Vol. 5 Ianuarie-Februarie 1998 Nr. 2
EXPERIENŢELE TIPICE ALE LUI ILIE ŞI ALE LUI ELISEI
Ce a raportat un stenograf de la una din adunările fratelui Russell
W. T. 1 februarie 1916 (pag. 38-40)
Înainte de a lăsa pe iubiţii prieteni de aici şi a merge în alt oraş, unii dintre voi veţi dori să spuneţi, „Frate Russell, poate nu ne vom mai vedea o vreme destul de lungă; şi am dori să ne spui ceva despre speranţele Bisericii în privinţa viitorului apropiat. Crezi că Biserica va fi schimbată foarte curând?” Noi răspundem: nu ştim. Admitem că sunt multe lucruri pe care nu le ştim. Dacă ştiam totul despre Cartea Apocalipsei, am fi scos Volumul şapte foarte curând. Sunt câteva lucruri despre care nu suntem prea siguri. Nu vrem să mergem pe ghicite. Am putea face presupuneri despre unele lucruri, dar nu ne permitem să presupunem. „Dacă vorbeşte cineva, să vorbească aşa ca şi cum ar fi cuvintele lui Dumnezeu.” 1 Petru 4:11.
„Dar, frate Russell, care este gândul tău în legătură cu timpul schimbării noastre? N-ai fost dezamăgit că ea n-a venit când am sperat că va veni?” veţi întreba. Nu, răspundem noi, n-am fost dezamăgiţi. Cu doi ani înainte de timpul acela noi am arătat în Turnul de Veghere că nu ne gândeam că schimbarea va veni în octombrie 1914. Dar, fraţilor, aceia dintre noi care suntem în atitudine corectă faţă de Dumnezeu nu suntem dezamăgiţi de nici unul dintre aranjamentele Sale. Noi nu dorim să se facă voia noastră; deci când în octombrie 1914 am aflat că aveam aşteptări greşite, am fost bucuroşi că Domnul nu Şi-a schimbat planul ca să ne convină nouă. Noi n-am vrut ca El să facă astfel. Noi dorim numai să fim în stare să-I înţelegem planurile şi scopurile.
„Ce gândeşti despre lucrurile de acum?” veţi întreba voi. „Ce ai crede că sunt indiciile prezente?” La aceasta noi spunem: Am menţionat deja în Turnul de Veghere şi în discursuri ţinute pentru prieteni care este gândul nostru în privinţa tipului Ilie şi Elisei la încheierea cursului pământesc al profetului Ilie. Aici ne vom referi iarăşi la el pe scurt, şi poate vom mai spune ceva. Noi recunoaştem că Biserica lui Dumnezeu este antitipul lui Ilie pentru că ea este, împreună cu marele ei Cap, Cristosul lui Dumnezeu. Cristosul lui Dumnezeu în trup este antitipul Profetului Ilie. Experienţele din timpul carierei lui ca profet al lui Dumnezeu au simbolizat experienţele clasei Cristosului în timpul celor mai bine de 1800 de ani ai cursului lor pământesc. Experienţele lui finale ar fi, după cum înţelegem noi că învaţă Scripturile, o paralelă la experienţele finale ale ultimilor membri ai Corpului lui Cristos în trup.
TRECEREA ULTIMULUI PUNCT CRONOLOGIC, O PROBĂ
Ne amintim când Domnul l-a luat pe Ilie la cer, El a făcut să se întâmple anumite lucruri care vor fi o paralelă la trecerea ultimilor membri ai lui Cristos. Noi credem că aceasta este o deducţie rezonabilă. Am văzut cum Domnul, în ziua în care Ilie urma să fie luat, l-a trimis în patru locuri succesive — Ghilgal, Betel, Ierihon şi Iordan. În fiecare din aceste locuri Ilie a gândit în mod evident că Domnul îl va lua. Şi astfel a fost şi cu noi. În timpul Secerişului acestei Vârste Domnul, prin Cuvântul Său, părea că-Şi trimite poporul în patru puncte diferite în timp — 1874, 1878, 1881 şi 1914. La fiecare din aceste puncte în timp, sfinţii veghetori care şi-au dat seama că sfârşitul Vârstei era peste Biserică, s-au gândit că putea veni „schimbarea”. Ei au vegheat pentru ea. Când au ajuns la fiecare din aceste puncte, Domnul a spus, „Mergeţi în alt loc”. În final am ajuns la ultimul din cele patru locuri — 1 octombrie 1914. Acesta este ultimul punct în timp pe care cronologia Bibliei ni-l indică în legătură cu experienţele Bisericii. Ne-a spus Domnul că vom fi luaţi atunci? Nu. Ce a spus El? Cuvântul Său şi împlinirea profeţiei părea să arate negreşit că această dată marca sfârşitul Timpurilor Neamurilor. Noi am dedus din aceasta că „schimbarea” Bisericii va veni la acea dată sau înainte de acea dată. Dar Dumnezeu nu ne-a spus că va fi aşa. El ne-a permis să facem această deducţie; şi noi credem că ea s-a dovedit a fi un test necesar asupra sfinţilor dragi ai Domnului de pretutindeni.
CE AR PUTEA ÎNSEMNA LOVIREA APELOR
S-au sfârşit Timpurile Neamurilor la 1 octombrie 1914? Cu siguranţă pare că s-au sfârşit. Marile naţiuni ale lumii au început să se desfacă în bucăţi sub teribilul proces de clătinare care a început atunci. Clătinarea continuă încă, zi de zi, săptămână de săptămână, şi va continua până când nimicirea va fi completă. Vedem noi ceva definit, ca şi când ar trebui să ne sfârşim cursul pământesc? Nu vedem nimic clar până acum. Dacă cineva dintre voi descoperă ceva, dorim să ne spuneţi.
Ce aşteptăm? Aşteptăm exact ceea ce arată ilustraţia. În ultimul timp ne-am gândit considerabil la ceea ce s-a întâmplat când Ilie şi Elisei au ajuns la Iordan. Ei s-au oprit acolo şi au stat discutând. Ceva trebuia făcut înainte de a putea merge mai departe. Tot aşa, poporul Domnului stă de un timp, de când am ajuns la 1 octombrie 1914. Apoi Ilie şi-a luat mantaua, a făcut-o sul şi a lovit apele Iordanului. Apele s-au despărţit la dreapta şi la stânga, iar profeţii au trecut cu încălţămintea uscată. După ce au trecut, au mers mai departe discutând împreună. Ei n-au mai primit alte instrucţiuni de la Domnul. Doar şi-au continuat călătoria. Deodată a apărut carul de foc şi i-a separat, iar Ilie a fost luat în car printr-un vârtej de vânt.
CARUL DE FOC VA FACE SEPARAREA
Ce înseamnă aceasta în antitip? Noi credem că înseamnă o despărţire între Turma mică şi Turma mare. ((310)) Totuşi, noi trebuie să fim atenţi să nu judecăm în privinţa celor care vor fi din turma mare. Unii ne spun: „Ce crezi despre un anumit frate?” Noi nu trebuie să ne judecăm unul pe altul. Nu este pentru noi să spunem că unul aparţine de clasa Turmei Mari. Noi trebuie să-i considerăm pe toţi prietenii ca un popor. Numai Domnul ştie care sunt ai Lui, cu totul credincioşi, şi El lasă problema să se manifeste la sfârşitul cursului pământesc al Turmei Mici. Domnul Însuşi va face separarea.
UN CUVÂNT DE PREVENIRE
Chiar aici vă vom da o mică ilustraţie a marii greşeli care se poate face în legătură cu aceasta. Într-o călătorie eram în maşină cu un frate peregrin şi cu un alt frate care locuia în apropiere, îmbrăcat simplu. Fratele peregrin a remarcat: „Acesta este fratele cutare şi nu cred că este foarte interesat”. El a sugerat că gândea că fratele era unul din clasa Turmei mari. L-am întrebat de ce gândea aşa. El a răspuns: „Nu ştiu; dar el nu pare să ia parte foarte activă la serviciu şi nici nu frecventează adunările”. Acum vă vom spune faptele în legătură cu fratele acela. Omul despre care fratele peregrin gândea că era probabil un membru al clasei Turmei mari era unul care dăduse în jur de douăzeci de mii de dolari pentru lucrarea Domnului, iar el trăia în condiţii foarte umile şi purta haine foarte simple din cauza sacrificiului său în interesul cauzei lui Cristos. Fratele peregrin nu ştia nimic despre aceasta şi nu-l interesa în mod deosebit problema. Astfel vedeţi cum oricare din noi ne putem înşela în privinţa altora. „Domnul îi ştie pe cei care sunt ai Săi.”
Când va veni timpul Domnului pentru despărţirea clasei micii Sale Turme, El nu va face nici o greşeală. Turma mică va fi cea care va merge în car, şi nu alţii. De aceea, să ne păstrăm în iubirea lui Dumnezeu. Nu are importanţă ce gândesc alţii. Desigur, noi trebuie să iubim şi să servim pe fraţi; dar chiar când vom face tot ce putem mai bine, unii dintre fraţi ne-ar putea înţelege greşit. Dar să încredinţăm totul în mâinile Domnului. El se va îngriji de toată situaţia. Nu hotărâţi în legătură cu nimeni; ci fiecare să vegheze asupra lui însuşi şi să vadă ca să-şi ţină inima în atitudine corectă faţă de Domnul şi faţă de fraţi. Sf. Pavel spune, „Nu judecaţi nimic înainte de vreme” (1 Cor. 4:5). Totul se va manifesta curând. Vom vedea curând clasa Ilie luată în car; ceilalţi nu vor fi luaţi. Atunci vom vedea separarea radicală. Atunci vom şti totul despre ea. Domnul se va ocupa de ea.
„CARUL”, „FOCUL” ŞI „VÂRTEJUL”
Acum în legătură cu însemnătatea focului şi carului: Focul întotdeauna reprezintă nimicire, iar un car de foc ar părea să însemne unele experienţe foarte grele care vor separa clasa Ilie de clasa Elisei şi vor aduce eliberarea clasei Ilie.
„Frate Russell, nu ţi-e teamă că ne alarmezi?” ar putea întreba unii. Nu! Desigur. Noi cu toţii dorim foarte mult să intrăm în carul Domnului. Este cel mai bun lucru din lume. „Dar înseamnă necaz!” Ei bine, noi dorim necaz, dacă acesta va fi carul care să ne ducă acasă. Noi îl aşteptăm zi de zi. Când a venit carul lui Ilie, el fost dus într-un vârtej de vânt în cer, în atmosferă, în afara vederii pământeşti. Ce înseamnă vârtejul de vânt în ceea ce priveşte Biserica? „Înseamnă mai mult necaz?” veţi întreba. Credem că da. Dragi prieteni, noi aşteptăm carul şi vârtejul acela. „Ce va fi acesta?” Ei bine, noi ştim că Domnul ilustrează marele timp de anarhie care vine ca un mare vârtej de vânt. El spune, „Iată, nenorocirea merge din popor în popor şi o mare furtună se ridică de la marginile pământului. Cei pe care-i va ucide Domnul, în ziua aceea vor fi de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului”. Ier. 25:30-33; 30:23, 24.
După înţelegerea noastră, clasa Ilie vor fi printre primii care vor fi afectaţi de marea furtună a anarhiei. Noi credem că aceasta înseamnă că mulţi din poporul Domnului — toţi credincioşii din vremea aceea — vor fi luaţi din viaţa prezentă în ceva mişcare anarhistă. Noi nu vom vorbi despre aceste lucruri publicului; căci publicul n-ar fi interesat de ele. Învăţătorul a spus: „Nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor”. Noi vorbim despre aceasta aici fiindcă gândim că toţi de aici sunt adânc interesaţi şi aşteaptă să aibă parte de experienţele carului şi vârtejului de vânt. Iată punctul, deci. Noi credem că experienţele noastre finale vor fi în timpul vreunui fel de revoltă anarhistă. De câtva timp ne-am întrebat cum anume va fi luată toată Biserica. Dacă „schimbarea” vine pentru fiecare prin moarte în felul obişnuit, ar părea minunat să vedem că toţi consacraţii din lume mor deodată. Şi nici n-ar putea ei muri de bătrâneţe; deoarece aceasta ar însemna că unii ar avea de trăit încă mulţi ani.
TREI PUNCTE IMPORTANTE
Dar iată felul în care Domnul ilustrează problema: Întâi, va fi carul de foc. Noi nu ştim ce va fi acesta; dar înţelegem că unele experienţe de foc vor produce o separare între cele două clase ale poporului Domnului. Apoi se va dezvolta vârtejul anarhiei. Poate acesta va consta în gloate care vor distruge vieţile celor credincioşi. Nu ştim. Acum nu ne putem imagina exact ce va fi acesta. Nu vrem să ne gândim la ceva nechibzuit; studiem doar tipul sau ilustraţia. Nu intenţionăm să facem ceva să intrăm în necaz. A face astfel, ar fi la fel cum i-a sugerat diavolul lui Isus: „Aruncă-Te de pe acoperişul Templului”. Noi trebuie să fim cât putem de înţelepţi, amabili, smeriţi, blânzi şi credincioşi Domnului, şi apoi mintea să ne fie desăvârşit de calmă şi liniştită. Când va veni timpul Domnului pentru noi, totul va fi bine. Să ne odihnim în iubirea, înţelepciunea şi grija Sa. Ce prevede El pentru copiii Săi va fi cel mai bun lucru pentru noi, iar noi vom fi bucuroşi să-l primim.
„Aştepţi carul de foc în orice moment de acum, sau crezi că este la o mică distanţă în timp — poate câteva luni încă, sau poate un an sau mai mult?”, ar fi întrebarea. Cel puţin un an sau mai mult, este gândul meu. Încă ceva trebuie să mai vină, dragi prieteni. Încă nu vedem clar ce anume este; dar această chestiune, că Ilie şi-a făcut ((311)) sul mantaua şi a lovit apele Iordanului, pare să însemne ceva, şi, de asemenea, trecerea râului. Această imagine nu este dată degeaba. „Ce înseamnă?”, veţi întreba. O, noi ştim că profeţiile cele mai multe se înţeleg numai după ce se împlinesc! Am putea totuşi avea o suspiciune. „Care ar fi?” Ceva cam aşa: în limbajul simbolic al Bibliei, apa reprezintă Adevăr şi de asemenea popoare. Ambele acestea sunt date în Scripturi ca fiind simbolizate prin apă (Apoc. 17:1; Ier. 51:12, 13; Apoc. 17:15; 22:1, 2; Ezec. 47:1-12; Efes. 5:26). Mai mult, Iordan înseamnă încercare, sau judecare. Ei bine, cine sau ce va fi judecat în antitip?
CE AR PUTEA ÎNSEMNA MANTAUA LUI ILIE
Răspuns: noi credem că popoarele pământului, publicul în general trebuie să fie judecat prin Adevăr. Popoarele sunt reprezentate prin ape. S-ar părea că în vreun fel oamenii trebuie să fie judecaţi şi încercaţi; şi că trebuie să se producă o împărţire a sentimentului public în legătură cu Adevărul. Apele trebuie să se separe de ape, oamenii de oameni, Adevărul fiind primit de unii şi respins de alţii. Ilie şi-a făcut sul mantaua şi a lovit apele; şi ele s-au despărţit. Mantaua lui Ilie a fost indiciul exterior sau semnul puterii lui Dumnezeu cu el, şi reprezintă puterea şi binecuvântarea lui Dumnezeu cu Biserica. Mantaua era în mâna lui Ilie când a lovit apele cu ea. Astfel, s-ar părea că Biserica va folosi ce are în mână, puterea şi autoritatea Adevărului, puterea lui Dumnezeu, în lovirea apelor — popoarelor.
„Crezi că aceasta n-a avut loc încă?”, ar putea fi o întrebare în mintea voastră. Noi credem că n-a avut loc deplin încă. „Nu crezi că Fotodrama Creaţiei a avut o parte în aceasta?” Poate. „Va fi ceva mai mult?” Nu ştim. MAI DEGRABĂ GÂNDIM CĂ ESTE CEVA MAI MULT. Nu declarăm hotărât acest lucru. Veghem ca să vedem în ce mod va exercita Dumnezeu o putere minunată care va cauza unele separări în privinţa Adevărului. Noi nu facem dăcât să gândim cu voce tare împreună cu voi. Căutăm unele separări foarte pronunţate în subiectul Adevărului, ceva care va duce în cele din urmă la o mare ură. Vă amintiţi că Domnul nostru a prezentat în misunea Sa unele adevăruri care i-au făcut pe Cărturari şi Farisei să-L urască. Ura lor a fost cea care a dus la arestarea şi răstignirea Sa. Ura exista. Ei au spus, „Trebuie să-L omorâm”.
Noi nu vom face nimic nechibzuit; nu vom merge pe străzi să stârnim tulburare. Trebuie să exercităm spiritul unei minţi sănătoase — blândeţe, smerenie, răbdare, amabilitate frăţească şi iubire. Noi trebuie să fim „înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii” (Gal. 5:22, 23; Mat. 10:16). Nu trebuie să uităm nici una din aceste instrucţiuni. Dar când vedem că vine peste noi vreun necaz în timp ce facem ce este bine, când ascultăm de Domnul, atunci putem să-l luăm ca venind de la El. Dacă nu manifestăm spiritul Învăţătorului, dacă vorbim mândru şi lăudăros oamenilor, atunci vom avea de regretat că n-am urmat în urmele lui Isus.
Aşa deci, vedeţi ce căutăm noi. Dacă aceasta va avea loc în câteva luni sau în câţiva ani, nu putem fi siguri. Dar noi credem că vom vedea ceva ce va aduce o separare în sentimentele oamenilor înainte ca noi să intrăm în carul de foc. Şi acum, dragi fraţi şi surori, vă lăsăm cu aceste gânduri, cerând binecuvântarea lui Dumnezeu peste noi toţi.