Luat din vedere în vârtejul de vânt

Experienţele prorocului Ilie

2 Împăraţi 2:1-11

„Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu a mai fost.” Geneza 5:24.

R 4757b W. T. 1 februarie 1911 (pag. 41-42)

Biblia ne spune despre trei oameni importanţi care au dispărut — i-a luat Dumnezeu. Unul dintre aceştia, Enoh, ni se spune că nu a murit. Altul, Moise, ni se spune că a murit şi a fost îngropat. Despre al treilea, subiectul special al lecţiei noastre, nu ni se spune dacă a murit sau nu. Dar noi înţelegem că a murit.

Cerul la care a fost luat Ilie de vârtejul de vânt a fost cerul atmosferic, în care zboară păsările. Luarea lui în acest fel a fost necesară pentru a completa aspectele tipice ale vieţii sale, după cum vom vedea. Că nici el şi nici Ehoh nu au mers în cer, în sensul de a trece în starea cerească sau spirituală şi în prezenţa lui Dumnezeu, este în mod clar mărturisit de Isus, care a declarat: „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel care s-a coborât din cer, Fiul Omului” (Ioan 3:13). Deşi despre Enoh se spune că a fost luat ca să nu vadă moartea, nu se declară că a fost luat la cer. Iar cuvintele Domnului nostru ne asigură că nu a fost. Unde este el acum, nimeni nu ştie. Noi putem accepta acest fapt numai prin credinţă.

Scopul luării lui Enoh este, probabil, ca să arate în viitor că era foarte posibil ca Dumnezeu să fi menţinut rasa noastră în viaţă continuu — că numai din cauza păcatului a fost necesar ca Adam şi familia lui să moară; că atunci când păcatul şi moartea vor fi abolite de către Mesia în timpul Împărăţiei Sale, şi când cei voitori şi ascultători din omenire vor fi fost aduşi din nou la perfecţiune umană, ei nu vor mai trebui să moară. Păstrarea lui Enoh, un om imperfect, timp de cinci mii de ani prin puterea divină va fi o dovadă pentru omenire şi un ajutor pentru credinţa lor în timp ce lucrarea de restabilire va progresa. Enoh însuşi este unul dintre acei Vrednici din Vechime care, în timpul Mileniului, va fi unul dintre „prinţii” sau conducătorii de pe pământ, reprezentanţi ai Împărăţiei invizibile a lui Mesia. „Fiii tăi vor lua locul părinţilor tăi; îi vei pune prinţi în toată ţara.” Psalmul 45:16.

Ilie un tip al Bisericii

După cum Melchisedec (Împărat şi Preot în acel timp) a reprezentat sau a simbolizat Biserica în glorie, tot aşa studenţii Bibliei înţeleg că Ilie prorocul a simbolizat sau a reprezentat Biserica în trup — de această parte a vălului — de la Isus până în prezent. Astfel, mult după moartea lui Ilie, Dumnezeu i-a declarat lui Israel prin proroc: Iată, voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua cea mare şi înfricoşată, şi dacă nu va întoarce inima părinţilor spre copii şi inima copiilor spre părinţii lor, atunci pământul va fi lovit cu blestem — un timp de strâmtorare cum n-a fost de când sunt popoarele (Maleahi 4:5, 6). Ioan Botezătorul, ca înaintemergătorul lui Isus în trup, a simbolizat pe acest Ilie mai mare (Biserica în trup), înaintemergătorul lui Mesia al slavei. După cum Ioan Botezătorul n-a reuşit să aducă poporul în armonie cu părinţii (Avraam, Isaac şi Iacov etc.) tot aşa Biserica în trup, aşa cum a prevăzut Dumnezeu, n-a avut succes în aducerea păcii în lume.

După cum nereuşita lui Ioan Botezătorul cu Israelul a fost urmată de răsturnarea statului lor naţional în anul 70 d. Cr., tot aşa, credem noi, nereuşita Bisericii în trup, antitipul lui, de a aduce armonie şi dreptate, va fi urmată, conform intenţiei divine, de strâmtorare pe întregul pământ, care va umili pe om şi va pregăti calea pentru stabilirea Împărăţiei Mesianice în putere şi mare slavă.

Luat de un vârtej de vânt

Mulţi creştini n-au observat nu numai că există o deosebire între mântuirea cerească, pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru Biserică, şi restabilirea pământească (Fapt. 3:19-21), pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru lume, ci în plus, că în Biblie ne sunt aduse în atenţie două clase din Biserică. Întâi, avem credincioasa Preoţime Împărătească numită „Corpul lui Cristos” al cărui Cap este Isus. Aceştia au făgăduinţa că vor şedea cu Cristos pe tronul Său şi vor fi judecătorii lumii în timpul Împărăţiei Mesianice. Cealaltă clasă de mântuiţi pe plan spiritual, Scripturile o numesc „o mare mulţime pe care nimeni nu putea s-o numere” (Apoc. 7:9). Aceştia sunt diferiţi de cei aleşi, al căror număr este clar stabilit prin predestinare divină — o sută patruzeci şi patru de mii. După cum această companie este numită scriptural o „turmă mică” şi o „preoţie împărătească”, tot aşa „marea mulţime” în Biblie este numită Leviţi antitipici. În timp ce aleşii stau pe Tron cu Cristos, această clasă secundară a celor mântuiţi vor servi înaintea Tronului. În timp ce puţinii sfinţi vor purta coroane de glorie, mulţimea mai mare a fraţilor lor, dinaintea Tronului, nu vor avea coroane, dar în loc vor avea ramurile de palmier ale victoriei. În timp ce aleşii sunt pietrele vii ale templului lui Dumnezeu care vor fi în curând adunate prin „întâia înviere” pentru a fi locul de întâlnire între Dumnezeu şi oameni timp de o mie de ani, „marea mulţime”, clasa levitică, nu sunt nici pietre vii, nici stâlpi în acest Templu, totuşi vor fi binecuvântaţi cu ocazia glorioasă de a servi lui Dumnezeu în acest Templu zi şi noapte.

După ce am găsit pe Ilie ca tip al clasei „aleşilor”, Studenţii Bibliei sunt înclinaţi să-l considere pe Elisei, probabil, ca un personaj tipic; de asemenea un reprezentant al clasei spirituale mai mari, Leviţii antitipici. Elisei a devenit servitorul şi însoţitorul lui Ilie spre sfârşitul experienţei acestuia. Diferitele ocazii în care Ilie i-a sugerat lui Elisei că ar trebui să rămână în urmă, se presupune că ar reprezenta încercările şi dificultăţile de pe calea Bisericii aici, care i-ar sugera „marii mulţimi”, clasei Elisei, să nu continue să urmeze pe fraţii lor mai zeloşi din clasa Ilie. Aceste diferite opriri şi sugestii reprezintă cerneri sau lucrarea de separare, şi se poate înţelege că toţi cei care continuă aparţin clasei Elisei. Cei care cad nu sunt din niciuna din aceste clase.

Care şi călăreţi de foc

Dacă aceste interpretări despre Ilie ca tip sunt corecte, lecţia este că încheierea căii Bisericii în trup va veni brusc, pe neaşteptate. Carul de foc s-ar putea dovedi a fi încercări de foc sau persecuţii aspre, care separă clasa Ilie de clasa Elisei. Vârtejul de vânt care l-a luat pe Ilie la cer este un tip sau o ilustraţie folosită în mod regulat în Scripturi pentru a reprezenta confuzie şi conflict — un ciclon.

Deznodământul nu va fi în întregime neaşteptat, nici pentru clasa Elisei, nici pentru fiii prorocilor, care ar reprezenta aici o clasă onorabilă de studenţi ai Bibliei care n-au făcut o deplină consacrare a vieţii lor Domnului, şi care nu sunt acceptabili pentru starea cerească nici ca membri ai clasei Ilie, nici ai clasei Elisei.