„Apoi pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului; și păcatul, odată făptuit, aduce moartea”. (Iacov 1:15)
Ființa umană este înzestrată cu gândire. Gândirea întotdeauna duce la fapte, căci de aceea gândim. Noi nu avem numai creier ci și mâini.
În general oamenii nu stau să mediteze la ce gândesc ci cam ce le trece prin cap aceea și fac.
Omul lui Dumnezeu însă trebuie întotdeauna să treacă prin sită gândurile sale și să nu lase să treacă decât cele care au primit sigiliul minții noi, adică acele gânduri care pot trece la faptă fără să ducă la un păcat.
Omul se poate mânia căci aceasta este o stare umană, dar gândurile venite la vremea mâniei să nu ducă la fapta rea ci să se oprească acolo. Căci de obicei când ne mâniem avem gânduri rele, gânduri de răzbunare, gânduri de ucidere și făcut rău. Dar apostolul Iacov ne spune că dacă nu ne oprim la gânduri și trecem la faptă atunci aceasta este pasibilă de pedeapsa cu moartea.
