EPISTOLA FRATELUI RUSSELL CĂTRE PEREGRINI

R 5040 W. T. 1 iunie 1912 (pag. 183-184)

În aprilie a fost trimisă fraţilor peregrini scrisoarea de mai jos. Noi o publicăm acum în folosul tuturor cititorilor noştri, la sugestia unora dintre peregrini. Unul dintre aceştia îşi exprimă motivele pentru care sugerează publicarea scrisorii, după cum urmează:

Preaiubite frate Russell: Blândul Spirit sfânt al Iubirii Învăţătorului şi grija gingaşă pentru interesele sacre ale turmei Domnului strălucesc atât de frumos în scrisoarea ta către fraţii peregrini, încât inima mea răspunde în acelaşi spirit, ca să te asigure că fiecare punct din sfatul tău este observat cu atenţie.

Spiritul scrisorii tale este atât de încărcat de iubirea Învăţătorului, încât mi s-ar părea că publicarea ei în TURNUL DE VEGHERE ar servi Cauzei cel mai eficient.

(1) Aceasta ar ajuta pe toţi prietenii Adevărului să vadă relaţia frumoasă care există între tine şi fraţii peregrini, şi să dea o expresie adevărată dispoziţiei care îndeamnă la serviciu. Unii dintre prieteni trec cu vederea aceasta şi nu reuşesc să înţeleagă deplin relaţia iubitoare dintre tine şi fraţii de pe teren.

(2) Ar permite tuturor prietenilor să vadă că peregrinii urmează cu credincioşie instrucţiunile Biroului când ei atrag atenţia asupra serviciului de colportor, asupra privilegiilor Lucrării Extinse, asupra binecuvântării familiei cu Mana la micul dejun şi asupra intereselor închinării în familie. Străduinţa de a avea astfel grijă de interesele dragii „turme” nu este din dorinţa de a face o dare de seamă, sau de a arăta un spirit de băgăcios, ci este iubirea simplă a Învăţătorului pentru „oile” Sale adevărate, manifestată discret în cei pe care în providenţa Sa îi încredinţează cu acest serviciu.

Către fraţii peregrini ai A.I.S.B. —

Salutări în numele Domnului şi Răscumpărătorului nostru! Adesea doresc să mă pot întâlni cu voi personal, să spun câteva cuvinte şi să vă aud. Voi profita de această ocazie pentru a vă da micul meu mesaj fără voce auzită şi fără cheltuiala unei călătorii obişnuite. Vreau să vă împrospătez memoria cu privire la unele lucruri pe care le-am spus deja, dar care, se pare, se vor pierde din memoria unora dintre voi. Experienţa mea în lucrare şi cunoaşterea condiţiilor sunt baza pentru următoarele sfaturi:

(1) Evitaţi cât de mult este posibil orice referire neprietenoasă la slujitorii creştini sau la alţii care se deosebesc de noi în interpretarea Bibliei. Predicaţi Evenghelia! Lăsaţi ca puterea ei mare să lucreze. Când vă referiţi la alţii, vorbiţi cu cât puteţi de multă simpatie, străduindu-vă să îi scuzaţi şi să acordaţi îngăduinţă mai degrabă decât să condamnaţi, ceea ce nu este de domeniul nostru. Evitaţi pe cât este posibil orice discuţie despre nemurirea sufletului, Treime şi prezenţa Domnului. Poate că va veni timpul pentru dispute asupra acestor lucruri, dar noi credem că încă n-a venit. Luaţi-vă sugestiile, vă rugăm, din ZORILE (Volumele, n.t.), din TURNURI şi din predici, şi asiguraţi-vă să faceţi afirmaţii mai puţin caustice şi specifice. Oamenii au prejudecăţi pe această linie. Experienţa arată că la ei se poate ajunge mult mai bine altfel, şi după aceea ajung să înţeleagă alte lucruri din Adevăr — când aceste lucruri atât de dificile pentru ei devin uşoare.

(2) Prin învăţătură, precum şi prin exemplu, puteţi să-i ajutaţi pe toţi prietenii dragi pe linia menţionată şi să ajutaţi mult Cauza. Adevărul a suferit mai mult din lipsa de înţelepciune a prietenilor lui decât din ceva ce au spus inamicii lui.

(3) Continuaţi să transmiteţi iubirea mea tuturor adunărilor dragi şi indivizilor care sunt în Adevăr, când îi întâlniţi. Îmi place să mă gândesc la voi toţi într-o măsură ca reprezentanţii mei, ca şi ai Domnului, şi cred că prietenii primesc mai mult bine de la vizitele peregrinilor când îi privesc din acest punct de vedere. De obicei, cu excepţia duminicilor, aveţi mult timp în afara adunărilor, ca să aveţi grijă de „oile” şchioape, şovăitoare, oarbe şi bolnave — să le duceţi fărâme de mângâiere, să le ajutaţi să-şi lege rănile sau să le încurajaţi pe calea cea bună. Am încredere că această ocazie de serviciu nu este neglijată. Este una dintre cele mai importante. Uneori o „oaie” dragă va intra în încurcătură şi va înceta să participe la adunări. Face parte din lucrarea voastră de păstorire să aveţi grijă chiar de aceste cazuri — să le căutaţi şi să le ajutaţi să se întoarcă la părtăşie dacă este posibil, sau, dacă nu reuşiţi, să le încurajaţi să fie loiale Domnului oricare ar fi condiţiile exterioare.

(4) Ca reprezentanţi ai Societăţii, prietenii în mod natural vă vor întreba cu privire la lucrarea de colportor, la lucrarea de voluntariat etc., sau dacă nu vă întreabă şi nu vedeţi nicio activitate pe această linie, ar fi datoria şi privilegiul vostru să ridicaţi chestiunea şi să întrebaţi în ce măsură serviciul Domnului merge înainte. Întrebaţi despre adunările unde au un surplus de talent şi încurajaţi Lucrarea Extinsă a adunării. Ţineţi minte că nu vorbiţi numai şi în mod special pentru voi, ci că sunteţi reprezentanţii Societăţii, şi, mai presus de toate, pe această linie în lucrarea voastră prezentă, sunteţi reprezentanţii Domnului. Fiţi atenţi deci, ca sfaturile voastre să încurajeze şi să ajute, şi să nu fie date neatent.

(5) Când mergeţi la diferite case, vă rog daţi prietenilor de înţeles că v-am cerut să observaţi dacă MANA CEREASCĂ este sau nu este folosită la masa de dimineaţă, la cină sau în alte momente, şi dacă se caută ocazia de a avea închinare în familie sau de a se aduce mulţumiri la masă. Asiguraţi-i că interesul nostru nu este determinat de vreun alt motiv decât cel al binelui lor. Suntem atât de siguri că rugăciunea şi analizarea lucrurilor spirituale sunt esenţiale pentru creşterea spirituală, încât ne temem că toţi dragii noştri prieteni care permit afacerilor, plăcerii şi a oricărui alt lucru să vină între ei şi Domnul, se separă ei înşişi de spiritul divin al părtăşiei pe care Domnul îl încurajează. Amintiţi-le de asemenea, într-un moment convenabil, de marea binecuvântare pe care o au unii în legătură cu citirea continuă a celor şase Volume de STUDII ÎN SCRIPTURI în fiecare an — de la zece la douăsprezece pagini pe zi. Noi suntem vase crăpate şi Adevărul scade treptat dacă nu le reumplem.

(6) Presupunem că toţi cei care sunt interesaţi profund de Adevărul Prezent şi care-l văd din punctul de vedere aflat în TURNUL DE VEGHERE, sunt interesaţi de predicile săptămânale. Presupunem că vor fi interesaţi pentru binele lor, şi de asemenea interesaţi pentru binele altor milioane din cei la care acestea ajung în acest fel. Toţi aceştia vor dori să aibă un ziar regulat care publică predicile. În general noi putem să-l furnizăm mai ieftin decât l-ar putea obţine ei.

Dar şi altă chestiune ar trebui avută în minte, şi anume, abonamentele lor ar trebui să se facă la acel ziar sau la acele ziare care au nevoie de ceva încurajare — chiar dacă ar costa mai mult — chiar dacă în unele privinţe n-ar fi atât de plăcute pentru ei ca altele. Aşa cum este, două sau trei ziare au liste enorme cu cititori de-ai noştri — cu mult mai mulţi decât partea lor — în timp ce alte ziare au comparativ mai slabă încurajare şi sunt întotdeauna în pericol de a deveni descurajate şi să renunţe la serviciu. Cea mai bună regulă generală pe care să o urmeze prietenii este de a trimite abonamentele la Biroul TURNULUI DE VEGHERE şi să ia ziarul care se publică cel mai aproape de casa lor, care conţine serviciul, cu una sau cu trei coloane — pe oricare îl preferă ei. Menţionăm în mod special aceasta fiindcă unii dintre dragii noştri prieteni acţionează în mod neintenţionat cu scopuri opuse în această chestiune, părând a nu recunoaşte calea mai înţeleaptă.

Anul acesta avem în plan trei convenţii generale, şi sper să putem aranja ca fiecare dintre voi să aibă şansa de a participa la una din ele. Eu sper să fiu la toate, şi de aceea sper să vă văd pe toţi. Locul pentru prima va fi aproape de Warrensburg, Mo. (Chautauqua), 1-8 iunie; a doua la Toronto, Can., 30 iunie-7 iulie, iar a treia la Washington, D.C., 6-14 iulie. Obiectivul de a avea aceste trei convenţii în acest an este de a-i cuprinde pe cei care n-ar putea călători atât departe cât ar trebui dacă ar fi doar o singură convenţie. Vom aştepta în jur de o mie cinci sute la fiecare din aceste convenţii — poate două mii.

Cu multă iubire creştină, fratele şi servitorul vostru în Domnul,

C. T. Russell