((633))

Vol. 9 Iulie-August 2002 Nr. 5

ÎNTREBĂRI INTERESANTE

R5655 W. T. 15 martie 1915 (pag. 92-93)

„EL VA IEŞI ŞI VA BINECUVĂNTA POPORUL”.

Întrebare —„Se va arăta a doua oară, celor care Îl aşteaptă”. Cine sunt aceştia care Îl aşteaptă pe Domnul nostru?

Răspuns — Aici (Evrei 9:28) apostolul urmăreşte lucrarea lui Cristos ca Mare Preot. El Îl reprezintă pe Domnul nostru ca prezentând Jertfa pentru păcat în Ziua Ispăşirii, în cele două părţi ale ei — viţelul şi ţapul — şi că acum este în Sfânta Sfintelor*. Când El Îşi va fi împlinit lucrarea, Se va arăta a doua oară — nu să repete vreo jertfă a Veacului Evanghelic, nu ca o Jertfă pentru păcat — ci Se va arăta pentru mântuire, pentru toţi cei care-L aşteaptă. Putem vedea că cuvintele Lui s-ar putea aplica la Biserică. Ei vor şti despre a doua Sa arătare. Ei vor aprecia acest fapt înainte ca El să Se descopere lumii. El Se va arăta celor care-L aşteaptă.

*Vezi Umbrele Cortului Întâlnirii, o carte ilustrată de 131 de pagini care explică pe deplin ritualurile şi ceremoniile Cortului Întâlnirii evreiesc din pustie şi de asemenea aruncă o lumină nouă asupra semnificaţiei lor tipice.

Dar trebuie să ne amintim că intrarea Domnului nostru în Sfânta Sfintelor la sfârşitul Zilei Ispăşirii antitipice cu sângele clasei ţapului Domnului va indica moartea acelui ţap. Preoţii subordonaţi vor fi cu El, ca membri ai Lui. Apoi va ieşi a doua oară, după această a doua prezentare a sângelui, nu să ofere o jertfă — pentru că jertfirea va fi terminată — ci să binecuvânteze poporul.

Atunci cine sunt aceştia care-L aşteaptă şi cărora El li Se va arăta a doua oară, pentru mântuire? Noi răspundem că în Timpul Strâmtorării şi după aceea întreaga lume va începe să caute pe Eliberatorul. Toate naţiunile Îl vor dori — nu ca o Jertfă pentru păcat din nou, ci pentru mântuirea lor. Când omenirii i se vor deschide ochii în privinţa nevoii de mântuire, ei vor căuta această eliberare prin Cristosul în glorie. Ei nu-L vor vedea niciodată cu ochii naturali. Dar Îl vor căuta în acelaşi sens în care noi Îl vedem acum pe Isus — Îl vor vedea cu ochii credinţei.

VOR „CĂDEA CU FAŢA LA PĂMĂNT”

Atunci multe popoare vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, . . . ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui” (Isa. 2:3). O altă scriptură ne asigură că atunci când Domnul nostru Se va arăta, şi noi, clasa Mireasă, vom apărea cu El în glorie. Numai după ce jertfa este terminată şi Biserica glorificată, El vine a doua oară pentru mântuire, mântuind şi binecuvântând tot poporul. În tip, marele preot nu s-a întors în Sfânta Sfintelor din nou, ci şi-a ridicat mâinile şi a binecuvântat poporul. Apoi gloria Domnului s-a arătat întregului popor, iar poporul a scos un strigăt mare şi a căzut cu faţa la pământ (Lev. 9:23, 24). Aşa că oamenii din lume se vor proşterne înaintea marelui Mesia. Şi aceasta va fi lucrarea lui Cristos în timpul miei de ani — să ridice lumea şi să-i dea beneficiul Sacrificiului Ispăşirii.

MULŢI CREŞTINI ÎNCĂ NELUMINAŢI

Întrebare —Există vreunul în timpul prezent care nu are Adevărul Prezent dar are Spiritul sfânt?

Răspuns — Există diferite măsuri din Spiritul sfinţeniei pe care le poate avea copilul lui Dumnezeu în diferite timpuri din experienţa sa. Noi putem avea mai mult din Spiritul sfânt acum decât am avut oricând înainte, ceea ce înseamnă că a existat un timp când n-am avut atât de mult Spirit. Sau pot fi unii care au mai puţin, ceea ce înseamnă că ei nu au crescut spiritual şi întristează Spiritul sfânt cu care au fost pecetluiţi.

Nu trebuie să credem că toţi cei care sunt concepuţi de Spiritul sfânt sunt exact pe acelaşi plan în dorinţele lor spirituale, în dezvoltarea lor sau în cunoştinţa lor despre Planul lui Dumnezeu. Noi creştem în har în măsura în care creştem în cunoştinţă. Dacă măsura noastră de har scade, cunoştinţa începe să slăbească. Cu cât avem mai mult har cu atât vom înţelege mai mult. De fapt, întreaga lume lucrează sub astfel de amăgiri încât suntem surprinşi când ne „trezim” şi vedem cât de puţin am ştiut — surprinşi să vedem cât de ignoranţi am fost faţă de unele mesaje preţioase pe care Dumnezeu ni le-a dat.

((634))

Şi aşa cum noi am fost copii ai lui Dumnezeu înainte de a primi o cunoştinţă deplină, credem că este posibil ca şi alţii să fie copii ai lui Dumnezeu fără să aibă o cunoştinţă deplină. Noi trăim la sfârşitul timpului de Seceriş, când, credem noi, Domnul face cunoştinţa Adevărului să înconjure lumea. Şi totuşi Adversarul ridică „praf”, defăimare, ca să împiedice pe oameni să-l aprecieze.

Sunt foarte rare cazurile când Dumnezeu face cum a făcut cu Saul din Tars — doborându-l cu o lumină puternică, mai strălucitoare decât soarele la amiază. Şi pentru că noi credem că sunt încă copii ai lui Dumnezeu care încearcă să trăiască cu coji şi lapte degresat — că sunt fraţi în Cristos care au nevoie de ajutorul pe care noi putem să li-l dăm — de aceea încercăm să-i ajutăm. Altfel am abandona orice efort special de propagandă, ştiind că vor exista condiţii favorabile pentru toţi imediat ce va fi stabilită Împărăţia.

Biblia vorbeşte despre clasa Marii Mulţimi ca de „o mare mulţime”, ca şi cum clasa fecioarelor nechibzuite ar fi mai mare decât clasa fecioarelor înţelepte. Şi Scripturile arată că clasa Marii Mulţimi nu va fi ieşit toată din Babilon înainte de căderea lui. „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu primiţi din pedepsele ei!” (Apoc. 18:4). Această chemare se aude de 37 de ani. Este chemarea lui Dumnezeu.

Scripturile ne arată că unii vor ieşi iar alţii nu vor ieşi, nu vor fi eliberaţi din lanţurile Babilonului. Aceste fecioare nechibzuite vor vedea că lipsa lor de iubire şi zel le-a făcut să piardă locul în clasa Mireasă. Dar ele sunt totuşi fecioare şi vor avea un loc sau o parte ca însoţitoare ale Miresei. Ele o vor urma în Palatul Împăratului. Ele vor fi servitoarele miresei, dacă vreţi — o poziţie de mai puţină onoare; dar vor obţine viaţă veşnică. Aşa că noi avem motive să credem că numărul poporului lui Dumnezeu conceput de Spiritul sfânt şi încă în Babilon este considerabil. Dacă noi am fi fost în locul lor şi ei în locul nostru suntem siguri că ar fi făcut eforturi eroice să ne ajute să ieşim din Babilon; deci şi noi facem la fel.

CĂT DE MULT SĂ JERTFIM NOI PLĂCERILE LEGITIME?

Întrebare — Care sunt drepturile şi privilegiile cărnii — nu cele păcătoase — care trebuie jertfite de către Noua Creatură în Cristos Isus?

Răspuns—Există anumite drepturi şi privilegii pe care le au toate fiinţele umane. Există gusturi şi dorinţe care nu sunt păcătoase. Nu este un păcat să mânânci şi să te bucuri de ceea ce este hrănitor şi nutritiv; nu este păcat să ai preferinţe pentru anumite mâncăruri. Nu este păcat ca cineva să aibă căpşuni iarna când acel fruct este scump, dacă are bani să le cumpere şi dacă a câştigat banii în mod cinstit. N-ar fi păcat să plăteşti 50 de cenţi sau un dolar pentru o cutie cu căpşuni. Nu este o crimă să ai o casă frumoasă, servitori, un iaht plăcut, o maşină etc. Dacă există spectacole, opere, concerte şi acestea au un ton moral bun, oricine are tot dreptul să cumpere un bilet cu cinci dolari şi să meargă până acolo cu un taxi. Cineva ca om natural are tot dreptul, dacă poate, la oricare din aceste lucruri care nu sunt păcătoase în sine. Lucrurile care sunt păcătoase, bineînţeles, trebuie evitate întotdeauna.

Dar când cineva se angajează să devină urmaş al lui Cristos, el acceptă în loc de propria voinţă, voinţa lui Dumnezeu. Şi după cum Cristos nu Şi-a plăcut Sieşi, ci Şi-a folosit timpul, influenţa, viaţa pentru binele altora, tot aşa şi cei care devin ucenicii Săi, vor renunţa la drepturile şi privilegiile lor oricând acestea vor veni în conflict cu serviciul lor către Dumnezeu. Creştinul nu poate gândi la fel cum a gândit înainte de consacrare. El nu poate spune: voi cheltui cinci dolari să merg la operă; ci va fi obligat să spună: bunurile mele sunt consacrate Domnului. Acelaşi principiu îi va controla judecata pentru a şti dacă să aibă un automobil sau nu; să aibă o casă frumoasă sau să nu aibă casă; dacă să aibă cea mai bună hrană; dacă să poarte haine fine sau haine mai simple etc. Acest principiu îi va controla judecata în legătură cu folosirea timpului consacrat.

Dar nimeni nu trebuie să judece pe altul cu privire la folosirea banilor sau a timpului ce-l are ca administrator al Domnului. El însuşi trebuie să decidă cum le va folosi pe acestea. Şi Domnul va decide dacă el a fost un administrator credincios sau unul necredincios. Domnul va decide ca aceia care, asemenea lui Isus, vor jertfi lucrurile pământeşti plăcute pentru a putea slăvi mai bine pe Dumnezeu, să aibă binecuvântări spirituale mai mult decât compensatorii şi să primească răsplata Împărăţiei şi poziţia ei de onoare.