Legământul Avraamic Şi Legământul Nou – VDM 19.3

Vol. 19, Martie-Aprilie 2011, Nr. 3 

LEGĂMÂNTUL AVRAAMIC ŞI LEGĂMÂNTUL NOU

R 5226 W. T. 15 aprilie 1913 (pag. 127)

Legământul Avraamic nu este Legământul Nou, întocmai cum nu este nici Legământul Legii. Legământul Nou este numele acelui aranjament pe care Dumnezeu îl va face cu Israel şi cu toată omenirea, cei care, în perioada domniei mesianice, vor dori să devină israeliţi cu adevărat”. Acel Legământ Nou va fi inaugurat ca o măsură pentru realizarea binecuvântărilor intenţionate în Legământul Avraamic.

Legământul Avraamic este legat în special de sămânţa lui Avraam, care va fi făcută glorioasă şi puternică, în vederea binecuvântării lumii. Legământul Nou este legat de aranjamentul prin care sămânţa antitipică a lui Avraam, când va fi glorificată, va îndeplini lucrarea onorabilă dată ei în Legământul Avraamic.

Împlinirea Legământului Avraamic a început prin persoana Domnului nostru Isus, nu când a părăsit gloria cerească, nu când S-a născut prunc în Betleem, ci când Dumnezeu I-a acceptat consacrarea şi L-a conceput la o natură nouă la botezul Său, desăvârşindu-L în natura nouă la înviere. Omul Isus, înainte de a fi conceput de Spirit sfânt, n-a fost sămânţa lui Avraam potrivit făgăduinţei, capabil să binecuvânteze omenirea; căci atâta timp cât Isus a fost în trup, chiar dacă a fost perfect, binecuvântarea lumii prin El a fost imposibilă. Lumea este sub sentinţa morţii şi nu poate fi biencuvântată până când se face pregătirea pentru ridicarea sentinţei morţii.

Pregătirea Răscumpărării a fost deci necesară pentru lume. Isus în trup, când a dat Preţul de Răscumpărare, n-ar fi avut viaţă pentru Sine ca să poată deveni Împăratul Slavei şi Preot după rânduiala lui Melhisedec (Ps. 110:4; Evr. 5:10), dacă Tatăl nu L-ar fi conceput şi nu L-ar fi înviat şi ridicat la natura mai înaltă, spirituală. Ca atare, deşi Isus, prin mama Sa, a fost din sămânţa lui Avraam după trup, El n-a moştenit acest Legământ Avraamic după trup, ci ca o Creatură Nouă.

De aceea, pentru a ajunge la natura mai înaltă, pentru a fi Sămânţa spirituală a lui Avraam şi a binecuvânta toate familiile pământului, a fost necesar ca Isus să intre într-un legământ special de sacrificu. Biserica, membre ale Trupului Său, trebuie de asemenea să aibă parte de experienţele Lui şi să-şi dea viaţa pământească; căci este adevărat, fie că sunt evrei fie că sunt neamuri, nu pot carnea şi sângele să moştenească Împărăţia. Prin urmare, Biserica are privilegiul să intre în legământul de sacrificiu cu Isus. Astfel citim: Adunaţi-Mi pe credincioşii Mei care au făcut legământ cu Mine prin jertfă”. Ps. 50:5.

A fost nevoie de tot Veacul Evanghelic pentru adunarea acestor credincioşi şi împlinirea acestor sacrificii. Aceste sacrificii trebuie împlinite înainte de a putea ajunge la natura cerească — înainte de a putea fi membri ai Seminţei spirituale a lui Avraam şi moştenitori potrivit făgăduinţei. Astfel declară apostolul: Israel n-a căpătat ce căuta îsă fie Sămânţa spirituală a lui Avraamş, iar cei aleşi au căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi”. Rom. 11:7.

Aleşii obţin această stare binecuvântată prin legământul de sacrificiu, în care Isus are rol de Avocat al lor. Primii membri au fost acceptaţi la Cincizecime. Ultimii membri, sperăm, îşi vor sfârşi cu bucurie calea în curând. Atunci Sămânţa spirituală a lui Avraam va fi completă şi va fi gata să servească lumii ca marele Mijlocitor antitipic — al Noului Legământ.

Legământul Avraamic a fost Legământul sau făgăduinţa lui Dumnezeu. Fiindcă a fost necondiţionat, nu are mijlocitor (Gal. 3:19, 20) şi nici n-a trebuit să fie pecetluit cu sânge. Mai degrabă am putea spune că Dumnezeu l-a pecetluit cu jurământul Său (Evr. 6:16-18). Legământul Legii a avut nevoie de sângele taurilor şi ţapilor ca acoperire pentru păcatele poporului, care urma să fie binecuvântat în mod tipic. Noul Legământ are nevoie de sângele sacrifciilor mai bune ca satisfacţie pentru păcatele poporului, care va fi binecuvântat în realitate. Aceste două Legăminte nu puteau intra în acţiune fără vărsare de sânge şi iertarea păcatelor. Evr. 9:18-22.

Dar Legământul Avraamic se concentrează asupra Noilor Creaturi. De la început, Dumnezeu a avut în vedere în primul rând Sămânţa spirituală a lui Avraam, Noua Creaţie, care n-a cunoscut păcat. Isus a fost sfânt, nevinovat, fără pată şi despărţit de păcătoşi, şi n-a avut nevoie de ispăşire pentru păcat ca să intre în acea relaţie de Legământ şi a deveni Sămânţa spirituală şi Moştenitor al lui Avraam. Cei acceptaţi ca membrii Săi n-ar avea astfel de poziţie sau vrednicie, dacă n-ar fi adoptaţi ca membrii Săi, dacă nu le-ar atribui meritul Său şi i-ar oferi în sacrificu ca propria sa carne.

Ca atare, strict vorbind, nu putem spune că Legământul Avraamic a fost vreodată pecetluit cu sânge, sau că va fi vreodată pecetluit astfel. Aceasta însă nu schimbă faptul că fără sânge (moarte) Isus n-ar fi putut deveni marele Profet, Preot şi Împărat anititipic; şi fără sânge (moarte) nici noi, membrii Săi, n-am putea fi acceptaţi în El. Numai în acest mod indirect se poate spune că Legământul Avraamic este pecetluit cu sânge. Sf. Pavel sugerează că acesta a fost pecetluit prin jurământul lui Iehova. Evr. 6:13-18.