Vol. 16 Noiembrie-Decembrie 2008 Nr. 1

FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU DUMNEZEU

”Dar hrana tare este pentru oamenii maturi, pentru aceia ale căror simţuri s-au deprins, prin exerciţiu, să deosebească binele de rău.” Evrei 5:14.

R 5326 W. T. 1 octombrie 1913 (pag. 301-302)

În acest text apostolul foloseşte un binecunoscut adevăr natural pentru a ilustra un adevăr spiritual important. După cum pruncii umani s-ar îneca sau ar avea indigestie din cauza unei hrane mai consistente care le-ar folosi când ar fi mai mari, tot aşa, după cum spune apostolul, pruncii spirituali au nevoie de adevăruri mai simple, pentru a putea creşte prin ele şi a-şi dezvolta caracterul, precum şi să înveţe să aprecieze Planul divin. Faptul că hrana tare le aparţine celor care sunt maturi este un fapt indiscutabil. Adulţii pot exercita discreţie în privinţa felului de hrană care le-ar fi de folos — care ar fi gustoasă, care ar produce cele mai bune rezultate — pe care s-o aleagă cu înţelepciune. Cu toţii aflăm că anumite mâncăruri care li se potrivesc unora, nu li se potrivesc altora. Hrana care este gustoasă pentru unul ar putea să nu fie gustoasă pentru altul.

În măsura în care cineva apreciază şi foloseşte mâncarea cea mai bună pentru el, acesta se va dezvolta şi va câştiga putere. Tot aşa este şi cu cei în Cristos. Există aşa abundenţă aşternută pe masa Domnului, încât atunci când ne aşezăm la masă fiecare poate găsi hrană adaptată nevoii sale personale. Unii au nevoie de credinţă, alţii de răbdare, alţii de perseverenţă etc. Când ajunge la o dezvoltare considerabilă în cunoştinţa şi experienţa creştină, fiecare trebuie să fie în stare să determine care trăsături ale Cuvântului Adevărului sunt necesare pentru suplinirea deficienţelor caracterului său. La începutul experienţei sale creştine nu este în stare să discearnă clar binele şi răul. O minte de copil ar putea interpreta greşit Scriptura, sau ar putea combina textele astfel încât să ajungă la concluzii eronate, separându-le de contextele lor respective. Dar o minte matură ar vedea că această amestecare a Scripturilor ar produce pagubă.

Apreciere deficitară a binelului şi răului

Unii creştini se poticnesc în Adevărurile Bibliei şi le fac să pară rele. De exemplu, bunul nostru frate Calvin evident n-a avut o apreciere suficient de clară a binelui şi a răului. Drept rezultat, în loc să scoată ceea ce este bine din doctrina Alegerii Bisericii, el a scos din ea o doctrină foarte rea, şi anume, că toţi cei care nu sunt aleşi sunt osândiţi. Mintea lui nouă n-a fost suficient dezvoltată pentru a împărţi drept Cuvântul Adevărului (2 Tim. 2:15). Oricine apreciază suficient caracterul lui Dumnezeu ar trebui să ştie, în ciuda învăţăturilor greşite, că Dumnezeu n-a condamnat în mod deliberat rasa noastră la chin veşnic înainte de a fi creată.

Mulţi oameni de astăzi nu-şi deprind suficient simţurile prin exerciţiu. Ei îl învinuiesc pe Cel Atotputernic de ceva ce nici o fiinţă umană nu s-ar gândi vreodată să facă. Această expresie, Şa-şi deprinde simţurile”, nu se referă numai la minte, ci include şi inima. Se pare că fratele Calvin a avut o minte foarte capabilă; dar lucrul care a lipsit a fost o părtăşie potrivită de inimă cu Domnul; căci, dacă ar fi cunoscut caracterul Domnului, ar fi ştiut că doctrina chinului veşnic este contrară fiecărui element al caracterului divin. Vezi Ieremia 7:31; 19:5.

După cât putem noi judeca, fratele Wesley trebuie să fi fost în mod considerabil dezvoltat pe linia aprecierii spirituale a caracterului Domnului. Ne îndoim că Wesley a fost cu ceva mai logic decât Calvin — poate mai puţin — dar evident el a fost în armonie de inimă cu Dumnezeu. Wesley în mod foarte potrivit a ajuns la concluzia că ar fi imposibil ca Dumnezeu să facă un astfel de plan cum a fost prezentat de Calvin. În cazul nostru, ştim că noi am putea avea o cunoştinţă de suprafaţă şi să nu avem această dezvoltare spirituală — cunoştinţa de inimă a lui Dumnezeu. Noi trebuie să căutăm nu numai să avem o cunoştinţă intelectuală a Bibliei, sau să fim familiari cu cuvintele Bibliei, ci şi să apreciem sentimentul, spiritul care stă dincolo de cuvinte — caracterul Tatălui nostru ceresc şi al Domnului nostru Isus Cristos — spiritul de care sunt Ei şi de care vrem să fim şi noi.

Studiul adânc este folositor

Când oamenii din zilele noastre vorbesc despre studiul Bibliei, ei arareori se gândesc la un studiu şi la o apreciere mai adâncă a adevărurilor spirituale prezentate acolo. Mai degrabă par să fie mulţumiţi cu studiul geografiei, istoriei, psihologiei etc. Văzând aceste condiţii, suntem forţaţi să ajungem la concluzia că majoritatea creştinilor de astăzi, ca în zilele apostolilor, au nevoie să-i înveţe cineva din nou care sunt primele principii ale doctrinei lui Cristos.

Apostolul Petru (1 Petru 2:2) spune de asemenea pe aceeaşi linie: „Să doriţi din tot sufletul laptele intelectual şi curat, pentru ca prin el să creşteţi”. Cu toţii avem nevoie de lucrurile simple. Dar pruncul spiritual care nu creşte nu va ajunge niciodată la starea de om mare. El nu va fi niciodată un rege sau un preot. Noi avem nevoie să-L cunoaştem în mod real pe Dumnezeu. Şşi viaţa veşnică este aceasta, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” — nu numai să cunoaştem despre Dumnezeu şi să cunoaştem despre Isus Cristos, ci să-I cunoaştem în sensul de a avea cunoştinţă personală cu Ei — să-I cunoaştem prin posesia aceluiaşi Spirit sfânt şi prin creşterea în el — să-I cunoaştem printr-un studiu al „lucrurilor adânci ale lui Dumnezeu”.