Lucrători Împreună cu Dumnezeu – VDM 17.4

Vol. 17, Mai-Iunie 2010, Nr. 4

LUCRĂTORI ÎMPREUNĂ CU DUMNEZEU”

Căci noi suntem împreună lucrători ai lui Dumnezeu.” or. 3:9.

R 5302 W. T. 1 septembrie 1913 (pag. 261-263)

În timpul acestui Veac Evanghelic are loc o lucrare a lui Dumnezeu, aranjată şi îndeplinită de El. Şi acea lucrare este alegerea Seminţei lui Avraam. Prima ocazie de a face parte din această Sămânţă a fost acordată seminţei naturale a lui Avraam — Israelul după trup. Lucrarea a avut succes în ceea ce priveşte adunarea unei companii alese dintre ei. Şi fiind îndeplinită această parte a lucrării, Dumnezeu a pus la o parte naţiunea evreiască, în timp ce lucrarea în continuare a alegerii celor Aleşi dintre celelalte naţiuni continuă de optsprezece secole.

Israel n-a căpătat ce căuta, iar cei aleşi au căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi.” Împietrirea este numai până ce membrii rămaşi ai clasei alese sunt găsiţi; şi atunci favoarea lui Dumnezeu se va întoarce la Israelul natural. Şi în felul acesta tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: @Salvatorul va veni din Sion şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legământul Meu pentru ei, când le voi şterge păcatele#.” Israelul a avut o nereuşită în ceea ce priveşte Alegerea, în afară de puţini. Şi totuşi ei sunt încă iubiţi datorită părinţilor. Romani 11:7, 26-28.

Lucrarea Veacului Evanghelic este alegerea Seminţei spirituale a lui Avraam, prin care toate familiile pământului vor fi binecuvântate — vor deveni sămânţa pământească. Această Promisiune, că toate familiile pământului vor fi binecuvântate, nu poate fi împlinită până când Sămânţa spirituală va fi completă. Dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi sămânţa lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei.” Există doar o singură lucrare de la început până la sfârşit. Şi astfel citim: Unul seamănă şi altul seceră. Eu v-am trimis să seceraţi ce n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor” (Ioan 4:35-38). Fie că a fost la început, sau acum la sfârşitul Veacului — timpul secerişului — este o singură lucrare, şi un singur scop este servit, adunarea celor Aleşi.

LUCRAREA UMANITARĂ

Dacă suntem întrebaţi în privinţa motivului că noi nu intrăm şi nu ne angajăm în lucrarea umanitară, în construirea de spitale, în grija faţă de săraci, lucrarea în cartierele sărace etc., răspunsul nostru ar fi: Suntem astfel angajaţi. Avem agenţi în toată ţara care se ocupă chiar de această lucrare. În fiecare district al statului există un azil pentru săraci. Spitalele au grijă de bolnavi şi de orbi. Banii pentru aceasta sunt daţi de stat — şi sunt banii cetăţenilor. Dacă cineva ajută în vreo lucrare în plus pentru săraci, el are acest privilegiu, are acest drept.

Credem că este de datoria noastră să fim umanitari şi legile statului nostru sunt umanitare. New York-ul este un stat de primă categorie. Şi dacă am fi în Pennsylvania, am putea spune acelaşi lucru. Şi la fel este în orice stat pe care îl cunoaştem din această ţară. În privinţa acestor eforturi umanitare, motivul pentru care nu ne angajăm în ele în mod mai special este fiindcă gândim că ele sunt bine administrate de puterile care sunt”, potrivit guvernului şi voinţei poporului. Şi oricine gândeşte diferit, are vederi diferite de majoritate. Noi stăm alături de majoritate în privinţa căii potrivite de a proceda cu aceste chestiuni. De ce nu ne angajăm în mod special în lucrarea din cartierele sărace? Înţelegem că nu este pentru noi aceasta. Nu putem face mai bine pe această linie decât majoritatea. A ne amesteca în aceste probleme ar implica faptul că nu avem încredere în legi. Nu avem nici un drept să ne punem contra legilor.

De ce nu ne angajăm în evanghelizare? Pentru motivul că acei care se angajează în evanghelizare fac ceva ce Scripturile nu ne-au instruit să facem. Nimic din Biblie nu spune că trebuie să mergem şi să tragem de oameni pentru a asculta pe cineva vorbind. Fiecare să facă ceea ce i se pare mai bine. Dacă cineva gândeşte diferit şi poate face ceva bun, atunci bine; dacă face mai mult rău decât bine, atunci şi aceasta este responsabilitatea lui. Responsabilitatea noastră este să urmăm cursul stabilit de Biblie. Şi Biblia nu spune nimic despre evanghelizare. Cei care doresc să facă aceasta au privilegiul să facă. Aceasta este o ţară liberă. Dar nu găsim că Isus a făcut aceasta. Oricui crede diferit, noi îi acordăm deplină libertate să facă potrivit voinţei sale şi nu-i găsim vină.

De ce nu faceţi colecte pentru societăţile misionare, se pune întrebarea. Noi răspundem: Aveţi dreptul să contribuiţi la societatea voastră misionară. Nu este a noastră, este a voastră. Voi veţi fi răspunzători faţă de Învăţătorul pentru ceea ce faceţi, astfel că aveţi dreptul şi privilegiul deplin să faceţi orice gândiţi că este potrivit — şi noi avem la fel. Ceea ce noi încercăm să facem pentru păgâni este să le arătăm că Dumnezeu este Iubire.

Încercăm să le arătăm că teoria chinului veşnic nu este Adevărul, şi dacă ei ar cunoaşte într-adevăr învăţăturile Bibliei, ar vedea că Dumnezeu este un Dumnezeu al Iubirii şi L-ar iubi; şi acesta ar fi un lucru de folos pentru ei. Voi aveţi dreptul să creaţi un fond misionar. Nu vom încerca să aruncăm nici un pai în calea voastră. Curând veţi auzi dacă Învăţătorul va spune: Bine!” pentru lucrarea voastră sau a noastră.

În ceea ce priveşte angajarea în Socialism, de ce nu ne angajăm în el: Socialismul este impracticabil. Noi suntem bucuroşi că Socialismul a făcut mult pentru lume. Ne bucurăm că avem o măsură de Socialism — metrouri şi tramvaie, reţele de gaz şi de apă etc. De exemplu, dacă o familie ar vrea să-şi producă singură gazul şi să aibă propria uzină de apă etc., ca să facă acestea ar fi destul de costisitor. Şi dacă fiecare ar dori să aibă propria sa linie de tramvai etc., străzile ar fi supraaglomerate. Dar când Socialismul ne spune mai departe că el este salvatorul lumii, noi contestăm pretenţia. Noi susţinem, dimpotrivă, că Socialismul este pe cale să ducă lumea la anarhie. Nu că socialiştii ar vrea să facă aceasta, dar sunt neînţelepţi.

Noi am fi foarte înclinaţi să favorizăm multe faze ale Socialismului, dacă n-ar fi să vedem în Biblie că Dumnezeu are o cale mult mai bună de a obţine aceleaşi rezultate. Totuşi, Biblia ne asigură că vine un mare timp de strâmtorare, înainte de a putea veni binecuvântările. Dar mai întâi Dumnezeu alege o companie sfântă, o încearcă şi o probează, aşa încât să-i poată încredinţa guvernul viitorului. Ei vor constitui teocraţia lui Dumnezeu.

Suntem pe deplin convinşi că Biblia este corectă, că este Adevărul şi că nimic nu poate aduce rezultatul dorit decât Împărăţia lui Dumnezeu. Noi suntem lucrători împreună cu Dumnezeu. El lucrează cu noi şi noi lucrăm cu El. Care este lucrarea? Lucrarea prezentă a lui Dumnezeu este găsirea celor evlavioşi, adevăraţi, îndrumarea şi pregătirea lor pentru Împărăţia spirituală care va fi introdusă. De aceea lucrăm pentru Socialism într-o oarecare măsură, dar lucrăm într-un mod diferit. Socialiştii lucrează conform luminii lor şi noi conform luminii noastre.

UNELE INCONSECVENŢE IZBITOARE

Diferitele denonimaţii îi reprezintă pe creştinii cu dorinţe bune, intenţii bune şi având anumite idei fixe în ceea ce priveşte Dumnezeu şi voinţa Sa. Nu există două care să fie în armonie. Multe din crezurile lor sunt cu totul neconsecvente. Există peste şase sute de denominaţii. Nu este raţional să credem, cum cred baptiştii, că vreunul va merge într-un loc sau într-o stare de chin veşnic din pricină că n-a fost scufundat până peste cap în apă! Nu putem crede ceva atât de iraţional. Aşa este şi cu prietenii noştri prezbiterieni şi cu doctrina lor. Cu siguranţă ei sunt sinceri. Ei au fost prinşi de doctrina lui John Calvin.

Dacă John Calvin ar fi avut vederea potrivită, n-ar fi semnat niciodată autorizaţia de a-l arde pe rug pe fratele său creştin Servetus. Faptul acesta ne învaţă că el n-a fost un învăţător de teologie potrivit, oricât ar fi fost de bun la minte şi la inimă. Şi când ajungem să ne uităm la teologia lui că Dumnezeu a preorânduit ca o mână de oameni să fie salvaţi, nu pentru vreun bine pe care l-au făcut, ci din voinţa Sa suverană, şi că în mod egal a preorânduit pe toţi cei nealeşi la o eternitate de tortură — dacă am crede astfel de doctrină ca aceasta, am crede că Dumnezeu ar fi cel mai mare diavol pe care ni l-am putea imagina — să facă sute de milioane să vină în existenţă, ştiind că nu are nimic pentru ei decât o eternitate de suferinţă! Acesta este cel mai diavolesc gând! Noi nu putem crede această teorie. Dacă am crede, nu am putea să ne închinăm lui Dumnezeu!

Şi apoi în privinţa metodiştilor şi a Harului lor liber! Acesta nu-i prea oferă cuiva multe. Cum ar putea fi liber acel Har? — doar unul din zece mii ar avea vreodată o şansă să-l primească! Ne pare rău pentru ei dacă această vedere li se pare raţională. N-am fi metodişti sau prezbiterieni nici pentru un milion de dolari pe an! Nu că nu i-am iubi pe prietenii noştri prezbiterieni, metodişti şi catolici etc., dar n-ar fi corect din partea noastră să credem astfel. Găsim atât de multă eroare în fiecare din doctrinele lor! Găsim că nici una dintre ele nu este în acord cu Biblia.

Preferăm să stăm lângă Isus şi lângă apostoli şi lângă toţi care sunt în armonie cu ei. Preferăm să susţinem ceea ce Biblia numeşte Biserica Întâilor-născuţi şi orice învaţă Biblia. Şi când luăm o astfel de poziţie, aflăm că Biblia învaţă ceva frumos — că Dumnezeu pregăteşte într adevăr o Biserică, pentru a fi asociată cu Isus în Împărăţia Lui; şi aflăm că nimeni nu va fi fript veşnic — chiar dimpotrivă, toţi vor fi binecuvântaţi cu ocazia de a trăi veşnic.

Cei aleşi sunt Sămânţa spirituală a lui Avraam, prin care toţi cei nealeşi vor fi binecuvântaţi. Conform Bibliei, toţi morţii dorm; nu ştiu nimic. Fiii lor sunt puşi în onoare şi ei nu ştiu”, pentru că Nu este nici înţelepciune, nici cunoştinţă, nici plan în şeol, unde mergi”. Aflăm că Isus S-a dus în şeol. Aflăm că, fiind dat preţul de Răscumpărare pentru Adam şi pentru familia lui, toţi care sunt în morminte vor auzi glasul Fiului Omului şi vor ieşi din ele.

Aflăm că în timpul miei de ani a Împărăţiei lui Mesia, vor domni Cristos şi Biserica Sa — nu pentru a oprima lumea, ci pentru a o ridica şi pentru a frânge lanţurile păcatului şi ale morţii. Aflăm că sub acest aranjament binecuvântat, toţi vor fi aduşi la o cunoştinţă a Adevărului; şi că la sfârşitul acelei perioade de o mie de ani Cristos Îşi va fi sfârşit lucrarea; şi ca rezultat al Domniei Lui, nu numai că vor fi distruşi toţi care vor iubi nedreptatea, păcatul, şi care vor refuza să trăiască în armonie cu Dumnezeu, ci toţi care vor dori să vină în armonie îşi vor pleca genunchii. Orice genunchi se va pleca înaintea Lui (a lui Cristos) şi orice limbă Îl va mărturisi.”

Acestea sunt motivele pentru care nu putem să lucrăm mână în mână cu acei care au teorii şi idei opuse. Nu ne putem asocia cu sistemele şi nu ne putem uni cu crezurile care Îl dezonorează pe Dumnezeu şi sunt contrare Cuvântului Său, Biblia!

LEGEA RĂSPLĂTIRII

Vor fi mulţi care vor avea şansă în viitor, care nu îşi au şansa acum. Dar orice cunoştinţă au acum nu le va pricinui nici o daună. O anumită structură a minţii lor nu poate primi lucrurile lui Dumnezeu acum. Scripturile spun că ei nu pot aprecia un Dumnezeu al Dreptăţii şi Iubirii. De aceea nici unul din cei răi nu va înţelege” este afirmaţia Scripturilor. Dacă ar putea înţelege, dacă ar putea avea gândirea corectă, ar vedea că fiecare încălcare, în măsura gradului de voinţă, va fi pedepsită în viitor; prin urmare ar şti că îşi adună o comoară de mânie.

Dumnezeu a stabilit, ca lege generală, principiul că orice va semăna omul, aceea va şi secera. Orice pas pe care-l face în jos, trebuie refăcut. Dacă toţi ar şti aceasta, i-ar face pe oameni mult mai atenţi. Dacă omul ştie că trebuie să fie o pedeapsă dreaptă, aceasta îl face cu atât mai atent decât dacă gândeşte că va fi o pedeapsă nedreaptă. Gândul nostru este că dacă oamenii ar putea înţelege cum se cuvine subiectul pedepsei pentru păcat, acesta ar fi cel mai puternic factor spre a-i convinge că este potrivit să trăiască o viaţă dreaptă. Mai mult, am putea să amintim denominaţiilor faptul că cu toată propovăduirea chinului veşnic, ei reuşesc să forţeaze un număr relativ foarte mic pentru sfinţenia vieţii — să devină urmaşi ai lui Isus, asemănări ale caracterului dragului Fiu al lui Dumnezeu.