Vol. 17, Noiembrie-Decembrie 2009, Nr. 1
ÎNCHINARE ACCEPTABILĂ ŞI NEACCEPTABILĂ
”Dumnezeu este Duh; şi cine îl adoră pe El, trebuie să-L adore în duh şi în adevăr.”
Ioan 4:24.
R 5321a W. T. 1 octombrie 1913 (pag. 294-295)
Adorarea este acea manifestare exterioară a reverenţei pentru lucrurile sfinte care este plăcută lui Dumnezeu, dacă este făcută într-un mod potrivit şi dintr-un motiv corect. Dar este posibil să ne asumăm atitudinea de adorare şi totuşi să nu oferim adorarea care ar fi acceptabilă lui Dumnezeu. În conversaţia Lui cu femeia samariteană, Domnul nostru declară modul de adorare pe care Tatăl l-ar accepta. Cineva ar putea să se închine şi să se plece şi totuşi să nu fie acceptabil înaintea Tatălui. şi astfel Domnul arată aici că închinarea plăcută este cea oferită lui Dumnezeu în Spirit şi în Adevăr.
Domnul nostru face deosebire între închinarea în Spirit şi închinarea în Adevăr. Noi am putea avea Adevărul şi să ştim mult despre Domnul; dar dacă n-am merge la El în Spirit — în atitudinea corectă a inimii — adorarea noastră n-ar fi acceptabilă, indiferent cât de mult am şti. Pe de altă parte, un om ar putea fi păgân şi totuşi să aibă foarte mult din Spiritul adorării, dar el n-ar putea să adore în mod acceptabil dacă n-ar avea Adevărul. Luaţi de exemplu pe Corneliu, sutaşul. El se ruga adesea şi dădea multă pomană săracilor, dar era unul dintre neamuri. El avea intenţia reală a inimii de a se apropia de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu l-a acceptat la acel timp. De ce nu? Pentru că nu avea Adevărul şi nu putea să-l primească până la timpul potrivit pentru neamuri. Dar aflăm că atunci când a sosit timpul potrivit, acest om dintre neamuri a fost primul care a primit de la Dumnezeu cunoştinţa Adevărului, astfel încât să se poată închina, nu numai în Spirit, ci şi în Adevăr. El a fost asigurat că rugăciunile lui erau acum acceptate de Dumnezeu.
Adevărul care i-a fost trimis lui Corneliu este lucrul esenţial pe care trebuie să-l avem cu toţii pentru a ne apropia de Dumnezeu şi a fi acceptabili. Acest Adevăr necesar lui Corneliu a fost că deşi era păcătos, Dumnezeu a dat prin Isus un răscumpărător, o sfinţire pentru păcat. El a învăţat că devenind urmaş al lui Isus şi căutând să facă voia lui Dumnezeu aşa cum a fost exprimată prin Isus, el va fi în armonie cu aranjamentul divin. Acesta a fost marele Adevăr făcut cunoscut lui Corneliu. El a primit Spiritul sfânt şi a intrat în familia lui Dumnezeu.
Acelaşi principiu se menţine şi astăzi. Există oameni din ţările păgâne care au Spiritul adorării, dar sunt fără Adevărul în privinţa lui Isus. şi acest Adevăr trebuie să fie cunoscut de către persoană înainte de a putea fi un adorator al lui Dumnezeu în sensul potrivit.
Aceasta a fost adevărat şi în ceea ce-i priveşte pe samariteni, unuia dintre aceştia fiindu-i adresate cuvintele din textul nostru. Samaritenii erau neamuri, care se închinau lui Dumnezeu pe Muntele Gherazim, muntele Samariei. şi ei îşi găseau plăcerea gândindu-se că Dumnezeu era Dumnezeul lor. Când această femeie din Samaria L-a întrebat pe Isus, ea a spus: „Noi ne închinăm lui Dumnezeu pe acest munte al Samariei, dar voi evreii spuneţi că singurul loc de închinare lui Dumnezeu este în Ierusalim”.
Isus i-a explicat, spunând în esenţă: „Voi vă închinaţi la ceea ce nu cunoaşteţi, dar noi evreii avem Adevărul asupra acestui subiect — noi ştim la ce ne închinăm. Noi evreii putem să ne închinăm lui Dumnezeu pentru că sub Legământul divin făcut cu naţiunea noastră avem privilegiul de a veni la Dumnezeu în rugăciune, şi Dumnezeu ne aude şi ne răspunde la rugăciune. Noi ne închinăm conform instrucţiunilor lui Dumnezeu”. şi se poate să fi adăugat: „Mulţi dintre voi au spiritul de închinare, dar voi nu aveţi Adevărul asupra acestui subiect”. Ar fi fost posibil ca samaritenii să devină prozeliţi evrei. Dar ei nu cunoşteau necesitatea acestui lucru; prin urmare ei n-au intrat.
În timpul Veacului Evanghelic, prin Cristos, noi avem privilegiul de a deveni comoştenitori cu El. Unii au intrat astfel în familia lui Dumnezeu. Dacă însă, având acest Adevăr, am veni în rugăciune dar nu în spiritul potrivit, rugăciunile noastre nu s-ar ridica mai sus decât capetele noastre. Numai cei care au intrat într-o relaţie potrivită cu Dumnezeu ca fii ai Tatălui prin Isus Cristos Domnul nostru se pot închina în Spirit şi în Adevăr. Aceştia şi numai aceştia vor primi împlinirea promisiunilor nespus de mari şi scumpe.