„DOMNUL ESTE PĂSTORUL MEU”
R 4851b W. T. 1 iulie 1911 (pag. 207)
Profetul David a scris Psalmul 23 referindu-se la sine; dar în cuvintele sale există o semnificaţie mai adâncă, şi anume că Iehova este Păstorul lui David cel antitipic — Cristosul, al cărui Cap este Isus şi al cărui Corp este Biserica.
În măsura în care unii sunt într-o atitudine a minţii în armonie cu Domnul, ei nu sunt în armonie cu mediul lor de acum, în care marele adversar caută să-i distrugă, în condiţii nefavorabile pentru dezvoltarea lor spirituală ca „oi” ale Domnului. Vulpile, lupii, leii şi chiar vitele au mijloace de apărare şi de atac; dar oile nu au practic niciunul. Se pare că nu au nicio judecată; de aceea oaia este dependentă de păstor. Cu alte cuvinte, este în afara mediului ei dacă este departe de păstor. Dumnezeu a prevăzut protecţia omului, dar din cauza păcatului rasa a ajuns în pustie şi expusă diferitelor dificultăţi de care altfel omul n-ar fi avut parte.
Cei care sunt „oi” se vor întoarce la armonie cu Domnul. După cum este prezentat în textul nostru, clasa Bisericii se întoarce în timpul de acum. Noi recunoaştem cu toţii, pe măsură ce trec zilele, cât de necesară este grija divină. Când ajungem să vedem Planul divin, vedem că „toţi cei care sunt din acest staul”, toţi cei care vor veni în armonie cu Dumnezeu, vor avea această grijă, şi că în cele din urmă va fi un singur Păstor şi o singură turmă.
Domnul nostru Isus este reprezentantul Tatălui. Omenirea, în calitate de oi ale Domnului, s-a rătăcit. Toţi urmaşii lui Adam sunt acum rătăciţi. Marele Păstor L-a trimis pe Fiul Său la oile pierdute. El le caută şi în cele din urmă le va găsi pe toate care aparţin acestei turme adevărate. El este deci, în sensul cel mai înalt al cuvântului, Episcopul, sau Păstorul sufletelor noastre, Bunul Păstor care Şi-a dat viaţa pentru oi.