Elisei succesorul lui Ilie

2 Împăraţi 4:25-37

„Darul harului lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru.” Romani 6:23.

R 4757a W. T. 1 februarie 1911 (pag. 42-43)

Lecţia noastră o urmează în ordine pe cea de acum o săptămână. Elisei a fost cu Ilie până când vîrtejul de vânt i-a separat şi Ilie a dispărut din vedere. Mantaua lui a căzut la Elisei şi rugăciunea lui a fost ascultată, ca o îndoită parte din spiritul lui Ilie să vină peste el şi să poată prelua într-o anumită măsură lucrarea lui Ilie ca învăţător. Folosind mantaua ca să lovească râul Iordan, a avut loc aceeaşi minune ca şi în cazul lui Ilie. A traversat în siguranţă. De cealaltă parte a Iordanului şi-a început cariera ca proroc. În Ierihon apa venea de la un izvor cu apă sălcie, neplăcută la gust şi nesănătoasă. Elisei a mers la izvor şi acolo a făcut o minune ca aceea făcută de Moise cu Izvoarele lui Moise la Mara. Până în ziua de astăzi acest izvor este cunoscut ca Izvorul lui Elisei.

Mai citim că unul dintre aceşti „fii ai prorocilor”, sau elevi, a murit şi că mama lui văduvă era săracă, şi că prorocul Elisei a ajutat-o să aibă credinţă. Ea avea un vas de lut cu ulei care s-a înmulţit pe măsură ce turna din el în alt vas, până când a avut suficient pentru toate datoriile ei. Sunt relatate alte câteva minuni în sensul restabilirii, cea mai însemnată fiind relatată în lecţia noastră, şi anume, restabilirea la viaţă şi sănătate a unui băiat. Lucrul legat de experienţele lui Elisei, care au atras atenţia asupra lui peste tot şi au dus la o respingere generală, a fost blestemarea celor patruzeci şi doi de tineri. Aceştia erau copii în sensul că fiecare persoană este prin Lege considerată copil până la vârsta de douăzeci şi unu de ani — ei l-au batjocorit pe Elisei strigând: „Suie-te pleşuvule”. Învăţătorul tău, Ilie, s-a ridicat la cer într-un vârtej de vânt. De ce nu te duci şi tu? Eşti pleşuv, sau unul care şi-a pierdut învăţătorul. Nu eşti potrivit să pretinzi că eşti proroc, nici să te compari cu Ilie. (Am parafrazat.)

Elisei nu i-a înjurat pe copii; când citim că i-a blestemat, ideea potrivită este că i-a condamnat, întocmai cum Isus le-a spus unora, în mod foarte fin: „Vai de voi, cărturari şi farisei” etc. Astfel Elisei a spus că va fi vai sau va veni o nenorocire peste acei tineri de diferite vârste care l-au ocărât. El a declarat că li se va întâmpla ceva. Justiţia divină se va socoti cu ei şi-l va răzbuna. Îndată două ursoaice s-au năpustit asupra gloatei şi i-a pus pe fugă, şi patruzeci şi doi din acea gloată au fost sfâşiaţi şi răniţi — mai mult sau mai puţin. Împotrivitorii Bibliei înţeleg din aceasta ca şi cum patruzeci şi doi de copii au fost omorâţi, dar nu se spune nimic de felul acesta.

Trebuie să ne amintim că israeliţii sub conducerea împăratului lor Ahab şi a împărătesei Izabela au fost întorşi spre idolatrie, şi că, chiar dacă prorocul Ilie a restabilit adevărata religie, împăratul, împărăteasa şi majoritatea poporului numai au tolerat-o.

Tinerii care şi-au bătut joc de Elisei erau probabil din Ierihon, nişte huligani între zece şi douăzeci de ani, care l-au urmărit pe proroc, ocărându-l şi, fără indoială la instigarea părinţilor lor, păreau a căuta să-i distrugă influenţa. Judecata divină ca urmare a condamnării rostite de proroc a fost fără îndoială intenţionată ca o mustrare dreaptă şi o lecţie folositoare pentru cei sfâşiaţi şi pentru părinţii lor şi pentru toţi cei care au auzit despre aceasta.

Elisei considerat un tip

Interesul nostru în această istorie a experienţelor lui Elisei după ce Ilie a fost luat, creşte când ne gândim că el, ca şi Ilie, a fost un caracter foarte hotărât şi tipic. Am sugerat deja o corespondenţă între Ilie şi preoţii antitipici, şi între Elisei şi Leviţii antitipici din Veacul Evanghelic. Elisei poate simboliza de asemenea pe Vrednicii din Vechime, în ale căror mâini va fi pusă instruirea şi binecuvântarea lumii la inaugurarea Împărăţiei lui Mesia: „Domni în toată ţara”. Din acest punct de vedere ne putem gândi că Elisei ar reprezenta o clasă secundară a celor concepuţi de spirit, şi că trecerea de către el a Iordanului reprezintă moartea acestei clase a Leviţilor antitipici. Cu această vedere, călătoria ulterioară a lui Elisei şi lucrarea sa de judecată şi de restabilire la care deja ne-am referit corespund bine cu ceea ce trebuie să aşteptăm la inaugurarea Împărăţiei lui Mesia sub aceşti „domnitori”. Vindecarea izvorului ar reprezenta bine vindecarea curentului Adevărului. De-a lungul secolelor eroarea şi superstiţia, combinate cu marea minciună a lui Satan — adevărat că nu veţi muri — au făcut apele Adevărului sălcii, neplăcute la gust, nesănătoase. Punerea sării în Fântână sau Izvor reprezintă simbolic curăţirea de neadevăr şi eroare, prin cooperarea Bisericii în glorie, care, în timp ce se află aici, este numită potrivit „sarea pământului”. Vindecarea curentului Adevărului va veni de la Biserica glorificată, chiar dacă va veni prin Vrednicii din Vechime, ca parte a binecuvântărilor Noului Legământ care vor veni atunci pentru omenire prin evrei. La aceasta ne atrage atenţia şi apostolul Pavel în Romani 11:25-33.

„Moartea în oală” va fi eficient anulată prin binecuvântările Domnului prin Împărăţia Sa glorificată. Pământul îşi va da rodul. Pustia va înflori ca trandafirul. Izvoare vor ţâşni în deşert. Binecuvântarea Domnului va fi peste tot — reprezentată simbolic prin fiii prorocilor. Aceştia erau unii care s-au separat de idolatriile ţării şi care cu bucurie au dat atenţie învăţăturilor prorocilor, prorocind şi ei ca urmaşi ai lor.

Binecuvântarea peste vasul cu ulei al văduvei are o semnificaţie simbolică, în măsura în care înţelegem valoarea uleiului în popor la acel timp. Acesta era nu doar o parte a hranei lor, ci şi medicamentul lor general şi care de asemenea le furniza lumină. De aceea, ceea ce a venit prin proroci este o foarte frumoasă ilustraţie a binecuvântărilor restabilirii, care pot fi aşteptate la timpul potrivit şi care vor veni la toţi cei vrednici.

Restabilirea la viaţă a morţilor va fi una din marile aspecte ale Noii Dispensaţii — Împărăţia lui Mesia. Şi această putere va fi exercitată fără îndoială prin „domnii” din acel timp, simbolizaţi, credem noi, de Elisei. Favoarea cea mai mare va fi pentru cei care vor aprecia cel mai mult şi vor primi cel mai bine pe aceşti „domni” reprezentaţi prin Elisei, aşa cum părinţii acelui copil pe care Elisei l-a înviat din morţi au contribuit din belşug la confortul prorocului.

Judecata asupra împotrivitorilor clasei Elisei, simbolizată prin sfâşierea celor patruzeci şi doi, pare să ne spună despre judecăţile disciplinare care, în timpul Împărăţiei lui Mesia, vor fi prompt aplicate tuturor împotrivitorilor aranjamentelor divine. Asigurarea Scripturii este: „Când se împlinesc judecăţile Tale pe pământ, locuitorii lumii învaţă dreptatea”; „Voi face din judecată o linie şi din dreptate un fir cu plumb”.