„El [Dumnezeu] ne-a mântuit şi ne-a che­mat … după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Cristos Isus, înainte de vremurile timpului [în traducerile engleze „înainte de crearea lumii], dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Cristos, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie” (2 Tim.1:9, 10). În acest frag­ment al Sfântei Scripturi se relatează despre Pla­nul şi Harul, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru poporul Său încă de la întemeierea lumii şi care au fost clar descoperite prin Epifania, Lumina Clară, adică prin învăţătura clară a lui Isus despre lucruri, persoane şi temelii. Printre lucrurile descoperite clar de către Isus cu aju­torul Evangheliei, Adevărul lui Dumnezeu, Apostolul Pavel enumeră viaţa şi nemurirea. Acest fragment biblic este foarte clar şi demon­strează definiţia noastră privitoare la cuvântul „epifania” utilizat în Noul Testament. Este de remarcat că, în acest pasaj, termenul „epifania” nu are nici o legătură cu Prezenţa a doua a Domnului, ci se referă la secerişul Vârstei Iu­daice.

„Aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Cristos” (Tit.2:13). Expresia „slavei” nu trebuie tratată aşa cum o tratează cei mulţi, că înseamnă lumina naturală, firească, ci mai degrabă că indică la puritatea caracterelor lui Dumnezeu şi Cristos care strălucesc în măreţia înţelepciunii, puterii, dreptăţii şi iubirii (Is.6:3; Ps.71:19; Num.14:21; Apoc.4:8; 15:3, 4). Acest pasaj raportează despre aceea că sfinţii îşi pun speranţa în două lucruri, legate de prezenţa a doua a Domnului

pe pământ: (1) re­alizarea nădejdii lor de a vedea, supraveţui şi de­veni asemenea Lui şi (2) descoperirea perfectă a caracterelor lui Cristos şi Dumnezeu pe pământ aşa cum aceasta s-a făcut în ceruri. Prin urmare, în acest verset se vorbeşte doar despre desco­perirea caracterelor măreţe ale lui Dumnezeu şi Cristos prin Adevărul, care luminează cu o lu­mină deosebită.

„Şi atunci se va descoperi acel nelegiuit [Anticrist], pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea [puterea]gurii Sale [Bibliei, Adevărului (In.17:17), care sunt buzele simbolice ale Domnului] şi-l va desfiinţa cu arătarea venirii Sale” (2 Tes.2:8). Acest pasaj ne arată că puternica şi măreaţa lumină a adevărului divin va străluci cu atâta putere, încât prin demascarea-(?) papalităţii cu caracterul şi învăţăturile ei, Domnul nostru,la Prezenţa Sa a doua, îl va nimici definitiv pe Ant­icrist, adică ierarhia romană şi nu adepţii ei.

„De acum mă aşteaptă cununa dreptăţii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci tuturor celor care iubesc arătarea Lui” (2 Tim.4:8). Acest verset fără îndoială se referă la perezenţa a doua a Domnului Cristos pe pământ, în „Ziua Acea”, când El va începe lu­crarea de răsplătire a robilor lui Dumnezeu (Apoc.11:18), care cu dor şi dragoste aşteptau acel timp, când Isus, descoperindu-se în slava Sa prin Cuvânt şi faptă, va binecuvânta discipolii Săi fideli. Aşadar, studiul rezumativ al acestor patru pasaje biblice ne-a descoperit faptul că cu­vântul „epifania” înseamnă actul de descoperire a persoanelor, lucrurilor şi temeliilor prin lumina Adevărului, care străluceşte cu o lumină deo­sebită.

EPIFANIA CA PERIOADĂ DE TIMP

Cuvântul „epifania”, în următoarele două pasaje biblice, este utilizat într-un sens deosebit de cel arătat mai sus şi anume ca o perioadă de timp de la Prezenţa a doua a Domnului nostru pe pământ, când El va revela persoanele, lu­crările şi temeliile cu Adevărul, care va străluci cu o lumină extraordinară.

(1) „Să păzeşti porunca fără pată şi fără vină, până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos, care va fi făcută [descoperită] la timpul ei [la timpul Lui] de fericitul şi singurul Stăpâ­nitor, Împăratul celor care împărăţesc şi Domnul celor care stăpânesc” (1 Tim.6:14, 15). Apostolul Pavel nu intenţiona să dea, în aces­te versete, dispoziţii doar lui Timotei, ca persoană separată. Timotei decedase cu cel puţin 18 veacuri până la sosirea perioadei Epi­fania. După cum Isus de multe ori se adresa dis­cipolilor Săi din Vârsta Evanghelică prin persoa­na apostolilor, tot aşa şi apostolul Pavel, vorbindu-i lui Timotei, se adresa întregului po­por al lui Dumnezeu şi îndeosebi slujitorilor Cuvântului, îndemnându-i să rămână fideli in­clusiv până la timpul reântoarcerii sau epifaniei Domnului nostru (Col.3:4; 1 In.3:2). Această epifanie (descoperire) va fi revelată prin anumite perioade de timp, în timpul cărora El, ca Rege al regilor şi Domn al domnilor, va prelua puterea şi domnia asupra pământului, pregătindu-l pen­tru gloria mileniului (Apoc.11:15-18; 19:6; 20:4-6).

(2) „Te rog fierbinte înaintea lui Du­mnezeu şi înaintea lui Cristos Isus, care va *judeca vii şi morţii, şi pentru arătarea şi îm­părăţia [basileia]Lui” (2 Tim.4:1). Sfânta Scrip­tură ne asigură că Isus cu Mireasa Sa aleasă, în perioada Mileniului, va judeca morţii. Sub „morţi” aici se subânţelege toţi urmaşii lui Adam, aflaţi sub osânda blestemului indiferent dacă sunt vii sau se află în morminte (Mat.8:22; 2 Cor.5:14). Ei vor fi judecaţi, probaţi pentru viaţă în Împărăţie, în perioada Basileii, după cum învaţă şi 2 Tim.4:1 (vezi de asemenea şi Ps.72:1-19; 22:28-30; Rom.14:9; 1 Cor.15:23-26; 6:2; In.5:25-29; Is.29:18, 24; 45:22, 23; Filip.2:9-11; Apoc.1:6; 5:10; 20:4, 6; Mat.19:28; 20:21; Luc.2:34; 22:29, 30; Hagai 17:21). „Viii” [îngerii decăzuţi şi noile creaţiuni,care nu sau aflat sub osânda morţii], conform versetului, *vor fi judecaţi de Domnul în perioada epifaniei sau descoperirii Lui. Prin urmare perioada epifaniei se referă la perioada Prezenţei a doua a Domnului nostru la fel ca şi basileia .*

Cele două versete biblice, amintite deja mai sus, învaţă că cuvântul grecesc „epifania”, de la care provine transliteraţia „epifania”, de­semnează şi perioada de timp, în legătură cu re­ântoarcerea Domnului nostru. *Revenirea Dom­nului pe pământ va fi însoţită de descoperirea deplină a Adevărului, care se va înfăptui după revenirea Lui, dar pănâ la începutul domniei Sale (şi a Bisericii) milenare. În conformitate cu aceasta, vedem că termenul „epifania” are două semnificaţii:

  1. Actul de descoperire a persoanelor, lucru­rilor şi temeliilor prin Adevărul care străluceşte cu o lumină deosebită;
  2. Perioada de timp, în legătură cu reântoar­cerea Domnului nostru.

Aşadar, din analiza cuvântului „epifania”, am observat că, în cele şase cazuri de utilizare a acestui cuvânt în Noul Testament, numai într-un singur caz el a fost folosit referitor la seceri­şul Vârstei Iudaice, indicând activitatea lui Isus în acest seceriş- În celelalte cinci cazuri acest cuvânt a fost utilizat doar referitor la activitatea lui Isus în perioada celei de a doua Sale veniri. Deci cugetul privitor la semnificaţia cuvântului „epifania” ne va fi de folos în înţelegerea mai clară a acestor două etape a Prezenţei Domnului nostru.

APOCALIPSA LUI CRISTOS

Substantivul grecesc apokalupsi provine din verbul compus apokaluptw, care este format din prepoziţia apo (ce înseamnă din, de la) şi verbul kalupw (a acoperi, după cum este utilizat în Iac.5:20: „va acoperi” şi 1 Pet.4:8: „dragostea acoperă”). Prin urmare cuvântul apokalupto în­seamnă descoperire, revelaţie Luc.12:2: „Nu este nimic acoperit [cuvântul utilizat aici are ră­dăcina kalupto] care nu va fi descoperit [verbul kalupto este utuilizat la timpul viitor]”. Astfel sub­stantivul apokalupsis înseamnă descoperire, arătare sau revelaţie a lucrurilor existente dar as­cunse. Ultima carte a Bibliei se numeşte „Apocalipsa” sau „Revelaţia”.

Vedem, deci, că sensul de bază al cuvântului „apokalupsis” (descoperire) se aseamănă cu cel al cuvântului „epifania” (lumină clară, descoperire). Ambele aceste cuvinte desemnează acţiunea de a descoperi lucrurile existente dar tăinuite până la un anumit timp. Cu alte cuvinte Domnul nostru „epifanează” sau „apocalipsează” pe Dumnezeu, pe Sine însuşi, Biserica, Marea Mul­ţime, Adevărul, lucrurile tainice, sfaturile inimii 3 adică totul ce trebuie scos la lumină, desco­perindu-le în acea măsură în care este de lipsă la această etapă de desfăşurare a Planului lui Dumnezeu. Deci Epifania şi Apocalipsa Dom­nului nostru nu presupune că El va fi vizibil ochiiului omului sau cunoscut de toţi, ci presu­pune:

  1. Perioada de timp când El va descoperi toate lucrurile şi temeliile ca ele să fie cunoscute;
  2. Faza a doua, a Prezenţei a doua a Dom­nului pe pământ şi îndeosebi Timpul Strâmto­rării.

Acum dorim să oferim câteva comentarii şi versete biblice, în care substantivul apokalupsis şi verbul respectiv apokalupto sunt utilizate referitor la Prezenţa a doua a lui Cristos.

VERBUL APOKALUPTO

Pentru început vom oferi versetele, unde este folosit verbul apokalupto:

  1. Mat.10:26 „Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut” (vezi de asemenea Luc.12:2). Demascarea răului în toate aspectele vieţii va fi descoperirea lucrării judecăţii Domnului la veni­rea Sa a doua (compară cu 1 Cor.4:5).

***2. Luc.17:29, 30 „Dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a distrus pe toţi; la fel va fi şi în ziua când se va arăta Fiul Omului„. Sodoma reprezintă Babilonul simbolic, iar Lot 3 clasa Marei Mulţimi (Apoc.11:8; 2 Pet.2:6-8). Distru­gerea Sodomei cu foc şi pucioasă reprezintă distrugerea completă a Babilonului (Iuda 7), care va avea loc în perioada Marei Strâmtorări (Apoc.16:18-20; 19:20). Remarca lui Isus din versetul 30 că focul simbolic cu foc şi pucioasă va cădea peste Sodoma, în ziua când se va arăta Fiul Omului, demonstrează că El se va revela în perioada Marei Strâmtorări, Epifaniei sau Apocalipsei, care a început în anul 1914. (????)

  1. Rom.8:18 „Eu socotesc că suferinţele din timpul de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care va fi descoperită faţă de noi„.-(?)
  2. 1 Cor.3:13 „Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, ziua o va face cunoscută, căci se va descoperi în foc şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia„. Aici se vorbeşte despre încercările poporului lui Israel în perioa­da venirii a doua a Domnului Isus.(?) Ziua despre care se relatează este timpul Marei Strâmtorări sau Ziua Epifaniei, Apocalipsei.
  3. 1 Pet.1:4,5 „şi la o moştenire nestrică­cioasă şi nepătată şi care nu se poate veşteji, păstrată în ceruri pentru voi.Voi sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă pentru mântuirea gata să fie descoperită în timpul de la urmă„. (?)
  4. 1 Pet.5:1 „părtaş al slavei care va fi descoperită„. Acest verset împreună cu ver­setele 3 şi 5 este plasat între versetele care arată că când Isus se va revela, la venirea Sa a doua în putere şi slavă, atunci în măsura în care se va descoperi lumii la fel şi Biserica Sa se va desco­peri lumii, în acelaşi fel şi în acelaşi timp.

SUBSTANTIVUL APOKALUPSIS

Textele prezentate mai jos conţin substanti­vul „apokalupsis”:

  1. Rom.2:5 „pentru ziua mâniei şi arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu„. Aceasta se referă la timpul Venirii a doua a Domnului nostru, când în perioada Marei Strâmtorări (în Epifania sau Apokalipsa Sa), El va judeca „vii”, iar în perioada Împărăţiei (Basileii) şi „morţii” (2 Tim.4:1). Atunci fiecare „va fi ră­splătit după faptele sale” (Rom.2:6; Mat.16:27; Apoc.20:12; 22:12).
  2. Rom.8:19 „De asemenea şi creaţia [lu­mea] aşteaptă cu o dorinţă înfocată desco­perirea fiilor lui Dumnezeu [Bisericii]”. Con­textul dat arată clar că aceasta se referă la clasa Bisericii în perioada slavei împărăţiei. De aceea, în acest verset, substantivul „apokalupsis” se referă la Basileia, una din fazele Împărăţiei de la Venirea a doua a Domnului nostru.
  3. 1 Cor.1:7 „încât nu duceţi lipsă de nici un fel de har, în aşteptarea arătării Domnu­lui nostru Isus Cristos„. Poporul Domnului este îndrumat aici să fie activ, vigilent şi să aştepte marea binecuvântare inclusiv până la arătarea   sau descoperirea Domnului, cu toate că ca „paznici” ei au fost informaţi prealabil despre Prezenţa Lui şi despre lucrarea”secerişului”, fi­ind şi ei părtaşi la această descoperire”.
  4. 2 Tes.1:7,8 „la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, aducând răzbunare peste cei care nu cunosc pe Dumnezeu şi peste cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos„. Prin calamităţile groa­znice ale Marei Strâmtorări, Isus, la Venirea Sa a doua, îşi va descoperi lumii prezenţa Sa, distru­gând împărăţia lui satan şi inaugurând Împărăţia lui Dumnezeu.
  5. 1 Pet.1:7 „pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decăt aurul care piere şi care este totuşi încercat prin foc, să fie găsită spre laudă, slavă şi cinste, la descoperirea lui Isus Cristos„. Când se va sfârşi apokalups-ul sau epifania, adică a doua parte a Venirii a doua a Domnului Isus Cristos, atunci întreaga Turmă Mică va fi deja cu Isus după văl, după cum ne asigură şi apostolul Pavel în Col.3:4. Atunci credinţa lor curăţită şi şlefuită va fi spre slava lui Dumnezeu şi a lor însăşi.
  6. 1 Pet.1:13 „şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Cristos„. Acest verset conţine acelaşi cuget ca şi cel din 1 Pet.1:7.
  7. 1 Pet.4:13 „dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de suferinţele lui Cristos, ca să vă bucuraţi nespus de mult şi la descoperirea slavei Lui„. În timpul revelaţiei lui Cristos, Biserica Sa va fi alături de El şi va fi de asemenea, în acelaşi timp şi în acelaşi mod, descoperită lumii.

Din aceste versete putem vedea clar că în legătură cu Venirea a doua a Domnuului nostru, cuvântul „apokalupsis” la fel ca şi cuvântul „epi­fania” are două semnificaţii:

  1. Acţiunea de descoperire a persoanelor, lucrurilor şi temeliilor, recent închise sau as­cunse. În acest sens, substantivul „apokalupsis” la fel ca şi cel de „epifania” este utilizat referitor la o perioadă timp mult mai îndelungată a Prezenţei Domnului nostru, începând cu veni­rea Lui şi până la sfârşitul Împărăţiei Sale. Noi, de exemplu, am obesrvat că cuvântul „parusia” aplicat venirii a doua, desemnează prezenţa Domnului în fiecare din cele trei faze.
  2. Perioada Marei Strâmtorări, în timpul căriea negreşit vor avea loc descoperiri extraor­dinare ale persoanelor, lucrurilor şi temeliilor.