LOIALITATEA DOVEDITĂ PRIN ASCULTARE PROMPTĂ

„Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.” Ioan 14:21.

R5520 W. T. 15 august 1914 (pag. 248-249)

Cuvintele textului nostru sunt o parte din ultimul discurs al Domnului nostru către Cei Doisprezece înainte de răstignirea Sa. Cuvintele „Cine are poruncile Mele” înseamnă, cine a primit poruncile Mele şi vrea să devină ucenicul Meu. Simpla auzire a poruncii sau simpla înţelegere a poruncii nu înseamnă primirea ei. Oamenii înţeleg greşit acest punct. Mulţi aud porunca şi dau ascultare parţială de ea, dar ei n-o primesc în adevăratul sens al cuvântului. Această chestiune a unui contract definit cu Domnul este una foarte importantă. Cei care nu-l fac nu sunt cu adevărat ucenicii Lui, nu s-au predat în realitate în mâinile Lui şi sunt în pericol de naufragiu.

Noi putem şti despre o anumită binecuvântare, dar în relaţia cu Domnul trebuie să ne ducem la bun sfârşit contractul. Unul care numai spune: „Voi încerca să nu fac ceva contrar voinţei Domnului; voi face orice mă obligă El să fac”, nu este în atitudinea corectă pentru a intra în Şcoala lui Cristos. Există anumiţi paşi prin care devenim ucenici ai lui Cristos. O persoană poate fi vizitator al unei şcoli, dar el n-a devenit membru al şcolii decât dacă satisface condiţiile — decât dacă a acceptat regulile şi reglementările sub care funcţionează şcoala.

Legea de iubire a Domnului nostru

Apostolul Pavel spune: „Nu sunteţi sub Lege, ci sub har”, şi totuşi Domnul ne vorbeşte despre ţinerea poruncilor. Cum am putea armoniza aceste două gânduri? Trebuie să recunoaştem o deosebire între Lege, poruncile pe care le dă Cristos, şi Legământul Legii, la care se referă Apostolul. Noi nu suntem sub Legământul Legii, care cerea ca aceia care voiau să aibă binecuvântările lui trebuiau să ţină în mod perfect fiecare cerinţă a lui, sau să sufere blestemul, moartea. Aranjamentul sub Domnul nostru Isus este că dacă ucenicii Lui, cei care sunt deja sub Haina dreptăţii Lui, care caută să ţină poruncile Lui, se străduiesc să facă voia Lui din toată inima, ei vor avea viaţă veşnică prin El. Mijlocitorul Legământului Legii n-a fost competent să facă nici o îngăduinţă pentru imperfecţiuni.

Domnul nostru vorbeşte aici despre „porunci” — la plural. Noi nu trebuie, prin urmare, să înţelegem că aceste cuvinte înseamnă acelaşi lucru ca şi atunci când El a spus: „Vă dau o poruncă nouă”; nici nu ((859)) trebuie să înţelegem că El a vrut să facă o declaraţie în rezumat a Legii Celor Zece Porunci — „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul Tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată gândirea ta, şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Noi înţelegem că Domnul nostru a vrut să spună: Oricine primeşte învăţăturile Mele, oricine Mă va urma, va demonstra astfel că Mă iubeşte; şi pe acesta îl voi iubi. Aceste „porunci” ar părea să fie învăţăturile generale ale Domnului, aşa cum sunt legate de toate afacerile vieţii. Noi nu înţelegem că sunt ceva declaraţii stabilite, speciale, ca în capitolul 5 din Matei. El numeşte acolo câteva calităţi care sunt necesare — blândeţe, dreptate etc.; acestea nu sunt poruncite.

Iubirii îi place să slujească

Poruncile Domnului nostru nu sunt puse sub forma constrângerii, dar oricine Îl va iubi, Îl va servi. Vorbind prin epistolele apostolice şi în Cartea Apocalipsei, Isus ne-a dat diferite expresii în legătură cu dreptatea, cu iubirea. Deci, oricine doreşte să fie cu El, să domnească cu El, trebuie să dorească să asculte de orice aluzie care vine de la El. Nimic nu este pus în felul unei porunci arbitrare — numai declararea principiilor. Dar acestea devin pentru noi porunci. A cunoaşte voia Lui este o Lege pentru cei care-L iubesc — aceştia doresc să-L servească. Acesta pare să fie aranjamentul divin pentru acest veac — ca noi să fim lăsaţi fără nici un „să faci” sau „să nu faci”, aşa încât să se dovedească gradul interesului şi al loialităţii noastre.

Unii dintre prietenii noştri ne întreabă uneori: Crezi că Domnul mă va respinge dacă nu părăsesc biserica nominală, sau dacă nu fac simbolul, botezul în apă? Şi noi trebuie să le spunem că au înţeles greşit întreaga chestiune. Domnul ne arată numai linia datoriei şi a privilegiului, şi oricui nu-i face plăcere să facă voia Domnului, mai bine să n-o facă deloc. Domnul îi caută pe aceia care I se închină în duh şi în adevăr. În Veacul Milenar El va lucra cu lumea prin lovituri şi binecuvântări; iar ascultarea va fi obligatorie. Dar El acum spune: Iată voia Mea; poţi citi printre rânduri, dacă doreşti. Nu te voi pune sub un Legământ al Legii, dar pun înaintea ta o mare ocazie. Dacă apreciezi privilegiul, fii ucenicul Meu. Nu va trebui să te lauzi, ci să-ţi arăţi ascultarea, aprecierea — să iei o poziţie promptă şi clară. Nu voi insista cu nimic deci, ci îţi voi da ocazia.

Domnul îi va observa pe aceia care apreciază marea Sa ofertă şi când va veni să-Şi ia Mireasa, aceştia vor fi cei care vor domni cu El.