Mesagerii Lui Dumnezeu În Zilele Din Urmă” – VDM 18.5

Vol. 18, Iulie-August 2011, Nr. 5

MESAGERII LUI DUMNEZEU ÎN ZILELE DIN URMĂ”

Căci El va porunci îngerilor îmesagerilorş Săi pentru tine, să te păzească în toate căile tale.” Psalmul 91:11.

În mijlocul timpurilor periculoase” ale acestei zile rele” şi a vocilor de avertizare ale sfinţilor profeţi şi apostoli, care arată cursele, molimele şi pericolele subtile din toate părţile — şi, de asemenea, în mijlocul înţelegerii sensului existenţei reale a acestor asedii rele şi pericole — cât de preţioase sunt pentru sfinţi protecţia şi grija divină şi iubirea Lui personală!

Evident, persoana la care se face referire în textul nostru, care dă o sarcină sau un mesaj, este Iehova, Tatăl ceresc. Profetul David profeţeşte în legătură cu o persoană atunci viitoare. Noi credem că acea persoană în primul rând era Domnul nostru Isus Cristos; şi în al doilea rând, toţi cei pe care El i-a acceptat ca membri ai Corpului Său de-a lungul acestui Veac Evanghelic — clasa Mesia, Cap şi membre. Cuvintele implică o grijă specială a lui Dumnezeu asupra acestei clase. Peste tot în Scripturi se face referire la ei ca la cei pe care Dumnezeu îi iubeşte în mod special şi le poartă de grijă. Domnul nostru Isus este Singurul Fiu Conceput şi preaiubit, şi toţi cei care sunt membrii Săi sunt iubiţi în mod special. Isus le-a spus unora dintre ucenicii Săi credincioşi: Însuşi Tatăl vă iubeşte”.

Înţelegem că sarcina dată îngerilor are o aplicare foarte largă. Apostolul Pavel ne asigură că îngerii lui Dumnezeu sunt spirite slujitoare trimise să ajute şi să slujească pe acei care vor fi moştenitorii mântuirii, cei mântuiţi din acest Veac Evanghelic. Da, toţi aceştia, deoarece cred în Cristos, deoarece în inimă sunt credincioşi, deoarece s-au consacrat pe deplin Domnului şi au fost concepuţi de spiritul Său, sunt subiecţii speciali şi fericiţi ai harului Său, slujiţi de mesagerii invizibili. Domnul nostru Isus arată practic aceeaşi idee în declaraţia Sa: Îngerii lor în ceruri văd pururea îau acces laş faţa Tatălui Meu”. Cuvintele Învăţătorului par să implice că unul sau mai mulţi dintre aceşti îngeri au în grijă pe consacraţi, chiar cei Aleşi.

Domnul nostru foloseşte o figură de stil diferită de cea a apostolului, ca şi cum ne-ar asigura că aceşti mesageri nu vor întârzia să aibă grijă de interesele noastre. Ei nu vor fi împiedicaţi de afaceri cereşti mai importante, ci imediat vor avea acces direct la prezenţa şi atenţia divină, astfel încât interesele noastre vor primi toată atenţia necesară. Domnul nostru vrea să ne dăm seama că facem parte din Casa Fiilor, sub conducerea Lui, Fiul principal, aşa că interesele noastre sunt duse înaintea Tatălui neîntârziat. Interesele noastre sunt pe primul loc, îngerii noştri au întotdeauna acces la Tatăl. Înainte de a vorbi, El ne cunoaşte gândurile. Înainte de a ne da seama de necesităţile noastre, El a făcut pregătire pentru ele. A fost aranjată o grijă veghetoare. Este greu pentru noi să înţelegem cum Dumnezeu Cel Atotputernic poate acorda o astfel de grijă şi atenţie specială pentru nevoile noastre. În loc să ne mândrim că Dumnezeu a manifestat astfel de atenţie iubitoare faţă de noi, să ne facă să simţim ce mici suntem, ce nevrednici de astfel de binecuvântări.

Deşi Tatăl îi foloseşte astfel pe mesagerii cereşti, aceasta nu anulează în nici un caz ideea că Domnul îi foloseşte frecvent pe copiii Săi pământeşti ca servitori, unul pentru altul. Într-adevăr, putem fi siguri că mesagerilor invizibili li se cere în general să acţioneze prin intermediul oamenilor. Despre aceasta avem ilustraţii în lucrarea Secerişului, supravegheată de Domnul nostru prezent şi de oştile Sale cereşti, totuşi în principal realizată de membrii Corpului Său în trup.

Apostolul Pavel afirmă că Domnul face servitorii Săi o flacără de foc şi ne sugerează că orice agenţie şi putere pe care providenţa divină le foloseşte, fac parte din grija Sa pentru poporul Său (Evrei 1:7). Cu alte cuvinte, fiecare mijloc folosit de Dumnezeu — fie foc, fie electricitate, fie om, sau orice altceva — ar fi un mesager al lui Dumnezeu. Şi orice n-ar fi spre lauda Sa şi n-ar realiza ceea ce vrea El, poate să limiteze — după cum ne spune. Psalmul 76:10.

ÎNVINGĂTORII SE DEZVOLTĂ PRIN ÎNCERCĂRI

Aceşi îngeri sunt ca să te păzească în toate căile tale” — nu numai în toate lucrurile Bisericii, atât individual cât şi colectiv, ci şi în orice vreme; ea a fost păzită în timpul Evului Mediu precum şi în alte perioade. Dar această grijă nu ne va feri de ispită. Nimeni nu poate face parte din această Biserică aleasă dacă nu are încercări. Pentru a avea calităţile de învingători ale inimii, ei trebuie să aibă probe. Dar harul promis al Domnului va fi cu ei pentru ajutorul lor — nu să învingă pentru ei, ci să-i susţină. Harul Său ne este de ajuns. El nu completează pentru voinţa slabă, ci completează pentru corpurile imperfecte. Dacă voinţa este slabă, El nu-i vrea pe aceştia în Biserica Sa aleasă. El vrea ca poporul Său să aibă o voinţă tare — să nu se îndoiască de nimic — să fie învingători.

Versetul următor din Psalmul din care este luat textul nostru spune în continuare că aceşti mesageri care au răspundere pentru afacerile Bisericii, Cap şi Corp, vor păzi picioarele de poticnire. La modul general am putea să aplicăm termenul picioare la unii membri ai Corpului până la capăt, în toate timpurile Veacului; după cum am putea spune, de exemplu, că un membru este mână, altul este picior etc. Biserica, bazându-se pe acele membre picioare pe tot parcursul, în tot Veacul Evanghelic, va fi îndrumată corect; ei nu vor fi lăsaţi să se poticnească; deoarece Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea”. Astfel ei vor fi în stare să depăşească dificultăţile căii.

Astfel, de-a lungul întregului Veac Evanghelic, mesagerii Domnului au ajutat pe poporul Său în toate încercările lor. Dar această referire la picioare pare să se aplice în mod special la ultimii membri ai Corpului lui Cristos. Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui care aduce veşti bune, care vesteşte pacea celui care zice Sionului: Dumnezeul Tău împărăţeşte!”” (Isaia 52:7). Aceasta ar părea să se aplice chiar la ultimii membri ai Bisericii. Aceasta nu s-a putut spune de-a lungul întregului Veac. Numai noi care trăim acum trebuie să spunem.

Aceste diferite manifestări ale progresului pe care îl vedem, sunt doar începutul. Noul regim de abia acum începe. După ce Domnul nostru va fi eliberat şi glorificat Biserica, atunci El va începe lucrarea cu lumea. Nimeni n-a avut în trecut dreptul să spună Dumnezeul Tău împărăţeşte”; dar din 1878 noi facem această vestire.

PREZENŢA LUI CRISTOS — O PIATRĂ DE POTICNIRE

Textul pare să implice că membrele picioare din timpurile noastre vor fi într-o poziţie de încercare specială şi vor fi ca o piatră de poticnire. Şi aceasta ne aminteşte că Domnul a prezis lucrul acesta, zicând: Şi atunci El va fi o piatră de poticnire, o stâncă de cădere pentru amândouă casele lui Israel” (Isa. 8:14). Această piatră a fost o piedică la sfârşitul Veacului Iudeu (1 Petru 2:8). Scripturile arată că Isus este Calea. Domnul este o Piatră de Poticnire pe cărarea multora. Aceste pasaje nu se referă la lume. Nu naţiunile păgâne s-au poticnit în Isus la prima Sa Venire, ci unii dintre israeliţii adevăraţi s-au poticnit atunci. Şi textul implică poticnirea unora dintre adevăraţii israeliţi spirituali din cauza venirii Domnului într-un mod total diferit de ceea ce şi-au imaginat ei. Astfel noi credem că există azi foarte mulţi creştini buni care se poticnesc în prezenţa lui Cristos. Ei au gândit aşa şi aşa şi şi-au imaginat aşa şi aşa. Şi totul este atât de diferit de ceea ce şi-au imaginat şi au aşteptat, încât este exact cum a fost la sfârşitul Veacului Iudeu, când rabinii s-au poticnit.

Întrebarea este: De ce nu au îngerii responsibilitate peste toţi oamenii buni, aşa încât să nu se poticnească? Nu este aceasta promisiunea? Răspunsul este că promisiunea a fost făcută tuturor celor care fac parte din clasa aleasă. Dar pentru a rămâne membri ai acestui Corp, toţi trebuie să reziste la încercare. Aceasta va fi o probă. Vreau ei să aibă ajutorul îngerilor — mesagerilor? Sunt ei dispuşi să învingă aceste dificultăţi şi să rămână pe cale?

O clasă va fi într-o stare de a primi încercările într-un mod potrivit; altă clasă va fi atât de încrezătoare în sine, atât de supraîncărcată cu grijile acestei vieţi şi atât de deficitară în dezvoltarea spirituală, încât ea nu va fi gata să se folosească de serviciul îngerilor. Aceasta este pentru că Dumnezeu foloseşte ca mesageri ai Săi pe unii pe care lumea nu este gata să-i primească.

Paralelismul Între Veacul Iudeu Şi cel Evanghelic

În Veacul Iudeu Domnul i-a folosit pe unii pe care cărturarii, învăţătorii Legii şi preoţii cei mai de seamă nu i-au putut accepta deloc. Dacă voia să folosească agenţi, canale sau mesageri pentru a învăţa poporul, de ce n-a ales pe cărturarii învăţaţi sau pe fariseii pompoşi din acele zile? De ce a folosit Domnul ca mesageri ai Săi oameni care fuseseră pescari, colectori de taxe — persoane pe care cei învăţaţi le considerau total nepotrivite ca instructori sau învăţători? Ne amintim că la sfârşitul Veacului Iudeu s-a scris despre doi dintre ei (şi poate despre toţi) că poporul şi-a dat seama că erau neînvăţaţi şi ignoranţi (Fapt. 4:13). Cum se face că Dumnezeu a trecut pe lângă unii dintre cei mai învăţaţi oameni ai acelor zile? Ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, pentru că aşa este plăcut înaintea Ta!” Mat. 11:25, 26.

Aşa este şi astăzi, Domnul foloseşte canale, mijloace, mesageri care nu sunt acceptabili pentru mulţi de care aceştia se apropie. În timp ce aceştia mulţi se gândesc ce să creadă, greoi însă din cauza supraîncărcării cu grijile acestei vieţi, compania aleasă va fi formată. Atunci cei dintâi vor spune: Doamne, deschide-ne”. Dar Domnul va declara că nu-i poate recunoaşte ca membri ai Corpului Său, Aleşii. Ei nu-şi vor fi arătat spiritul blândeţii, gentileţei, răbdării, iubirii, necesare pentru a le da un loc în acest Corp. Astfel numai membrii Corpului vor fi ridicaţi de către mesageri şi trecuţi în siguranţă prin încercările şi dificultăţile care vor fi permise să probeze iubirea, loialitatea şi ascultarea de voinţa lui Dumnezeu, a tuturor celor care au făcut un Legământ de Sacrificiu cu El — chiar până la moarte.