Vol. 14 Septembrie-Octombrie 2007 Nr. 6

ÎNTREBĂRI INTERESANTE

Iertarea în contrast cu ispăşirea

R 5428 W. T. 15 martie 1914 (pag. 94-95)

Întrebare — În legătură cu păcatele parţial voite, sunt date lovituri în măsura în care au fost voite? Şi când păcatele au fost ispăşite, sunt ele anulate?

Răspuns—Domnul nostru a murit pentru păcatul lui Adam — doar pentru păcatul originar şi pentru toate păcatele care au rezultat din acel păcat originar. Acest păcat al lui Adam a afectat trupul, mintea şi moralul întregii rase umane. De aceea fiecare avem de luptat nu numai cu imperfecţiunile noastre moştenite, ci şi cu imperfecţiunile tuturor celor din jurul nostru.

Când cineva este conceput de Spiritul sfânt, toate lucrurile devin noi. Membrii clasei Turmei mici nu au în cont nici o condamnare împotriva lor; toată această condamnare este complet eliminată. Atribuirea meritului lui Cristos pentru trupul lor i-a făcut perfecţi în ochii lui Dumnezeu, şi ei au fost făcuţi Creaturi Noi.

Aceste Creaturi Noi au intrat într-un legământ cu Dumnezeu ca să umble în urmele lui Isus. În prezent, după cum spune apostolul, avem această comoară a noii naturi într-un vas de lut, adică în condiţii nefavorabile. Suntem de asemenea asaltaţi de cei din jur şi de Adversar, care ni se opun. Toate păcatele care sunt rezultatul acestor condiţii adverse şi la care voinţa noastră nu consimte, sunt acoperite de meritul lui Cristos. Dacă vreuna din aceste Noi Creaturi face fără ştire ceva ce este contrar voinţei divine, ea nu trebuie să rămână într-o stare de condamnare. Cuvântul ne instruieşte să mergem imediat la Tronul Harului Ceresc şi să obţinem milă, iertare şi ajutor în orice timp de nevoie.

Dar să presupunem că păcatul nu este numai prin ispită — să presupunem că există o anumită măsură de voinţă sau măsură de neglijenţă, aşa încât copilul lui Dumnezeu este răspunzător în acea măsură, ce se întâmplă atunci? Răspundem că el poate totuşi să meargă la Tronul Harului Ceresc, şi partea din păcatul lui care a fost fără voie va fi acoperită de meritul lui Cristos. Partea de păcat care este cu voia merită pedeapsă, lovituri; şi desigur că va primi aceste lovituri. Tatăl nu va permite copiilor Săi să rătăcească fără ajutor. Loviturile completează ispăşirea acelui păcat şi el va fi şters din cont. Dreptatea nu mai are nici o acuzaţie împotriva lui.

Dar Scripturile ne spun clar că dacă vreun copil consacrat al lui Dumnezeu va păcătui cu voinţă deplină, pentru acel păcat nu va mai exista iertare şi nu poate fi ispăşit prin lovituri. Pedeapsa va fi moartea — Moartea a Doua. Dacă el păcătuieşte fără voie, din ignoranţă, în întregime fără intenţie, păcatul se iartă în întregime prin aplicarea meritului sângelui preţios. Dacă păcătuieşte parţial din ignoranţă şi parţial cu voia, este o parte care se va ierta şi o parte care va trebui ispăşită.

Apostolul Pavel declară că dacă noi ne vom judeca nu vom fi judecaţi de Domnul; dar atunci când suntem judecaţi de Domnul suntem pedepsiţi ca să nu fim condamnaţi odată cu lumea (1 Cor. 11:31, 32). Şi această pedeapsă care vine asupra noastră este o pedeapsă potrivit cu măsura de voinţă. Scopul Domnului în aplicarea pedepsei este ca să învăţăm lecţia de care avem nevoie şi să fim mai veghetori.

Copii ai primului sau ai celui

de-al doilea Adam?

Întrebare — Ai cui copii va fi lumea când va fi trezită în Dimineaţa Noii Dispensaţii — copiii lui Adam, sau Copiii lui Cristos, al Doilea Adam?

((1018))

Răspuns — Noi înţelegem că ei vor fi tot copiii lui Adam. Când ne gândim la Domnul nostru ca Dătătorul de Viaţă al lumii, trebuie să ne amintim că El este Dătătorul de Viaţă numai pentru aceia care vin la Tatăl prin El. Când masele omenirii vor fi trezite în Veacul viitor, oamenii nu vor fi suferit nici o schimbare care să-i ridice din Adam şi din condamnarea la moarte, în Cristos şi la îndreptăţire la viaţă.

Noul Legământ pe care Dumnezeu îl va pecetlui cu sângele preţios al lui Cristos, va fi mai întâi un Legământ cu Israel — cu acei evrei care sunt poporul Său, cu aceia care Îl vor accepta pe Cristos. Israeliţii credincioşi care vor accepta pe Domnul şi relaţia de Legământ prin Mijlocitorul, care va fi astfel inaugurat în folosul lor, vor intra imediat ce vor face aceasta sub binecuvântările acelui Legământ. Dar omenirea în general, care încă nu va fi venit la o poziţie de acceptare a Mijlocitorului, va fi în aceeaşi atitudine ca şi azi — străini, necunoscuţi. Lucrarea Bisericii în timpul acelei perioade este descrisă în Apoc. 22:17: „Şi Duhul şi Mireasa zic: Vino!”. Dar niciunul nu va începe să trăiască până se va împărtăşi din Apa Vieţii.

Omenirea acum merge în moarte ca străini, înstrăinaţi de Dumnezeu, şi după deşteptarea lor vor trebui să se folosească de privilegiile acelui timp. Apostolul Ioan declară: „Cine are pe Fiul are viaţă”. Cei care vor fi treziţi nu vor avea această viaţă, nefiind în relaţie cu Cristos. Legătura Lui cu ei de-a lungul Veacului următor va fi evident aceea a unui Domnitor milostiv, care vrea să-i lumineze, săi înfieze în calitate de copii, dacă vor vrea, şi care vrea să-i ridice la starea unde să poată avea viaţă veşnică. Va fi nevoie de întreaga mie de ani ca rasa umană să fie desăvârşită în întregime — să fie ridicată la perfecţiune.

„Spune întregii lumi aceste veşti binecuvântate;
Vorbeşte de timpul de odihnă care se apropie:
Spune asupriţilor din orice popor,
Jubileul ţine o mie de ani!”

Domnul Isus va deveni Tatăl tuturor, imediat ce se vor supune termenilor ceruţi. El le va da mai întâi iluminare şi cunoştinţă. Apoi, dacă îşi vor folosi această cunoştinţă, lumină şi ocazie, şi vor dori să vină în armonie cu El, îi va primi în calitate de copii ai Săi şi le va da binecuvântările sub Noul Legământ.

Reamintim scriptura care zice că Legea va ieşi din Muntele Sionului şi Cuvântul Domnului din Ierusalim. „Şi multe popoare se vor duce şi vor zice: Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui”.

Aceşti oameni reprezintă lumea în general, în afară de aceia care au acceptat termenii Legământului. Aceasta îi reprezintă pe cei care au învăţat o lecţie şi vor dori să vină în armonie cu Dumnezeu. Ei îşi vor spune unul altuia: Să mergem la Muntele Casei Domnului şi să umblăm pe cărările Lui. Până nu vor face aceasta, Mijlocitorul nu-i va recunoaşte în nici un sens al cuvântului, nici nu vor fi în probă pentru viaţă veşnică. Imediat ce vor fi gata să umble pe calea sfinţeniei, vor fi socotiţi copii ai Lui.