„NĂSCUT ÎMPĂRAT AL EVREILOR”

Matei 2:1-12

„Priviţi la Mine şi veţi fi mântuiţi, toate marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu,

şi nu altul.” Isaia 45:22.

R 4956 W. T. 15 ianuarie 1912 (pag. 29-30)

Studiul de astăzi este în legătură cu înţelepţii de la Răsărit şi de faptul că au văzut o stea minunată prin care ei, ca astrologi, au recunoscut că era semnul unui mare eveniment — naşterea marelui Împărat. Pe timpul acela Palestina era o provincie a Imperiului Roman, iar Împăratul ei, Irod, nu era evreu din Casa lui Iacov, ci un reprezentant al casei lui Esau. Irod căuta să-şi continue dinastia, şi, prin urmare, anunţul păstorilor că un mare Împărat al evreilor tocmai se născuse a sugerat răsturnarea dinastiei Irodiene şi stabilirea pe tronul lui Israel a unui împărat din linia lui David şi Solomon.

Neliniştea lui Irod este uşor de înţeles, dar ca poporul din Ierusalim să fie deranjat de anunţarea unui împărat de-al lor dă de gândit. Evident că ei erau într-o stare de foarte mare mulţumire de sine; sub romani ei aveau mare prosperitate. Irod, edomitul, le construise un templu care îl întrecea în grandoare pe cel al lui Solomon. Poporul se simţea atât de satisfăcut de realizările lui încât încetase să mai dorească în mod special şi să se roage pentru venirea lui Mesia, mult promisul Împărat din linia lui David. Ei erau tulburaţi ca nu cumva vreo schimbare să fie spre mai rău — ca nu cumva să însemne ceartă internă între Irod şi altul, şi nu cumva să însemne ceartă cu Imperiul Roman, care pe vremea aceea îi trata pe evrei foarte generos.

O stare foarte asemănătoare de lucruri poate fi aşteptată în legătură cu cea de-a doua venire a lui Cristos. Puterile care sunt astăzi sunt numite Împărăţia lui Cristos, „Creştinătate”, dar ele sunt de fapt „împărăţii ale acestei lumi”. Orice anunţ astăzi că Împărăţia lui Mesia este aproape — că El Îşi va lua curând marea Sa putere şi va domni (Apoc. 11:17) — întâmpină împotrivire. Dacă fiind surprinşi întrebăm, de ce această indiferenţă în privinţa împlinirii rugăciunii noastre, „Vie împărăţia Ta”, răspunsul este: „Să lăsăm asta; să nu răscolim acest subiect; poate aduce ceartă şi conflict, pentru că mulţi prosperă atât de bine sub domnia «Prinţului acestei lumi» încât n-ar putea socoti ca posibilă o schimbare care să aducă vreo îmbunătăţire în starea lor — de fapt unii dintre ei au motiv să se teamă că Împărăţia lui Mesia ar deranja în mod serios privilegiile lor stabilite şi controlul monopolist al binecuvântărilor minunate ale zilelor noastre”.

INDIFERENŢA PREOŢEASCĂ ASUPRA SUBIECTULUI

Deşi Împăratul Irod i-a chemat pe preoţii şi pe învăţătorii din zilele lui ca să întrebe în mod special cu privire la profeţiile naşterii lui Mesia, şi deşi ei i-au răspuns corect, totuşi, relatările nu arată nicio bucurie, niciun entuziasm din partea învăţătorilor religioşi în privinţa împlinirii profetice în care pretindeau că se încred şi pe care o doreau. Erau indiferenţi; niciunul din ei n-a mers la Betleem pentru a găsi pe noul-născut Împărat al evreilor. Ei deveniseră critici radicali şi nu mai credeau profeţiile; aveau mai puţină credinţă în ele decât Irod.

Şi nu găsim noi oare un antitip în zilele noastre? Nu sunt preoţii de seamă şi conducătorii religioşi în general atât de lipsiţi de armonie cu promisiunile divine şi atât de lipsiţi de credinţă în privinţa Împărăţiei glorioase Mesianice despre care ne spune Biblia, încât le este ruşine să se identifice în vreun grad cu aceia care caută pe Domnul şi aşteaptă Împărăţia Lui? Vai! Chiar şi mohamedanii şi brahmanii din est îl aşteaptă pe Mesia şi Vârsta de Aur şi sunt dispuşi să caute dovezile — dar printre cei mai proeminenţi slujitori ai „Creştinătăţii” există o evidentă necredinţă, Critica Radicală, Evoluţia şi o opoziţie generală faţă de Mesia şi de Împărăţia Sa. Să lupte guvernul civil până la capăt dacă vrea, cu orice este asociat cu Noua Dispensaţie. Aceştia sunt cu totul indiferenţi; ei au planuri şi proiecte proprii prin care speră să îndeplinească lucrarea prezisă pentru Mesia; ei sunt nerăbdători să colecteze bani şi să convertească lumea fără a deranja ordinea prezentă de lucruri. Vai lor! Cât de clar greşesc! Cât de grozavă le va fi dezamăgirea când toate planurile lor preţuite vor eşua în timpul de necaz care, în timp ce îi va dezamăgi foarte tare, se va dovedi a fi premergătorul domniei dreptăţii pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului — pentru introducerea „timpurilor restabilirii”.

A FOST O GREŞEALĂ?

Aproape 19 secole au trecut de la evenimentele din această lecţie. Israelul, în loc de a fi înălţat ca Împărăţie a lui Mesia, a fost ruinat. A fost oare o greşeală faptul că Isus a fost anunţat Împărat al iudeilor la naşterea Sa, sau Şi-a schimbat Dumnezeu planul fiindcă evreii L-au refuzat pe Isus şi L-au răstignit?

Niciuna dintre sugestii nu este corectă. Isus va fi totuşi Împăratul evreilor şi Împăratul lumii. „Taina” se clarifică atunci când înţelegem că există două clase de evrei, două clase de israeliţi — o clasă cerească şi una pământească. Astfel există două „Seminţe ale lui Avraam”, una dintre ele trebuie să fie ca stelele cerului şi cealaltă ca nisipul de pe malul mării. Cea cerească, cea spirituală, trebuie să fie dezvoltată prima şi să fie asociată cu Mesia în glorie, onoare şi nemurire, mult mai presus de îngeri.

Este necesar tot acest Veac Evanghelic pentru alegerea acestei Seminţe spirituale. Odată cu completarea ei va fi inaugurat un Veac Nou. Atunci binecuvântările pământeşti promise vor fi împlinite pentru sămânţa naturală a lui Avraam. „Vor construi case şi le vor locui; vor sădi vii şi le vor mânca rodul”; „Căci pământul va fi plin de cunoştinţa slavei Domnului”; „orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va mărturisi”, fiindcă toţi cei care vor refuza vor fi distruşi în Moartea a Doua (Isa. 65:21; Hab. 2:14; Rom. 14:11). Mesia este deja recunoscut ca Domn de către toţi Israeliţii Spirituali. În timpul Veacului viitor El va fi încoronat Domn al întregului Israel natural şi toate celelalte naţionalităţi se vor bucura de privilegiul de a deveni copii prozeliţi ai lui Avraam în carne. Mesia va domni în Împărăţia Lui Mijlocitoare tocmai pentru scopul de a aduce aceste binecuvântări la Israelul natural şi prin el la toate popoarele.

Relaţia lui Mesia cu Israelul Spiritual, Biserica aleasă, este total diferită de cea care va fi cu lumea. El este Domnul nostru şi Mirele de perspectivă; noi suntem logodnica Lui şi comoştenitori ai gloriei Lui şi vom fi asociaţi în lucrarea Lui glorioasă Mesianică. „Dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi sămânţa lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei.” Gal. 3:29.

Va necesita întreaga mie de ani de domnie a lui Cristos şi a Miresei Sale pentru a împlini acea promisiune — binecuvântarea tuturor familiilor pământului cu deplină lumină, cunoştinţă şi ocazie pentru întoarcerea completă la armonie cu Dumnezeu şi pentru recuperarea a tot ce a fost pierdut în Adam şi răscumpărat la Calvar. Noi prin credinţă Îl salutăm ca Împărat chiar înainte de stabilirea Împărăţiei Sale, şi cu loialitate şi bucurie ne supunem Lui, angajându-ne viaţa în serviciul Cauzei Sale de dreptate şi adevăr. Când ne rugăm, „Vie împărăţia Ta”, ne exprimăm armonia cu dreptatea pe care Împărăţia lui Mesia o va stabili, şi credinţa în promisiunea Lui că vom sta cu El pe Tronul Său. Şi când ne rugăm ca voia lui Dumnezeu să se facă pe pământ ca şi în cer, ne exprimăm încrederea că domnia Mesianică va fi glorioasă şi plină de succes până la cel mai înalt grad — răsturnând tot răul şi condiţiile adverse, şi stabilind dreptatea printre oameni pe aceeaşi temelie stabilă care predomină în cer.