Nişte întrebări interesante
R 4971 W. T. 1 februarie 1912 (pag. 54)
Folosiţi discreţie şi înţelepciune
Întrebare — Ni se spune să nu întoarcem spatele celui care vrea să se împrumute de la noi (Matei 5:42). Cum să înţelegem aceasta?
Răspuns — Nu există nimic în această Scriptură care spune că trebuie să dăm fiecăruia care vrea să ceară un împrumut de bunuri sau bani; dar nu trebuie să ne întoarcem urechea de la cei în nevoie. Scripturile spun: „Faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi ceva înapoi” (Luca 6:35). Trebuie de asemenea să avem acea dispoziţie bună care doreşte să facă bine tuturor oamenilor, în special celor din casa credinţei. Dar trebuie să folosim discreţie şi înţelepciune. Adeseori cel mai bun lucru pe care-l poţi face unei persoane este să-i împrumuţi ceva, chiar dacă este sigur că nu-ţi va înapoia; pentru că astfel calea de a mai veni ar fi oprită, cel puţin într-o anumită măsură.
————
Găsim ceea ce căutăm
Întrebare — Te rog explică textul, „Căutaţi şi veţi găsi”. Matei 7:7.
Răspuns — Textul de mai sus ilustrează un principiu asupra căruia am atras atenţia adeseori. Noi găsim ceea ce căutăm! Cei care se apropie de Biblie cu dorinţa sinceră să afle în ea Mesajul lui Dumnezeu, vor fi îndrumaţi de Domnul. După cum este scris: „Ferice de cei care flămânzesc şi însetează după dreptate [Adevăr], căci ei vor fi săturaţi!” Mat. 5:6.
Pe de altă parte, cei care se apropie de Biblie pentru a căuta nod în papură, cu necredinţă, antagonism, tot aşa de sigur vor găsi ceea ce caută — defecte, contradicţii etc. Remarcaţi cum Thomas Paine şi Robert Ingersoll au ilustrat acest principiu, şi comparaţi experienţele şi descoperirile lor, cu binecuvântarea celor care se ospătează din Biblie ca de la masa Domnului, încărcată cu lucruri bune — „Hrană la timpul potrivit” pentru „casa credinţei”. Luca 12:42.
Acelaşi principiu este adevărat şi despre STUDIILE ÎN SCRIPTURI. După cum cei care doresc pot găsi defecte în Biblie şi pot întoarce şi deforma declaraţiile ei spre ceva lipsit de logică, tot aşa, aceeaşi clasă în mod sigur va avea succes în a găsi nod în papură în „Planul Divin al Veacurilor”.
————
Odată în har, totdeauna în har, O contrazicere
Întrebare — Ce se înţelege prin scriptura care spune că acela care a fost neprihănit şi se va depărta de neprihănirea lui, neprihănirea lui de dinainte nu va fi socotită, ci el va muri pentru păcatul lui? Şi de asemenea afirmaţia că acela care a fost nedrept şi s-a întors de la nedreptatea lui va fi salvat? Ezec. 33:13-16.
Răspuns — Această scriptură contrazice în mod accentuat o doctrină susţinută de unii creştini: „Odată în har, totdeauna în har”; sau că unul care a fost favorizat de Dumnezeu nu mai poate pierde favoarea Lui. Principiul acestei scripturi se aplică, în timpul prezent, la cei care trec de la moarte la viaţă ca Noi Creaturi. Ei sunt în încercare pentru viaţă sau moarte. Păcatul adamic nu se mai socoteşte în cazul lor. Dacă rămân credincioşi Domnului, ei vor primi binecuvântarea vieţii veşnice; dacă sunt necredincioşi, vor muri. Dacă unul ar face un legământ cu Dumnezeu şi n-ar reuşi să ţină acel legământ, el şi-ar pierde relaţia de legământ cu Dumnezeu atunci când ar abroga contractul. Dacă noi suntem credincioşi, El va fi credincios, dându-ne viaţă veşnică.
Dar această scriptură se aplică în mod special la Veacul Milenar; pentru că atunci toţi vor fi aduşi la o ocazie de viaţă veşnică. Oamenii vor înţelege atunci că „plata păcatului este moartea”. Atunci nu va mai fi proverbul că părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au sterpezit dinţii, ci fiecare „va muri pentru nelegiuirea sa” (Ier. 31:29; Ezec. 18:2). Va exista o încercare pentru viaţă sau moarte, exact aşa cum este acum cu Biserica. Numai acelora care vor fi credincioşi în încercările lor le va fi dată viaţa veşnică, în oricare dintre cazuri. Toţi ceilalţi vor fi nimiciţi în moarte.
————
„Cel care mă judecă este Domnul”.
Întrebare — Să presupunem că cineva s-a dedat la folosirea tutunului dar a început să înţeleagă murdăria lui şi s-a decis să nu mai continue, şi într-adevăr încetează să-l folosească pentru un timp, dar mai târziu ar relua folosirea ocazională a acestuia şi astfel n-ar învinge în aceasta, spiritul fiind voitor, dar carnea fiind slabă — ar cauza aceasta pierderea coroanei şi ar îndrepta pe o astfel de persoană către „marea mulţime” — sau poate duce aceasta la Moartea a Doua?
Răspuns — Folosirea tutunului este un obicei foarte murdar; şi există şi alte obiceiuri care sunt considerate murdare de către unii oameni, dar nu şi de către alţii. Noi nu trebuie să tragem nici o linie pe care n-o trage Biblia. De aceea, nu este pentru nici unul din poporul Domnului să judece pe altul în privinţa hranei jertfite idolilor, sau în mestecarea tutunului, sau în orice astfel de lucruri. Noi trebuie să ne încurajăm unul pe altul la curăţenia vieţii. După înţelegerea noastră, nimeni n-ar fi condamnat la moarte pentru că nu-şi stăpâneşte obiceiul tutunului sau al cafelei sau al morfinei. Numai Dumnezeu singur ştie cât se străduieşte fiecare; numai El cunoaşte pe acei care se luptă curajos zi de zi până la sfârşit. Noi nu suntem competenţi să judecăm. Apostolul Pavel spune: „Cât pentru mine, este ceva foarte neînsemnat să fiu judecat de voi sau de vreo judecată omenească. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec … Cel care mă judecă este Domnul” (1 Cor. 4:3, 4). Noi nu putem să ne judecăm în pripă nici chiar pe noi cum că suntem vrednici de Moartea a Doua. Trebuie să lăsăm ca Dumnezeu să hotărască dacă vom fi sau nu vom fi învingători. Cu acestea în minte, este datoria noastră să ne străduim serios şi să nu ne descurajăm sau să descurajăm pe alţii, ci mai curând să-i sprijinim şi să-i ajutăm spre mai mare curaj, spre mai mare zel şi în serviciul Domnului nostru.