INSTRUCŢIUNI PENTRU LUCRĂTORII LUI DUMNEZEU
„Străduieşte-te să te prezinţi aprobat înaintea lui Dumnezeu, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.” 2 Timotei 2:15.
R5511 W. T. 1 august 1914 (pag. 232-233)
Aprobarea lui Dumnezeu trebuie să fie scopul cel mai înalt al fiecăruia care declară că crede în El ca Creator, şi în special al acelora care Îl acceptă ca Tatăl lor şi care pretind că menţin cu El preţioasa relaţie de copii. Voia Lui trebuie să fie cea mai înaltă lege a lor şi trebuie să fie o parte din plăcerea lor în fiecare zi şi în fiecare ceas, după cum este privilegiul lor şi să caute să cunoască voia Lui şi să o facă. Aceasta implică studiu, consideraţie — nu o simplă formalitate de citire neatentă, sau o închinare superficială, ci întrebuinţarea sârguincioasă a fiecărui mijloc disponibil pentru a învăţa care este voia Lui.
Apostolul Pavel îi dă lui Timotei sfatul cuprins în textul nostru şi-l îndeamnă să fie „un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul Adevărului”. Şi sugestia este că abilitatea de a împărţi drept Cuvântul lui Dumnezeu trebuie câştigată prin studierea Cuvântului Său. Adevărul astronomiei ne poate da o oarecare cunoştinţă; totuşi vedem că unii care şi-au devotat întreaga viaţă astronomiei au pierdut din vedere pe Dumnezeu şi au devenit atei. Orice studiu poate fi de folos dacă este îndrumat de Cuvântul lui Dumnezeu. Dar acesta trebuie privit, analizat, primit din punctul de vedere al Revelaţiei lui Dumnezeu.
Cuvântul lucrător sugerează ideea de a fi angajat în serviciu. Această poruncă a apostolului se aplică la toţi cei care aparţin Bisericii lui Cristos. Noi suntem servitorii lui Dumnezeu. O mare lucrare este în desfăşurare; această lucrare este chemarea clasei Bisericii de a ieşi din lume. Biserica chemată să iasă este numită Templul lui Dumnezeu, ale cărui „pietre vii” sunt în curs de cizelare şi şlefuire şi pregătire pentru locurile lor în clădire. Noi suntem lucrătorii. Noi căutăm să ne pregătim pentru prezenţa lui Dumnezeu, pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Această pregătire este prima noastră datorie; noi trebuie să ne pregătim pe noi înşine şi să-i ajutăm şi pe alţii să se pregătească.
Adevărata cauză a nereuşitei
Modelarea acestor „pietre vii” este dezvoltarea caracterului lor. Fiecare persoană astfel angajată lucrează la propria sa mântuire. Noi suntem lucrătorii lui Dumnezeu prin faptul că facem această lucrare în noi înşine. Dar dacă vrem să avem aprobarea divină, trebuie să avem înţelepciunea divină — care vine „de sus” şi pe care o învăţăm din Cuvântul lui Dumnezeu. Iacov 3:17.
Se pare că foarte mulţi creştini declaraţi, după ce au investit mult timp pentru cultivarea minţii lor — petrecând ani de zile în seminarii — vor găsi în cele din urmă că n-au reuşit nici să împlinească idealul Domnului în ei, nici să facă mult bine altora. Acesta pare să fie rezultatul unei nereuşite de a împărţi drept Cuvântul Adevărului. În Ziua aceea mulţi vor zice: Doamne, Doamne, noi ne-am rugat, am învăţat pe alţii şi am făcut multe lucruri minunate în numele Tău! Domnul spune că pe unii dintre aceştia nu-i va recunoaşte ca Aleşii Săi. Poate că El are un loc în care-i va folosi pe unii din ei cândva, dar pentru acest loc special El îi doreşte pe aceia care sunt nerăbdători să ştie şi să facă voia Lui, mai degrabă decât să ştie cum pot să placă oamenilor, sau cum pot să primească plăţi bune sau onoare de la oameni. Cei care sunt nerăbdători să cunoască voinţa Sa, în mod sigur vor face voia Lui în ei.
Aplicarea greşită a Scripturilor
Expresia „a împărţi drept Cuvântul adevărului” presupune că Cuvântul Adevărului poate fi studiat, poate fi mânuit. Vedem multe moduri de mânuire sau de împărţire a Scripturilor. Multe Scripturi care s-au aplicat cu mult timp în urmă sunt citate a fi potrivite acum, şi vice versa; şi acelea care aparţin viitorului sunt citate ca aplicabile acum, sau în trecut. A nu discerne cum trebuie să fie împărţite corect, predispune în general la eroare.
A împărţi drept Cuvântul Adevărului înseamnă deci a face un studiu aşa de evlavios al lui încât să ((874)) ne permită să plasăm lucrurile unde le este locul. De exemplu, dacă nu reuşim să facem diferenţa între conceperea Spiritului sfânt, însufleţirea Spiritului sfânt şi naşterea noastră din spirit, şi le încurcăm pe toate, vom face daună. O parte din înţelepciune nu este numai a căuta să arătăm o varietate de doctrine, ci să căutăm să fie clar ceea ce dăm altora. Apostolul îi arăta lui Timotei că el, ca bătrân al Bisericii lui Cristos, putea prezenta diferite trăsături ale Adevărului în aşa mod încât să-i încurce pe ascultători, care apoi n-ar şti ce să creadă. Astfel ei ar fi chiar în starea de a accepta orice învăţătură adusă de oricine, în special dacă s-ar întâmpla ca acela să ridiculizeze credinţa lor.
Aceasta pare să fie starea multora de astăzi. Evident că sunt mulţi care slujesc sau încearcă să slujească pe Dumnezeu, care nu dau „hrană la timpul potrivit”, ci care dau adevăruri într-un mod foarte confuz. Noi trebuie deci să fim pregătiţi şi să căutăm cu atenţie să urmăm instrucţiunea apostolului: „Străduieşte-te să te prezinţi aprobat înaintea lui Dumnezeu”. Nu te gândi atât de mult ce ar putea spune sau gândi oamenii, ci caută mai întâi aprobarea lui Dumnezeu.
Pentru noi este potrivit să căutăm aprobarea celor sfinţi, a celor evlavioşi; dar aprobarea lui Dumnezeu trebuie să aibă întâietate. Noi trebuie să fim lucrători, nu leneşi şi trântori, căci aceştia nu vor avea loc în Împărăţie. Dumnezeu cheamă acum la serviciu pe cei care sunt dispuşi să servească în condiţii dezavantajoase. De aceea să ne amintim că trebuie să fim servitori; şi că dacă nu găsim serviciul potrivit nu putem avea un loc în această companie pe care o pregăteşte Dumnezeu. Dacă dorim aprobarea Lui, aşa cum este exprimată în Cuvântul Său, trebuie să căutăm ca acele condiţii care sunt prezentate acolo să se împlinească în cazul nostru. „Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.” Nouă ni se spune: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume” (1 Ioan 2:15). Nu trebuie să ne fixăm inimile pe aceste lucruri. Inimile noastre trebuie să fie fixate pe împlinirea voinţei Domnului.
Domnul ne dă de înţeles că acei care Îi vor fi credincioşi Lui vor avea împotrivirea lumii. „Dacă M-au persecutat pe Mine, şi pe voi vă vor persecuta.” De aceea, dacă nu avem nici o împotrivire, ne lipseşte această dovadă a acceptării Lui. Noi trebuie să împărţim drept Cuvântul Adevărului şi să vedem ca vieţile noastre să fie în armonie cu acesta. În acelaşi timp trebuie să căutăm să prezentăm Cuvântul lui Dumnezeu altora, pentru ca ei să se poată bucura de aceleaşi privilegii şi binecuvântări.