Mulţi reci – puţini credincioşi – VDM 4.6

MULŢI RECI — PUŢINI CREDINCIOŞI

„Din cauza înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci.” Matei 24:12.

W. T. 15 februarie 1916 (pag. 57-58)

Este evident că Domnul nostru nu vorbeşte aici despre lume, căci lumea nu are această dragoste. Isus vorbeşte despre Biserică; numai cu Biserica lucrează acum Dumnezeu. Ca Noi Creaturi, copiii lui Dumnezeu au văzut o mare Lumină, Isus Cristos. Prin această Lumină noi ne-am luminat şi căutăm să lăsăm lumina noastră să strălucească în faţa oamenilor. Înainte de a fi ai Domnului, înainte de a primi din lumina Sa, noi n-am fost candele aprinse pentru a lumina pe alţii.

Biblia declară că toţi oamenii sunt prin natură păcătoşi, nevrednici de atenţia lui Dumnezeu. Dar El a făcut o pregătire de viaţă veşnică pentru cei perfecţi. Cum va primi, dar, un membru al rasei noastre păcătoase viaţă veşnică? Desigur că nici unul dintre copiii lui Adam nu este vrednic de viaţă veşnică! Domnul a prevăzut totuşi acest caz de necesitate prin moartea lui Cristos. În timpul Vârstei Evanghelice este eliberată din moarte o anumită clasă. În timpul Vârstei Milenare care intră acum, El va ridica şi va aduce la perfecţiune omenirea. Dar numai la sfârşitul acelei Vârste, după ce au fost pe deplin încercaţi, Dumnezeu le va acorda viaţă veşnică dacă vor fi vrednici. Dacă nu vor ajunge la perfecţiune, El nu le va da viaţă veşnică deloc, ci îi va distruge.

ARANJAMENT UNIC PENTRU VÂRSTA PREZENTĂ

Biserica este o clasă chemată în mod special. „Voi nu sunteţi din lume după cum nici Eu nu sunt din lume”, a spus Învăţătorul. „Eu v-am ales din lume.” Omenirea în general este într-o stare de inimă diferită de cei care vin în Biserică. Numai minoritatea flămânzeşte şi însetează acum după dreptate. Dumnezeu în îndurarea Sa reţine acum Adevărul de la cei pentru care în prezent acesta n-ar fi o binecuvântare. Această clasă pe care Domnul o cheamă acum din lume „sunt chemaţi ca să fie sfinţi”.

Cuvântul sfânt se aplică la o persoană care este sfântă. Cuvântul sfânt are semnificaţia de întreg — complet, nelipsindu-i nimic. Dumnezeu, care este sfânt, cheamă pe copiii Săi să fie sfinţi, spunând, „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt” (1 Petru 1:16). Dar noi am fost prin natură nesfinţi; de aceea El a făcut aranjamentul pentru îndreptăţirea noastră, ne-a făcut drepţi, întregi. Lumea în general va fi făcută dreaptă în timpul Mileniului. Acum nimeni nu este făcut drept în sens real.

În ce fel, deci, o face Dumnezeu acum pe Biserică dreaptă? O, aici este frumuseţea planului lui Dumnezeu! Ei sunt socotiţi drepţi, prin socotirea meritului perfect al lui Cristos pentru fiecare din ei. Acesta este un aranjament unic, specific numai vârstei prezente. Dumnezeu spune, „Chemarea Mea acum este o invitaţie la o natură nouă. Nu invit acum pe nimeni la Restabilire; dacă ar fi aşa, n-ar fi necesar să fac această chemare specială. Eu vreau o anumită clasă pentru un anumit scop, să fie folosită mai târziu în binecuvântarea întregii lumi. Ştiu pe unii care ar fi bucuroşi să răspundă. Aşa că Îmi trimit Mesajul, aşa încât cei în stare să audă să poată auzi”.

TELEGRAFIA FĂRĂ FIR ILUSTREAZĂ UN MARE ADEVĂR

Cu toţii ştim ceva despre sistemul telegrafiei fără fir. El este una dintre binecuvântările din această „zi a Domnul de pregătire” pentru veacul nou care acum intră. Ea poate servi ca ilustraţie a felului în care Dumnezeu Şi-a trimis Adevărul în timpul vârstei Evanghelice. Dacă noi vrem să auzim Chemarea Domnului, trebuie să avem receptori. Dacă nu avem receptori, nu putem auzi deloc Mesajul. Noi trebuie să avem inimi receptive, gata să primească Mesajul iubirii şi îndurării lui Dumnezeu cu bucurie.

Dacă inima nu vă este acordată corect, nu puteţi înţelege; dar pe măsură ce o acordaţi cu Domnul, Mesajul va intra şi veţi putea auzi unduirea tonurilor. Dumnezeu ne vorbeşte în tonuri de un anumit caracter. Noi recunoaştem acele tonuri şi răspundem, dacă inima ne este în atitudinea corectă. Nouă ne-a dat adversarul un ton greşit — că Dumnezeu a osândit lumea, a făcut un loc unde să tortureze veşnic majoritatea omenirii. Cu tonul acela greşit dat nouă, noi n-am fost în poziţia de a primi Mesajul adevărat. Mesajul adevărat al lui Dumnezeu este o melodie ((294)) glorioasă, o melodie minunată.

În sfârşit am primit melodia corectă din Cuvântul lui Dumnezeu. „Acum pot auzi mai bine”, am spus noi. „Da, da; Dumnezeu este iubire!”; „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu”; „Cum are milă un Tată de copiii săi, aşa are milă Domnul!” Da, acum înţeleg ceva din lungimile şi lăţimile, din înălţimile şi adâncimile iubirii lui Dumnezeu! Este o simfonie prea minunată pentru a o înţelege complet, n-o pot înţelege în întregime, dar există. O aud tot mai clar.

Numai cei care-şi acordează inima cu Dumnezeu o pot auzi în întregime, şi cu cât ţi-e inima mai bine acordată, cu atât o poţi auzi mai bine. Dacă insrumentul ţi-e dezacordat, dacă se întâmplă ceva ce te scoate de pe unda cerească, atunci nu poţi auzi melodia minunată. Dacă nu te menţii în legătură strânsă cu Domnul, nu vei reuşi să prinzi armonia. Nu vei fi acordat la Cel Infinit.

DREPTATEA, CALITATEA DE BAZĂ A CARACTERULUI

Cum este caracterul lui Dumnezeu despre care noi învăţăm mai mult pe măsură ce studiem Cuvântul Său? Aflăm că însăşi baza caracterului lui Dumnezeu este Dreptatea, Dreptatea absolută. Dacă Dumnezeu ar fi nedrept, noi nu ne-am putea baza niciodată pe El. Astăzi ar putea pune nişte termeni sau condiţii, apoi mâine le-ar schimba. Dar El este absolut drept; „Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău de domnie” (Psalm 89:14). El nu se schimbă; „Eu sunt Iehova, Eu nu Mă schimb” (Maleahi 3:6). El este „acelaşi, ieri, astăzi şi totdeauna.” El nu ne va lăsa niciodată, El nu ne va înşela niciodată. Oricine doreşte să fie cuvenit acordat cu Dumnezeu trebuie să exerseze pe această coardă a DREPTĂŢII. Dreptatea trebuie să intre în inima şi viaţa noastră. Cu cât venim mai mult în armonie cu dreptatea, cu atât vom înţelege mai bine şi vom intra în spiritul marelui plan al lui Dumnezeu. Avem încredere că acesta este lucrul pe care noi ne străduim să-l facem.

Dar există multe moduri de a fi nedrept. Putem spune lucruri nedrepte despre aproapele nostru; putem face ca greşeli mărunte să apară greşeli mari; putem colora lucrurile pe nedrept. Putem folosi cuvinte cu o anumită intonaţie sau accent, cu o mişcare din umăr, dând o impresie greşită care ar putea fi în detrimentul reputaţiei altuia. Deşi s-ar putea să nu vrem într-adevăr să facem rău altuia, totuşi acest curs ar fi greşit şi ar putea face rău incalculabil. Când spui, „N-aş dori să fiu văzut în tovărăşia acelui om”, ai putea să nu vrei să-i faci rău, totuşi te-ai face vinovat de defăimare. Receptorul nu-ţi este în armonie cu Dumnezeu.

Apoi cineva poate fi nedrept în minte. Mulţi oameni pot avea prejudecăţi împotriva anumitor lucruri sau persoane fără motive juste. În acea măsură ei nu sunt în armonie cu dreptatea. Ceea ce trebuie să facem este să gândim cu dreptate, sobrietate, blândeţe, pe linia Regulii de Aur, să facem ca vorbele şi faptele noastre să fie în armonie cu principiile dreptăţii. Astfel noi vom fi enorm ajutaţi în dezvoltarea caracterului creştin veritabil care este absolut esenţial, dacă vrem să avem aprobarea Tatălui.

Dreptatea este prin urmare baza, primul lucru necesar în zidirea caracterului. De la această bază trebuie să continuăm spre atingerea compătimirii, bunăvoinţei, iertării, iubirii. Dumnezeu a fost foarte iubitor şi compătimitor faţă de noi. El S-a îngrijit pentru noi de un Răscumpărător. El ne-a acoperit multele noastre neajunsuri. Apoi, pe măsură ce noi vom căuta să-L copiem pe Dumnezeu, vom căuta să fim blânzi, răbdători şi folositori tuturor. Dar întâi trebuie să fim drepţi. Dacă avem în minte o caracteristică nedreaptă, aceasta se va interpune comuniunii noastre cu Dumnezeu şi noi vom fi în pericol de a nu ne face chemarea şi alegerea sigură.

Noi suntem continuu înconjuraţi de spiritul lumii — ura, invidia, răutatea, cearta. Aşa că noi trebuie să ne ţinem foarte aproape de Domnul pentru a contracara acest spirit. Lumea şi lucrurile naturii căzute sunt atât de aproape de noi încât cu greu putem evita de a fi contaminaţi de ele. Cu greu poate trece cineva printr-un loc respingător fără să antreneze cu sine mirosuri respingătoare. Dar Domnul ne-a furnizat în Cuvântul Său cel mai eficient dezinfectant. Toată curăţirea necesară se scoate din Mesajul pe care Dumnezeu ni l-a dat, cu instrucţiunile lui explicite. Acest Mesaj transmis de la El fără fir ne spune despre iubirea Sa pentru noi, vorbeşte pace prin Isus Cristos Domnul nostru, ne face cunoscut privilegiul nostru de a deveni moştenitori ai lui Dumnezeu şi comoştenitori cu Domnul nostru Isus.

Fiind chemaţi cu Chemarea aceasta cerească, putem repede înţelege că Dumnezeu nu ne-ar vrea în această clasă dacă n-am avea spiritul potrivit. Selecţia nu este după un capriciu al preferinţei divine. Dimpotrivă, Dumnezeu alege după caracter, după calităţile naturale de onestie şi dorinţă de a fi just, drept, oricare ar fi slăbiciunile naturale. Dreptatea este însăşi baza tronului lui Dumnezeu, temelia guvernării Sale.

SPIRITUL LUMESC PRINTRE CREŞTINII PRETINŞI

În textul nostru Domnul Isus declară că la un anumit punct în Vârsta Evanghelică, şi se pare că El indică spre ((295)) zilele noastre, „fiindcă nelegiuirea se va înmulţi, iubirea multora se va răci”. Redarea din Versiunea Revizuită este mai tare decât cea din Versiunea noastră Comună (în lb. engleză — n.t.). Nu numai iubirea multora se va răci, dar a celor mulţi, a majorităţii urmaşilor pretinşi ai lui Cristos. Cât de adevărat s-au îndeplinit cuvintele Învăţătorului! Nelegiuirea este inechitate, injustiţie, nedreptate. Textul nostru ar putea fi citit în mod cuvenit, „Din cauză că nedreptatea se va înmulţi, iubirea celor mulţi se va răci”. Noi suntem în timpul asupra căruia Domnul nostru a vrut în mod special să ne atragă atenţia. Cât de puţini, comparativ, au dat atenţie avertizării!

STUDIILE ÎN SCRIPTURI arată că în aranjamentul lui Dumnezeu profetul Ilie a fost un tip al Bisericii în trup — Isus fiind Capul lui Ilie cel antitipic, iar Biserica fiind Corpul Său. Cei trei ani şi jumătate, 1260 de zile, din experienţele lui Ilie în timpul când se ascundea în pustie de regina Izabela, au fost simbolici, şi corespund celor 1260 de ani ai Bisericii adevărate în starea de pustie, unde ea a fugit de Izabela cea antitipică (Apocalipsa 12:6,14; Daniel 7:24, 25). Ieşirea lui Ilie din pustie a prefigurat ieşirea Bisericii adevărate a lui Dumnezeu din ascunzătoarea ei din pustie după anul 1799 d.Cr., când puterea Izabelei a fost sfărâmată, iar ploile abundente care au urmat, au reprezentat circulaţia largă a Bibliei de atunci încoace.

Biserica lui Cristos, cei veghetori, sunt acum într-un timp special de aşteptare. Clasa Ilie va fi luată curând dincolo de văl. Clasa Elisei va fi lăsată până mai târziu, ca să-şi spele hainele murdare în sângele Mielului în „marea strâmtorare” care este chiar în faţa lumii. Se pare că acum Domnul încearcă în mod special poporul Său. Printre mulţi din poporul lui Dumezeu iubirea a răcit, fiindcă nedreptatea abundă pretutindeni. Mulţi pretind astăzi a crede lucruri pe care nu le cred. Forme goale de evlavie predomină peste tot. Iubirea de plăceri este excesivă. Ca rezultat, mulţi creştini pretinşi sunt căldicei sau reci. Ei zic, „Ia uite ce fac sistemele bisericii. Ce este bine pentru conducătorii bisericii este bine şi pentru mine”. Astfel mulţi urmează o cale foarte şovăitoare.

Peste tot se practică multă nedreptate. Găsim mare neglijare a Regulii de Aur. Părinţii creştini, de asemenea, lasă educaţia religioasă a copiilor lor pe seama Şcolii Duminicale, unde profesorii sunt adeseori cu totul incompetenţi să-i instruiască în Cuvântul lui Dumnezeu. Părinţii creştini ar trebui să fie preoţii propriei familii. Ei au o mare responsabilitate. Fiindcă nelegiuirea predomină, ispita multora este să urmeze mulţimea. Dar copiii Domnului nu trebuie să urmeze mulţimea în a face rău. Noi trebuie să învăţăm acum repede toată voia lui Dumnezeu cu privire la noi. Sfârşitul încercării Bisericii se apropie. Nu ne-a mai rămas mult timp în Şcoala lui Cristos. În curând sfinţii vor fi judecătorii lumii. Vom fi noi printre acei judecători?

ATITUDINEA CUVENITĂ A CREŞTINILOR

Fiecare copil al lui Dumnezeu să se învioreze. Fiecare să încurajeze pe fraţi la credincioşie. Să dăm mare atenţie Cuvântului lui Dumnezeu, ca să putem deveni tot mai asemenea Tatălui nostru din ceruri. Să iubim lucrurile care sunt adevărate, drepte, nobile, asemenea lui Dumnezeu. Să renunţăm la orice altceva pentru lucrurile cereşti. Noi nu ne putem apăra drepturile în lume. Noi ne-am predat drepturile pământeşti când ne-am predat Domnului. Poate sunt împrejurări când am putea protesta, cum a făcut Isus când a fost lovit. Dar El n-a răspuns, nici n-a răsplătit la rău cu rău. Şi noi trebuie să umblăm cum a umblat El. Să nu permitem ca nelegiuirea altora să ne răcească inima.

Cel căruia noi trebuie să-I fim plăcuţi, Cel cu care noi avem de-a face, Cel pe care-L iubim mai presus de orice legătură omenească, este Domnul nostru. Noi dorim să facem voia Lui. În ceea ce-i priveşte pe fraţi, să facem cât putem de bine pentru ei. Înţelepciunea cerească să ne fie îndrumătorul. Să urmăm pe Isus cu credincioşie pe Calea Îngustă, orice ar face cei din jurul nostru; şi în curând vom auzi cuvintele dulci, „Bine, serv bun!”