu adevărat ai Săi. Să stăm deci fermi, ştiind că El este credincios.