HRANĂ SIMPLĂ PENTRU O MINTE CURATĂ

Daniel 1:1-21

Prizonierii evrei — Curtea babiloniană — Delicatesele regelui — Daniel şi tovarăşii lui — Loialitatea faţă de principiu şi avantajele ei — Principiile sunt eterne — Stăpânirea de sine aduce binecuvântare.

„Vegheaţi, fiţi treji în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă!” 1 Cor. 16:13.

R 5795 W. T. 1 noiembrie 1915 (pag. 330-331)

Studiul de astăzi este ales în mod special pentru Duminica Mondială a Cumpătării. Ce bucuroşi suntem că cumpătarea face un aşa mare progres în toată lumea! Nu vom contrazice pretenţia unora că ei sunt destul de tari ca să folosescă băuturile ameţitoare cu înţelepciune, fără daună şi folositor pentru ei. Acest lucru poate fi adevărat pentru unii, dar toţi vor fi de acord că aceştia sunt în minoritate — că marea majoritate a oamenilor n-au suficientă stăpânire de sine ca să urmeze o astfel de cale. Pentru majoritatea, calea sigură este fără îndoială să decidă, o dată pentru totdeauna, că nu vor folosi niciodată băuturi ameţitoare, decât dacă sunt prescrise medical ca o necesitate absolută.

Când ne gândim la grijile vieţii, la nelegiuirile, necazurile şi întristările inimii legate direct de alcool, pare uimitor că aceia mai înţelepţi şi mai echilibraţi dintre oameni nu sunt dispuşi să-şi reducă libertăţile în interesul semenilor lor în general. Sentimentul cumpătării — al abstinenţei — creşte pretutindeni, naţiunea noastră fiind în frunte. Nu trebuie să ne înşelăm însă şi să gândim că lumea s-a depărtat de la alcool. Fără îndoială că nici un rezultat radical, permanent, nu se va obţine până când Împărăţia lui Mesia va prelua controlul deplin al afacerilor lumii. Putem fi siguri că după aceea nu se va permite nici un rău şi nici o daună în Împărăţia sfântă a lui Dumnezeu. Isa. 11:9.

Vestea bună că ruşii au abolit consumul de vodcă în armata lor şi în toată naţiunea a fost contrabalansată de vestea mai târzie că oamenii, renunţând la băutura lor obişnuită — vodca — au întreprins distilarea privată şi predomină tot aşa mare lipsă de cumpătare ca întotdeauna. Raportul că folosirea băuturilor spirtoase a fost abolită în armatele Angliei şi Franţei şi că în ţările lor natale spiritul cumpătării creşte, este negat de vestea ((385)) îngrozitoare că în toate armatele s-a găsit necesar ca soldaţii să fie stimulaţi cu băuturi alcoolice chiar înainte de a li se ordona oamenilor să pornească la unul din acele teribile atacuri împotriva vrăjmaşilor din tranşei, în care uneori jumătate, alteori toţi atacanţii sunt răniţi sau ucişi. Încordarea nervoasă legată de asemenea atacuri pare să ceară ca oamenii sensibili să facă ceva ca să-şi amorţească simţurile pentru a participa de bună voie.

Ce lucru groaznic este acest război! Ce şocant este că oamenii sunt pe jumătate drogaţi înainte de a li se comanda să meargă la moarte! Vai! Ce absurd este să se pretindă că împărăţiile în război sunt împărăţiile lui Cristos şi că lumea în general este creştinătate — Împărăţia lui Cristos! Ce bucuroşi suntem ştiind acum că Împărăţia iubitului Fiu al lui Dumnezeu este foarte diferită de aceste împărăţii, şi este pe punctul de a fi inaugurată! Şi cât de necesară pare declaraţia Bibliei că în acelaşi timp cu stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu sub ceruri este şi marele Timp de Necaz, care deja începe şi despre care Biblia arată că se va sfârşi cu anarhie şi cu nimicirea completă a ordinii sociale prezente! Mulţumim lui Dumnezeu că o ordine nouă îi va lua locul în grabă — simbolic numită cer nou şi pământ nou, în care va locui dreptatea şi în care războaiele vor înceta până la marginile Pământului! Ps. 46:2; 2 Petru 3:13.

HRANĂ SIMPLĂ — NU DELICATESELE ÎMPĂRATULUI

Cei înclinaţi să considere pe oamenii de acum trei mii de ani doar ca oameni-maimuţe pot lua învăţătură din studiul de astăzi. Nu numai că arată marea inteligenţă a unora dintre tinerii luaţi prizonieri din Israel în Babilon, dar arată şi lărgimea înţelepciunii împăratului Babilonului. Faptul că împăratul Nebucadneţar a ales tineri dintre prizonieri pentru a fi special pregătiţi în şcolile babiloniene ca sfătuitori ai regelui şi înţelepţi, arată o lărgime a gândirii care este egalată de către foarte puţini dintre monarhii de astăzi. Ar accepta regele George al Marii Britanii nişte prizonieri tineri germani şi ar face pregătiri speciale pentru ei ca sfătuitori? Sau ar accepta Kaizerul nişte tineri britanici şi ar face pregătiri pentru ei? Sau ar arăta oricare dintre neamurile din lumea de astăzi astfel de lărgime a minţii ca Nebucadneţar acum 2500 de ani?

Nu numai că s-a făcut aceasta, dar tinerii prizonieri evrei dovedindu-şi calităţile li s-a dat posibilitatea să-şi folosească talentele în beneficiul poporului care i-a adoptat. Daniel a devenit prim-ministru în Babilon, iar alţi prizonieri evrei au ajuns la rangul de preşedinţi ai diferitelor diviziuni ale imperiului babilonian. Desigur că aceasta arată nu numai că unii evrei aveau merit de grad superior, dar şi că exista capacitatea de a aprecia acest merit şi o absenţă a îngustimii şi a geloziei care să împiedice interesele cele mai bune ale imperiului.

Studiul de astăzi ne prezintă timpul când patru dintre aceşti prizonieri evrei fuseseră selecţionaţi şi puşi în şcoala specială a lui Nebucadneţar. Această prevedere includea nu numai pregătirea lor, ci şi grija pentru binele lor fizic. Ei primeau o parte din hrana împăratului; adică, se împărtăşeau din hrana pregătită pentru familia împărătească şi care se presupunea a fi necesară pentru dezvoltarea celei mai înalte inteligenţe şi capacităţi.

Daniel şi trei tovarăşi de-ai săi au făcut faţă situaţiei cu înţelepciune. Sub binecuvântarea Domnului, blândeţea, amabilitatea şi nobleţea generală de caracter a lui Daniel, venite din cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, din educaţia credincioasă a unor părinţi evlavioşi şi din cunoaşterea Legii şi făgăduinţelor divine, l-au recomandat imediat favorii iubitoare a famenului-şef. Astfel s-a pregătit calea spre considerarea favorabilă a subiectului că aceşti patru tineri evrei ar prefera să mănânce hrană simplă mai degrabă decât delicatesele şi vinurile aduse de la masa împăratului.

Prinţul famenilor a ezitat să le satisfacă cererea, crezând că înfăţişarea evreilor va arăta nefavorabil, iar aceasta se va răsfrange asupra lui şi se vor face cercetări, atrăgând asupra lui neplăcerea împăratului şi poate pedeapsa. Ca răspuns la aceasta, Daniel şi tovarăşii lui au cerut ca lucrul acesta să fie încercat timp de zece zile; şi dacă după acest timp ei vor părea că slăbesc sau vor fi altfel inferiori celorlalţi, cererea de schimbare a dietei să le fie retrasă; altfel să li se permită să continue cu hrană simplă.

Cererea lor a fost să li se permită să mănânce zarzavaturi. Aceasta, strict vorbind, pare să însemne hrană compusă din leguminoase, cum ar fi fasole, mazăre etc. Dar presupunem că aici cuvântul este folosit în sensul de verdeţuri. Lumea ajunge să recunoască faptul că astfel de alimente leguminoase ca, mazărea şi fasolea, conţin elemente nutritive care în general se găsesc în carne; şi tot mai mult se renunţă sau se limitează carnea, fiind înlocuită cu făinoase şi leguminoase, şi în multe cazuri se pare cu avantaj în zilele noastre. Însă nu trebuie să gândim că Biblia interzice hrana compusă din carne. Creştinii sunt lăsaţi să-şi exercite judecata şi experienţa în privinţa a ce fel de hrană le va hrăni mai bine corpul şi-i va face mai folositori în serviciul Domnului. Că hrana din carne nu trebuie să fie dispreţuită şi considerată păcat este dovedit din abundenţă prin faptul că Domnul nostru şi apostolii au mâncat carne — miel, peşte etc.

LOIALITATEA FAŢĂ DE DUMNEZEU ŞI FAŢĂ DE PRINCIPIU

Există un motiv special pentru care Daniel şi tovarăşii săi au dorit să fie scutiţi de a mânca hrană de la masa împăratului. Pe timpul acela era obiceiul de a se jertfi carne idolilor, înainte de a mânca din ea — ca şi cum doreau să fie binecuvântată în mod special. Deşi astfel de binecuvântare nu făcea în realitate nici un rău cărnii — căci un idol nu este nimic şi nu poate nici binecuvânta nici blestema carnea — totuşi, a mânca astfel de carne ar implica pentru oameni, mai mult sau mai puţin, că tinerii primeau binecuvântări de la zeii păgâni şi orice înţelepciune sau eficienţă pe care o aveau era obţinută astfel. Fără îndoială această idee a avut mult de-a face cu cererea de a se schimba hrana.

Pe lângă aceasta, deşi Scripturile nu interzic folosirea băuturilor alcoolice, ele arată binecuvântări deosebite asupra celor care se abţin, precum şi asupra famenilor. Se pare că Daniel şi tovarăşii săi erau deplin consacraţi ((386)) Domnului şi faptul că erau departe de casă, într-o ţară păgână, în loc să le slăbească interesul religios, pare să-l fi adâncit. Ei şi-au dat seama mai mult ca oricând de nevoia unui Dumnezeu adevărat şi au dorit să fie servii lui adevăraţi.

Cât de mult a binecuvântat Domnul pe aceşti tineri evrei în hotărârea lor de a trăi o viaţă dreaptă, curată, în mijlocul păgânilor, este parte din această lecţie. La sfârşitul celor zece zile de probă cei patru evrei au fost găsiţi avantajaţi prin diferenţa de dietă; iar relatarea este că în cele din urmă, când împăratul a început să se intereseze de ei, i-a găsit de zece ori mai înţelepţi decât magicienii şi astrologii din împărăţia sa. Înţelepciunea lui Nebucadneţar s-a manifestat prin înălţarea acestor tineri la poziţii înalte în împărăţia lui. Au fost bine răsplătiţi tinerii evrei pentru toate negările de sine şi pentru loialitatea faţă de Dumnezeu şi faţă de principiu.

Noi credem că există o operare generală a Legii divine în sensul că oricine caută să trăiască conştiincios, curat, pur, onest, va avea compensaţii în inima sa, în viaţa sa, fie că ajunge la poziţii de onoare printre oameni, fie nu. Condiţia ideală desigur este aceea a creştinului adevărat, care este nu doar un membru al Bisericii — nu doar unul care merge la serviciile Bisericii — ci unul a cărui viaţă a fost predată Domnului. Pentru unul ca acesta, după cum explică apostolul, „cele vechi au trecut, toate s-au făcut noi”. 2 Cor. 5:17.

Aceştia merg la Biblie pentru a afla voinţa Domnului cu privire la ei, iar apoi după toate puterile lor vor trăi în armonie cu acea voinţă. Aceasta îi va conduce în legătură cu ce să mănânce, ce să bea, unde să meargă, ce să facă, ce să citească, ce tovărăşii să cultive şi chiar în legătură cu gândurile lor. La această clasă totul este supus voinţei divine. Dintre toţi oamenii din lume aceştia au cel mai bun temei de fericire şi pace, având promisiunea nu numai a vieţii de acum, dar şi a gloriei, onoarei şi nemuririi în viaţa viitoare ca membri ai Bisericii glorificate, părtaşi la marea lucrare de binecuvântare a omenirii în timpul miei de ani de împărăţie a lui Mesia.

OPINIA UNUI GUVERNATOR DESPRE ABSTINENŢĂ

„Nu este nici o îndoială că mulţi oameni respectabili îşi permit băuturi ameţitoare; sau acestea sunt asociate, în unele scrieri literare şi în unele societăţi, cu tovărăşia bună şi cu veselia; sau că unele persoane le pot folosi moderat fără o daună imediată, aparentă. Dar, aveţi cuvântul meu, riscul folosirii lor este grozav; că poate fi tot aşa de bună veselie şi tovărăşie şi fără ele; şi nimenea nu-l va considera inferior pe un tânăr fiindcă nu le va folosi; dar că, dimpotrivă, orice om de afaceri sau orice profesionist, oricare ar fi obiceiurile sale, va evita instinctiv angajarea unui tânăr care este contaminat cu alcoolul.

Orice medic condamnă acum folosirea alcoolului ca băutură. Orice patron consideră că folosirea lui este un punct împotriva unui angajat. Dacă vreţi un cap limpede, dacă vreţi o inimă sănătoasă, dacă vreţi o conştiinţă curată, dacă vreţi un corp sănătos, dacă vreţi bani în buzunar şi cont pe numele vostru, puneţi piciorul în prag şi spuneţi că vă veţi abţine de la folosirea băuturilor ameţitoare, şi ţineţi angajamentul cu credinţă. Există ceva mai urât decât un om care este sub influenţa lor? Fiţi curaţi şi sănătoşi. Păstraţi-vă mintea clară, capul treaz, respectul de sine ferm, şi veţi avea o viaţă care merită să fie trăită. Aceasta nu este numai o chestiune de vorbire şi simţire bună. Dacă nimic altceva nu vă va convinge, experienţa vă va convinge; dar acea experienţă va veni prea târziu ca să vă fie de vreun folos. Poate gândiţi că aveţi suficient autocontrol ca să aveţi grijă de voi înşivă. Dar şansele sunt ca autocontrolul vostru să nu fie mai mult decât un carton în faţa unei arme Gatling dacă vă jucaţi cu ispita şi o dată începeţi să vă permiteţi băuturi ameţitoare.”

CUM A SFĂTUIT RUSSELL SAGE

La o întâlnire de la clubul unei universităţi unul dintre membri le-a spus tovarăşilor următoarea istorie:

„Primii mei ani în New York n-au fost reuşiţi. Am venit din partea de sus a Statului, hotărât să mă descurc; dar cumva, după o scurtă experienţă cu viaţa de oraş, m-am descurajat şi am devenit neglijent. Nu se puteau obţine decât poziţii de funcţionar, şi să-mi fac loc până în vârf printr-o armată de funcţionari tineri, cu toţii ca mine de eficienţi, părea ceva fără nici o speranţă. La douăzeci şi cinci de ani câştigam numai cu patru dolari pe săptămână mai mult decât când am început; şi n-aveam nici un cent în cont la bancă.

Într-o zi, speriat şi disperat în legătură cu viitorul meu, l-am vizitat pe Russell Sage. Sage venise din partea de ţară de unde eram eu şi-l cunoscuse bine pe tata. Mi-a ascultat povestea cu interes. „Bei?”, a zis el.

„Da, domnule, moderat”, am zis eu; „dar numai foarte moderat”.

„Ei bine, nu mai bea un an de zile. Apoi vino iar la mine”, a zis domnul Sage.

N-am mai băut un an, iar la sfârşit i-am făcut iarăşi o vizită milionarului. Şi-a amintit totul despre mine. A mai vorbit puţin. Apoi a zis, „Joci jocuri de noroc?”

„Da”, am zis eu; „uneori joc”.

„Ei bine, renunţă pentru un an şi apoi vino la mine.”

Aşa că am pus capăt jocurilor de noroc şi anul a trecut, şi pentru a treia oară m-am înfăţişat în biroul domnului Sage. „Fumezi?” a zis el, după ce am avut a treia discuţie despre afacerile mele.

„Da, domnule”, am zis.

„Nu mai fuma”, a zis el. „Vino iarăşi după un an de când te-ai lăsta de fumat”.

Vorbitorul a râs. Unul dintre ascultători a zis nerăbdător, „Ei bine, când ai mers iarăşi ce s-a întâmplat?”

„N-am mai mers”, a fost răspunsul, ochii vorbitorului clipind cu umor. „Fiindcă dacă mergeam, domnul Sage mi-ar fi spus doar că acum, deoarece renunţasem la băut, la fumat şi la jocul de cărţi trebuia să fi economisit destui bani ca să pornesc în afaceri. Este adevărat; economisisem destui bani să pornesc în afaceri. Omul acela ascuţit la minte, înţelept, m-a pus, aproape fără să ştiu, pe calea succesului.”