IMPORTANŢA EXEMPLULUI

„Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea, dar fii un model pentru (de) credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, (în spirit — după traducerea engleză K. J., n. t.), în credinţă, în curăţie.”

1 Timotei 4:12.

R 5493 W. T. 1 iulie 1914 (pag. 200-201)

Ne amintim că Timotei era un bătrân în Biserică, deşi era tânăr ca vârstă. De aceea era potrivit ca sf. Pavel să imprime în mintea lui că el trebuia să fie un exemplu de credincios, un exemplu pentru toată Biserica; şi astfel de instrucţiune este sugerată şi în alte părţi ale Epistolei. Dar să observăm că în textul nostru apostolul nu spune: „Fii un model pentru credincioşi”, ci, „Fii un model de credincios”. Cât este de diferit!

A fi un model de credincios înseamnă a fi o dovadă nu numai pentru tovarăşii noştri lucrători în Evanghelie, ci în special pentru lume, în privinţa a ceea ce reprezintă credincioşii — ce cred, ce învaţă, cum trăiesc. Noi trebuie să căutăm să fim un astfel de model în cuvânt, după cum îndeamnă apostolul, în caracterul exprimării noastre când vestim Mesajul Adevărului. Nu trebuie să fim numai blânzi şi mieroşi în vorbire; nu trebuie numai să folosim cuvinte amabile; ci amabilitatea şi interesul arătate trebuie să fie veritabile — din inimă. Toţi cei din poporul Domnului trebuie astfel să fie exemple, străduindu-se să vestească laudele Învăţătorului nostru.

Sf. Pavel îndeamnă în continuare: „Fii un model în purtare”. Acest cuvânt purtare (în limba engelză, conversaţie, n. t.) nu se referă numai la limbaj, după cum este folosit aici: înţelesul original al acestui cuvânt este purtare. Purtarea noastră este legată de manierele noastre, de modul în care umblăm, de modul în care acţionăm, de comportarea noastră generală, şi nu numai de cuvintele noastre. Noi trebuie să fim un model prin blândeţea purtării noastre. Să nu trântim uşile, să nu fim nestăpâniţi, nici necivilizaţi şi nici neatenţi cu alţii. În toate modurile să fim blânzi, amabili şi plini de consideraţie, şi nu necuviincioşi.

„Să strălucească lumina voastră”

Cei care sunt concepuţi la natura nouă trebuie să se străduiască să fie modele pentru toţi, în privinţa a ceea ce trebuie să fie creştinul. Ocupaţia în care suntem angajaţi trebuie să fie onestă. Poate fi o lucrare lumească, dar ea trebuie făcută ca pentru Domnul, cu grijă, cu credincioşie, nu numai ca să le placă oamenilor, ci în onestitate de inimă, ca servitori ai lui Dumnezeu; „căci noi Îl servim pe Domnul Hristos”. Mersul creştinului trebuie să fie în caritate — iubire — în compasiune, în bunăvoinţă, în amabilitatea cuvântului şi a purtării. Cuvintele, faptele şi întreaga sa purtare trebuie să fie pătrunse de un spirit general compătimitor. Tatăl ceresc a iubit omenirea; pe când era încă păcătoasă El a iubit rasa într-atâta încât a dat cea mai aleasă Comoară a inimii Sale pentru recuperarea omului. El iubeşte lumea încă şi pregăteşte Biserica pentru a fi binecuvântătorii lumii în viitor. Astfel, toţi cei care sunt concepuţi de Spiritul Domnului trebuie să aibă o influenţă transformatoare care să lucreze în viaţa lor — o influenţă care se va manifesta chiar şi faţă de cei care nu sunt pe cale, de cei care nu au fost încă binecuvântaţi cu Lumina lui Dumnezeu.

Textul nostru spune de asemenea: „Fii un model în spirit”. Această expresie, „în spirit”, nu se găseşte în original, dar gândul pare a fi destul de potrivit: noi trebuie să arătăm amabilitatea spiritului, a dispoziţiei, faţă de toţi. Spiritul care ne animă întotdeauna trebuie să fie spiritul Domnului, gândul Domnului.

Suntem îndemnaţi să fim modele „în credinţă”. Îndemnul apostolului se aplică la noi toţi. Credinţa creştinului se manifestă faţă de alţii şi prin purtarea lui, prin cuvintele lui, prin cursul vieţii lui. Dacă este plin de credinţă, el nu va murmura împotriva experienţelor vieţii, aşa cum vin ele, împotriva providenţelor Domnului. Cel Atotputernic ne-a acceptat în calitate de copii ai Săi; noi trebuie să avem o încredere continuă şi fără rezerve în El, şi oricine are credinţă adevărată are această încredere. Dacă ne lipseşte credinţa în Dumnezeu, nu vom arăta credinţă faţă de alţii, nici nu le vom inspira credinţă.

Trebuie să fim modele „în curăţie”. Există o curăţie care însoţeşte tot ce aparţine lui Dumnezeu şi Cuvântului Său — o înălţime a standardului care nu se va găsi în altă parte. Există oameni în ţările păgâne care trăiesc o viaţă mai mult sau mai puţin virtuoasă, dar nicăieri nu există un standard atât de înalt ca în religia ((908)) creştină. Tot ce este necurat este contrar lui Dumnezeu. Puritatea este unul dintre elementele componente ale caracterului creştin. După cum a spus apostolul în altă împrejurare, noi trebuie să fim „întâi curaţi, apoi paşnici, blânzi”.

Epistole vii, cunoscute şi citite

În toate aceste moduri fiecare din poporul lui Dumnezeu trebuie să fie o lecţie vie, o epistolă vie oriunde merge; trebuie să fie exemplu pentru lume. Fie că lumea crede sau nu ceea ce predicăm, noi trebuie să manifestăm aceste calităţi pe care ei nu pot decât să le aprobe şi să le respecte. Acest model va aduce rod la timpul potrivit, dacă nu acum. Fiecare Bătrân de adunare, asemenea lui Timotei, trebuie să fie deosebit de atent la purtarea sa, la cuvintele sale, la exemplul său. Biserica a arătat prin alegerea unui astfel de Bătrân că ei cred că el este un exemplu de rod al harului lui Dumnezeu în inimă.

Sfatul apostolului către Timotei: „Nimeni să nuţi dispreţuiască tinereţea”, trebuie privit ca sfat nu numai pentru Timotei, ci pentru toţi Bătrânii Bisericii care sunt tineri ca vârstă, ca ei să se poarte în aşa fel încât să fie exemple Turmei, ca purtarea şi capacitatea lor de „a împărţi drept Cuvântul Adevărului” să fie în aşa fel ca nimeni să nu aibă motiv de a dispreţui Mesajul pe care ei îl aduc, sau să-i considere imaturi şi nepotriviţi de a conduce Turma lui Dumnezeu.

Toţi copiii lui Dumnezeu, mai tineri şi mai bătrâni, să se străduiască să fie exemple vrednice de imitat — exemple de străduinţă serioasă, credincioasă, de a copia pe Învăţătorul în viaţa lor zilnică, modele de zel activ în serviciul Dumnezeului nostru. În timp ce suntem în trup, noi nu vom putea fi exemple în sensul deplin al gloriei finale şi al frumuseţii sfinţeniei care vor fi ale noastre dincolo de văl: nu putem aştepta aceasta în viaţa actuală. Numai Domnul a fost un astfel de model.

Apostolul Pavel a îndemnat: „Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos” ( Corinteni 11:1). Sf. Pavel a fost un exemplu nobil de străduinţă serioasă de a atinge asemănarea perfectă cu Cristos, şi iubirea lui, zelul lui, seriozitatea lui intensă în străduinţa de a copia pe Învăţătorul şi de aI împlini voinţa ar trebui să fie o inspiraţie pentru noi toţi. Fiecare dintre copiii Domnului, individual, săşi dea seama de responsabilitatea sa personală. Noi suntem ca „o cetate situată pe un munte”. Fiecare să-şi pună întrebarea: „Sunt eu un model de credincios”?