„Lăsaţi copilaşii să vină”

R 4823b W. T. 15 mai 1911 (pag. 158)

În câteva împrejurări, părinţii au întrebat în privinţa copiilor lor şi cum să indice ei în vreun fel că i-au dedicat Domnului. Noi, desigur, n-am acceptat să-i botezăm pe copii, fiindcă astfel de lucru ar fi fost contrar Cuvântului lui Dumnezeu — pentru că acolo se declară că botezul este pentru cei care cred — o expresie exterioară sau un simbol al consacrării în serviciul Domnului, chiar până la moarte, şi al credinţei lor că, astfel făcând, ei vor fi părtaşi cu Domnul în asemănarea învierii Sale.

Totuşi, ne-am amintit cum Samuel în copilărie I-a fost prezentat Domnului în consacrare, şi cum părinţii noştri ne-au spus că ne-au dedicat pe noi Domnului şi serviciului Său în pruncie, şi cum toţi băieţii evrei erau, într-un sens, puşi deoparte pentru sfinţenie, în armonie cu voinţa Domnului. Ne-am amintit de asemenea cum erau copiii aduşi de către părinţii lor la Isus, pentru ca El să-i binecuvânteze sau să ceară o binecuvântare asupra lor. Ne amintim că ucenicii au cosiderat aceasta un lucru prea mărunt pentru Învăţător şi i-au oprit, dar Isus li S-a adresat zicând: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei” (Marcu 10:14). Am dat de ştire că de acum încolo vom avea un Serviciu de Binecuvântare a Copiilor în fiecare duminică seara când suntem în Brooklyn. Şi nu vedem niciun motiv de ce să nu oferim această ocazie oricăruia care doreşte, cu ocazia vizitelor noastre la alte adunări — în legătură cu o adunare de natură mai puţin publică.

Opinia noastră este că influenţa acestui serviciu asupra părinţilor şi asupra copiilor va fi favorabilă, imprimând asupra celor dintâi responsabilităţile lor. Faptul că copiii lor au fost dedicaţi lui Dumnezeu în public îi poate ajuta pe părinţi să-şi îndeplinească obligaţiile, iar mai târziu îi poate ajuta pe copii când vor ajunge la cunoştinţa faptului că au fost astfel încredinţaţi grijii divine de către părinţii lor.

Nimic din aceasta însă nu trebuie să se înţeleagă că este o lege, sau chiar o obligaţie, sau un obicei. Este aranjat numai pentru beneficiul celor care doresc. Şi acest serviciu nu trebuie făcut numai de către o persoană. Oricine serveşte ca slujior al Adevărului ar fi cu totul îndreptăţit, la cererea părinţilor unui copil, să declare astfel public chestiunea şi să ceară binecuvântarea divină.