ÎNVĂŢA NUMAI ÎN PILDE

05217″> Mat. 13:34, 35, 55

„ Cuvintele pe care vi le-am spus … sunt duh şi sunt viaţă.” 05218″> Ioan 6:63 .

R 5087a W. T. 15 august 1912 (pag. 266-267)

Lecţia de astăzi declară: „Isus a spus mulţimilor toate aceste lucruri în pilde, şi nu le vorbea deloc fără pildă, ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: Îmi voi deschide gura în pilde, voi spune lucruri ascunse de la întemeierea lumii.”

Studenţii Bibliei şi cunoscătorii Bibliei şi-au exprimat în general surpriza că Marele Învăţător, în armonie cu scriptura de mai sus, a vorbit întotdeauna poporului în limbaj simbolic, „cuvinte misterioase”, al căror sens arareori l-au înţeles. Altă scriptură ne informează că motivul a fost că adevărata invitaţie n-a fost intenţionată pentru mulţimile obişnuite, ci numai pentru cei consacraţi.

Celor care L-au acceptat pe Domnul ca Mântuitorul lor şi care şi-au însuşit angajamentul cerut, de credincioşie în a umbla în urmele Lui până la moarte — acestora li s-a dat o iluminare specială, după cum este scris: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afară, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde, pentru ca, privind, să privească şi să nu vadă, şi auzind, să audă şi să nu înţeleagă”.

Explicaţia simplă acestei chestiuni este că o înţelegere a lucrurilor spirituale ar face mai degrabă rău decât bine celor care nu sunt concepuţi spiritual — celor care nu sunt pe deplin consacraţi voinţei divine. Dar cu vederile pe care odată le-am nutrit şi care sunt rostite de toate crezurile Evului Mediu, niciuna dintre explicaţii n-ar fi valabilă, deoarece, conform acelor crezuri, numai cei Aleşi sunt salvaţi, toţi cei nealeşi sunt pierduţi, şi numai celor Aleşi le este permis să înţeleagă lucrurile care aparţin de chemarea cerească.

Întreaga chestiune este clarificată când recunoaştem deosebirea dintre mântuirea lumii la natură umană, în timpul domniei lui Mesia de o mie de ani, şi mântuirea prevăzută pentru cei Aleşi, chemaţi în timpul acestui Veac şi instruiţi şi îndrumaţi în mod special pentru a-şi asigura chemarea şi alegerea.

APOSTOLII AU FOST PURTĂTORII DE CUVÂNT

AI LUI ISUS

S-a pretins că doctrinele creştinismului pot fi luate mai bine din scrierile apostolilor decât din spusele lui Isus, aşa cum sunt relatate în Evanghelii. Există adevăr considerabil în această pretenţie şi motivul este limpede; şi anume, cuvintele lui Isus au fost adresate în special mulţimii, şi când Se adresa ucenicilor nu putea discuta nici cu ei adevăruri adânci, spirituale, pentru că nu fuseseră concepuţi de Spirit sfânt şi de aceea nu puteau înţelege lucrurile spirituale. Isus a declarat: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta”.

Într-o anumită ocazie cuvintele Domnului nostru au fost atât de profunde, atât de figurate, încât mulţi din urmaşii Lui L-au părăsit spunând: „Cuvântul acesta este prea tare (dificil); cine poate să-l sufere?” (Ioan 6:60). Cuvântul era, „Dacă nu mâncaţi şi nu beţi sângele Fiului Omului, nu aveţi viaţă în voi înşivă”. Poporul lui Dumnezeu consacrat şi luminat de Spirit poate înţelege această afirmaţie, dar nimeni altcineva nu o poate încă înţelege. Sf. Pavel explică motivul de ce, spunând: „Dar omul natural nu primeşte lucrurile duhului lui Dumnezeu … şi nici nu le poate cunoaşte, pentru că ele se înţeleg duhovniceşte”. 1 Cor. 2:14.

„DUPĂ CE AŢI FOST LUMINAŢI”

Sf. Pavel dă cheia situaţiei într-una din Epistolele sale, spunând: „După ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe” (Evrei 10:32). Iluminarea primită a fost conceperea de Spirit sfânt. În mod asemănător, apostolii la Cincizecime au primit o iluminare a minţii care le-a permis să înţeleagă lucrurile lui Dumnezeu, da, lucrurile adânci ale lui Dumnezeu; căci El ne-a dat Spiritul Său, „ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dăruit Dumnezeu”. 1 Cor. 2:12.

Isus a avut acelaşi gând în minte când a declarat că existau anumite lucruri pe care ucenicii nu le puteau înţelege atunci, dar aveau să le cunoască mai târziu, pentru că El va trimite Spirit sfânt, care le va aduce aminte toate lucrurile despre care le vorbise; şi le va arăta lucrurile care vor veni (Ioan 14:26; 16:13). Aceasta n-a fost adevărat numai cu apostolii, ci cu toţi membrii Corpului lui Cristos de-a lungul acestui Veac. Fiecare, prezentându-şi corpul ca jertfă vie, a fost acceptat de marele Avocat şi a fost prezentat ca parte a Jertfei Sale; şi apoi cel care s-a oferit a fost conceput de Spirit sfânt să fie o Nouă Creatură în Cristos.

Acestor Noi Creaturi li se adresează afirmaţia: „Toate sunt ale voastre, şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu”. Acestora Biblia le-a promis: „El … vă va dezvălui lucrurile viitoare”. Aceştia vor fi îndrumaţi în tot Adevărul, când acesta îşi va avea timpul cuvenit. Pentru aceştia Cuvântul lui Dumnezeu este un depozit, din care vor fi scoase „lucruri vechi şi noi” sub îndrumarea Spiritului, când ele vor deveni „hrană la timpul potrivit” pentru „casa credinţei”.

PRUNCI ŞI BĂRBAŢI ÎN CRISTOS

Pe aceeaşi linie observăm faptul că şi Noile Creaturi concepute de spirit trebuie să facă progres în aprecierea lucrurilor spirituale. Apostolii îi îndeamnă pe aceştia: „Ca nişte prunci născuţi de curând, să dorească din tot sufletul laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să crească”. Şi creşterea este necesară dacă vreau să ajungă la comoştenire în Împărăţie; prin urmare, apostolul îndeamnă din nou ca fiecare să caute să nu continue a rămâne prunc, ci să ajungă bărbat şi să folosească „hrana tare” a Adevărului Divin. Devenind bărbat, acesta este sfinţit, dezvoltat ca Nouă Creatură şi umplut cu Spirit, şi „cu totul pregătit pentru orice lucrare bună”, prin cunoaşterea Cuvântului lui Dumnezeu.

Trebuie să fi fost o chestiune dificilă pentru Domnul nostru când învăţa, să urmeze regula pe care a dat-o ucenicilor Săi, şi anume, să fie „înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”. Apreciind planul divin pe deplin, complet, trebuie să fi avut adeseori o dorinţă arzătoare să le spună urmaşilor Săi preaiubiţi mai mult din tainele şi lucrurile adânci ale Planului divin decât puteau ei să aprecieze.

CUVINTELE „DUH ŞI VIAŢĂ”

Avem acum textul nostru: „Cuvintele pe care vi le spun sunt duh şi viaţă”. Aici a fost o altă străduinţă de a le întipări ucenicilor Săi dragi gândul că nu trebuiau să ia cuvintele Sale prea literal, ci să caute înţelesul lor mai adânc. Mai mult, trebuiau să-şi amintească faptul că nu vor putea aştepta să vadă acel înţeles adânc până după înălţarea Învăţătorului; după cum a spus El: „Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite”; „Căci Duhul Sfânt încă nu era, fiindcă Isus nu fusese încă slăvit”. Ioan 16:7; 7:39.

Isus nu era glorificat pentru că glorificarea Lui nu va avea loc până la înviere, şi într-un sens mai deplin până la înălţarea Sa în Sfânta Sfintelor în Înălţime, pentru a Se înfăţişa acolo înaintea lui Dumnezeu în folosul nostru — pentru a aplica din meritul jertfei Sale pentru cei care s-au consacrat să meargă în urmele Sale.

De aceea, după ce au fost luminaţi, apostolii şi alţii din Biserică au înţeles sensul acestui text, că aceste cuvinte ale lui Isus erau spirituale şi puteau fi înţelese numai de cei care posedau cheia spirituală, iluminarea cu Spirit sfânt.

Cuvintele Învăţătorului erau „cuvinte ale vieţii” în sensul că transmiteau marele Mesaj al condiţiilor prin care noi putem avea viaţă veşnică şi putem deveni comoştenitori. Deşi apostolii explică filosofia Planului divin în mare detaliu, şi menţionează mai mult decât a menţionat Isus, totuşi în spusele Sale găsim chiar esenţa sau miezul Evangheliei. Nicăieri nu sunt termenii uceniciei mai atent înfăţişaţi decât în cuvintele lui Isus, deoarece ucenicii au putut înţelege care ar fi sensul imaginilor lepădării de sine, purtării crucii şi urmării în urmele Lui, chiar dacă nu puteau înţelege filosofia îndreptăţirii, sfinţirii, alegerii şi a preştiinţei divine.

Din cuvintele lui Isus, mai clar decât din oricare alte cuvinte, înţelegem ce este „apa vieţii” şi cum ea este acum în urmaşii Lui un „izvor” de adevăr, har şi viaţă veşnică. Nicăieri în altă parte nu avem mai clar declaraţia generală că Tatăl are viaţă în Sine şi I-a dat şi Fiului viaţă în Sine, şi că El poate împărtăşi această viaţă cu ucenicii Săi — cu oricine va vrea. Astfel, după cum spune sf. Pavel, cuvintele acestei mântuiri în care ne bucurăm au început să fie spuse de Domnul nostru. De asemenea, El a declarat că a adus la lumină viaţa şi nemurirea, făcând astfel distincţie între răsplata generală de viaţa veşnică ce va fi dată lumii, şi răsplata specială ce va fi dată Bisericii.