NIŞTE Întrebări interesante

W. T. 1 decembrie 1911 (pag. 445-446)

„ACUM SUNTEM copII ai LUI DUMNEZEU”

Întrebare — Credincioşii consacraţi sunt fii ai lui Dumnezeu în mod real sau socotit?

Răspuns — Credicioşii consacraţi sunt fii ai lui Dumnezeu în mod real. Aşa arată Scripturile acest fapt. „Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2). Lucrurile vechi au trecut şi toate lucrurile s-au făcut noi (2 Cor. 5:17). Ori eşti fiu al lui Dumnezeu ori nu eşti fiu al lui Dumnezeu. Dacă ai făcut consacrarea potrivită şi Dumnezeu te-a conceput cu Spirit sfânt, eşti fiu al lui Dumnezeu. Este bine, dragi prieteni, să avem acest lucru clar în mintea noastră.

În Anglia un om de afaceri ne-a spus după una din adunările mari de la Albert Hall: „Am fost să vă aud la Albert Hall şi m-aţi descurajat foarte mult”. La început n-am înţeles ce a vrut să spună. Când a continuat am aflat. El a spus: „Mă gândeam că sunt un bun Episcopal şi că dacă Dumnezeu are ceva bun de dat şi dacă ar fi cineva să primească, eu ar trebui să fiu acela. Din modul în care ai vorbit înţeleg că tu crezi că numai o «turmă mică» este cea care primeşte aceste lucruri bune pe care le are Tatăl. Mi-ai deranjat credinţa”.

Când am ajuns să înţelegem ce a vrut să spună acest domn, i-am spus că suntem foarte bucuroşi, pentru că noi am vrut să-l trezim înainte de a muri cu o înţelegere aşa de greşită a termenilor lui Dumnezeu. Dumnezeu nu cheamă oameni care zic: „Mai bine Te servesc pe Tine decât să mă duc în iad, dar numai acesta este interesul meu în Tine”. Dumnezeu cheamă pe acei oameni care iubesc dreptatea şi urăsc nelegiuirea. Dintre aceştia El alege numărul pe care-l vrea pentru locul Lui special — de a fi comoştenitori cu Fiul Său. El nu cheamă restul omenirii. După acest Veac Evanghelic va fi timpul pentru cei de pe planul uman să-şi primească binecuvântarea, să ajungă la perfecţiune umană.

Dar singurii care vor obţine vreodată chemarea spirituală sau chemarea de sus sunt aceia care sunt sfinţi. Cum putem presupune că Dumnezeu îi va înălţa la asociere cu Isus, ca membri ai Corpului Său, pe cei care nu sunt sfinţi în inimă, curaţi în intenţiile lor, curaţi în mod deosebit — loiali lui Dumnezeu până la capăt? V-aţi aştepta să ia pe alţii? Nici măcar n-aţi respecta Guvernarea lui Dumnezeu dacă aţi şti că El are tot felul de oameni în poziţii înalte şi le dă natura divină. Dacă aţi crede aşa ar trebui să vă pierdeţi tot respectul pentru Guvernarea Atotputernicului. Dar când El vă spune că toţi aceia care vor fi mult înălţaţi la asociere cu Isus vor fi asemenea Fiului Său, veţi zice: „Aceasta sună bine”. Acest lucru este corect. Căile Domnului sunt juste şi drepte. Chiar dacă nu ne-am face niciodată chemarea şi alegerea sigură, totuşi am spune: „Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale ” (Apoc. 16:7).

Dar n-am putea niciodată socoti că este drept ca cineva să fie fript toate veşniciile sau în Purgatoriu pentru un timp. Noi nu putem fi niciodată de acord cu justeţea acestui lucru. Asemenea căi ar fi foarte nedrepte. Nu există nimeni care pentru greşelile lui să poată merita pedeapsa chinului veşnic, sau chiar 100 de ani de chin, sau măcar un an de chin. Nu poate fi drept ca bietelor fiinţe umane imperfecte să li se ceară perfecţiune şi să fie chinuite pentru că n-au ajuns la această perfecţiune. Dar voi ştiţi, şi toţi ştiu, că în măsura în care cooperaţi cu răul, în acea măsură veţi aduce asupra voastră degradare mintală, morală şi fizică; şi fiecare pas făcut în jos trebuie refăcut, dacă vreţi să ajungeţi la ceva bun, în această viaţă sau în viaţa viitoare. Există o recompensă dreaptă de răsplată, după cum spun Scripturile, atât pentru cei drepţi cât şi pentru răufăcători.

Ţara a fost obligată să ţină Sabatele.

Întrebare — Într-un capitol din Vol. II al Studiilor în Scripturi se arată cum israeliţii, în timp ce erau în captivitate, au fost obligaţi să ţină Sabatele pe care nu le ţinuseră înainte. De ce aceste Sabate sunt numite Jubilee în Vol. II?

Răspuns — Ceea ce spune Vol. II al Studiilor este, nu că evreii au fost forţaţi să ţină Sabatele în timp ce erau în Babilon, ci că ţara a fost forţată să ţină aceste Sabate, în timp ce evreii erau în Babilon. Aşa spune Dumnezeu (2 Cron. 36:20, 21). Evreilor li s-a poruncit ca în anul Jubiliar pământul să se odihnească. Ca şi restul omenirii, cumva egoişti, ei s-au temut că, dacă vor lăsa pământul să se odihnească un an întreg, vor rămâne în urmă cu taxele etc. Aşa că n-au ţinut în mod potrivit acele Jubilee. Israel a ţinut 19 Jubilee până când au mers în robie; şi Domnul a fost foarte nemulţumit de ei. El a spus: Când aţi avut ţara, ţara n-a ţinut Sabatele. N-aţi ţinut Sabatele cum se cuvine. Noi aici nu învinuim pe evrei, deoarece credem că dacă Domnul ar pune o astfel de poruncă asupra Statelor Unite sau asupra oricărei alte ţări, foarte puţini ar ţine-o.

După Lege, anul Sabatic era fiecare al şaptelea an. Poporul era instruit să socotească de şapte ori câte şapte ani şi apoi urma al cincizecilea an, Jubileul. Astfel veneau împreună două Sabate, din care unul, al cincizecilea, era marele an Jubiliar. Evreii au ţinut aceste Sabate fără tragere de inimă, aşa că Domnul i-a scos din ţara lor în ţara duşmanului, până ce ţara lor îşi va împlini Sabatele. Evident că Dumnezeu nu voia ca evreii să înţeleagă deplina importanţă a acestor caracteristici ale timpului; pentru că evreul nu înţelege nici în ziua de azi. Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca evreul să înţeleagă, ar fi înţeles. Dar noi credem că aceste caracteristici ale timpului erau intenţionate în primul rând pentru israelitul spiritual şi că numărul 70 a fost pus acolo să ne arate când va veni timpul ca Domnul să binecuvânteze Israelul şi întreaga lume. Când va veni timpul, atunci evreii vor înţelege despre Sabatele lor, robia şi împlinirea tuturor lucrurilor. Dar noi avem această informaţie din sursă spirituală, o sursă mai înaltă decât evreii şi restul lumii.