ÎNVIEREA
Iubite Domn, mă rog pentru curaj, tărie şi iubire
Curată-nţelepciune promisă din-nălţime.
Ca credincios şi vrednic să pot eu fi găsit
A sta în „ziua-ceea” lângă mormântul cu iarb-acoperit
Al celui preaiubit al meu şi „scoală!” să-i pot zice
Afară ieşi! La viaţă şi lumină el ochii să-şi ridice.
Trezeşte-te, şi-arunc-al morţii lanţ de închisoare
Şi sus stai, Domnul îţi redă a ta suflare.
Întoarce-te în ţara ce naştere ţi-a dat
Căci nu mai este ca-n vechime pământul blestemat.
Pustia înfloreşte precum e trandafirul
Suavele-i parfumuri le poart-acum zefirul.
O cale-naltă vei găsi, o cale-a vieţii
Fără mândrie, ceartă, egoism, invidii.
Ai Lui răscumpăraţi acol-vor prospera
De-al Lui Cuvânt ascultătorii vor umbla pe ea.
Din slab, mic, nevoiaş, ospăţ nu va mai face
Nici leul nici fiara rapace
Şi ochii-nlăcrimaţi, toţi, Domnul îi va şterge
Tristeţea şi orice suspin din inimi va merge.
N-a fi nici durere nici moarte-n etern
Sculaţi! Bucuraţi-vă şi-mpreună cântaţi mi-nunatul refren:
„Osana! Osana! Pace pe pământ şi bună-nvoire-ntre oameni
Toată onoarea daţi Mielului, Amin, Amin, Amin!”