O Naţiune Sfântă, Ilustrată – VDM 27.5

O NAŢIUNE SFÂNTĂ, ILUSTRATĂ

„Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!”

Psalm 144:15.

R 4767b W. T. 15 februarie 1911 (pag. 59-60)

Când Dumnezeu l-a acceptat pe Israel să fie poporul Său, El a intrat într-un legământ sau acord cu ei. El le-a dat Legea, reprezentată prin cele Zece Porunci, ca bază a Legământului pe care l-a mijlocit Moise. Israel a fost de acord să fie credincios lui Dumnezeu şi să respecte acele porunci în mod perfect. Şi Dumnezeu a fost de acord ca în această eventualitate să-i binecuvânteze. Ei trebuiau să fie poporul Său, şi făcând lucrurile conţinute în Lege să trăiască veşnic — să nu moară. Nu numai atât, dar El le-a promis să-i binecuvânteze în toate afacerile vremelnice ale vieţii; să prospere în căminele lor, în familiile lor, în turmele, cirezile şi câmpiile lor.

Israel n-a reuşit să primească aceste binecuvântări, din acelaşi motiv din care oricare alt popor n-ar fi reuşit; şi anume, fiindcă Legea lui Dumnezeu este perfectă, măsura capacităţii unui om perfect: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima, mintea, fiinţa şi puterea ta; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Prin urmare, israeliţii au continuat să moară, cum făcuseră şi părinţii lor, şi cum moare toată omenirea — nefiind în stare să ţină Legea Divină în mod perfect. Din acelaşi motiv Israel a avut război, foamete, molimă şi secetă, în măsura în care au fost neglijenţi faţă de condiţiile Legământului lor. Lev. 26:14-33.

FERICIT ESTE ACEL POPOR

În lecţia noastră Profetul David ilustrează naţiunea sfântă, fericită şi binecuvântată a Domnului. Este o ilustraţie a viitorului şi nu a trecutului. Este o ilustraţie idealistă. Va fi realizată când Împărăţia lui Mesia va fi fost stabilită printre oameni — când puterea lui Satan va fi restrânsă, când va fi legat, când binecuvântările Restabilirii vor fi ridicat omenirea din păcat şi degradare şi o vor fi adus înapoi la chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, pierdute în Eden dar recâştigate pentru rasa noastră prin jertfa Domnului nostru la Calvar.

Dar acea naţiune sfântă va câştiga, în plus, un cămin binecuvântat şi un Paradis peste tot pământul. Nici chiar perfecţiunea umană n-ar aduce fericire dacă cicloanele, tornadele, viscolele, valurile de flux, cutremurele de pământ, foametea şi molimele ar continua. Mulţumită lui Dumnezeu, asigurările Bibliei sunt că binecuvântarea Domnului va fi, nu numai asupra omenirii, ci asupra întregului cămin pământesc. Pământul îşi va da rodul. Pustia şi ţara fără apă se vor înveseli şi vor înflori ca trandafirul. Domnul va face locul picioarelor Sale glorios. Fapt. 3:19-21; Isa. 11:9; 65:25; Ezec. 37; Isa. 35:1; 60:13.

AMĂNUNTE DATE DE PROFET

În legătură cu starea binecuvântată a naţiunii sfinte din viitor, profetul menţionează o eliberare de fiii străini: „Mântuieşte-mă şi scapă-mă din mâna fiilor celor străini, a căror gură spune deşertăciune şi a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă.” Psa. 144:11.

În Biserica din Veacul actual există unii pe care apostolul îi numeşte „copii nelegitimi” sau fii străini. Toţi fac aceeaşi declaraţie şi mărturisire, dar „Domnul cunoaşte pe cei care sunt ai Lui”, şi la timpul Său cuvenit va separa pe fiii falşi sau străini de cei adevăraţi şi îi va slăvi pe cei evlavioşi ca membri ai marelui Mesia, Cristosul. Apoi va veni timpul pentru lucrarea cu omenirea în general — timpul descris în textul nostru, când omenirea în general, sub Împărăţia Mesianică, va fi privilegiată să devină poporul sfânt şi fericit al lui Dumnezeu — când Satan şi păcatul vor fi îndepărtaţi, iar dreptatea şi Adevărul vor înflori şi cunoştinţa slavei Domnului va umple întregul pământ.

Marele Mesia va începe să fie Dătător de Viaţă, Părinte şi Regenerator. Toată omenirea va fi trezită din mormânt şi va avea ocazie de regenerare şi deplină câştigare a perfecţiunii umane şi asemănării cu Dumnezeu. Totuşi, pentru destul timp vor exista fii străini printre oameni — cei care vor avea parte de binecuvântările acelui timp glorios fără ca inima lor să dea răspunsuri potrivite. Numai când lumea va fi fost scăpată de aceştia, prin moartea lor în a Doua Moarte, numai atunci va predomina printre fiii oamenilor plinătatea fericirii. Cu un spirit greşit ei rostesc vanitate, nechibzuinţă, şi mâna lor dreaptă, puterile lor cele mai bune, se dovedesc neloiale Împăratului Împăraţilor, al căruia Împăratul David a fost numai un tip.

„TIMPURILE DE ÎNVIORARE SĂ POATĂ VENI PRIN PREZENŢA DOMNULUI ŞI SĂ TRIMITĂ … PE ISUS HRISTOS”

„Fiii noştri să fie ca nişte vlăstare care cresc în tinereţea lor şi fiicele noastre ca nişte coloane ale colţului sculptate în stilul palatelor.” Harul şi frumuseţea copiilor lui Mesia, părtaşi la binecuvântările Restabilirii umane (Fapt. 3:19-21) vor fi minunate. Ei vor ajunge la mai mult decât perfecţiunea adamică, pentru că vor avea cunoştinţă crescută.

Atunci hambarele vor fi pline, furnizând tot felul de provizii. Atunci oile voastre vor da naştere la mii şi zeci de mii pe păşunile voastre deschise. Pământul îşi va da rodul sub binecuvântările Împărăţiei lui Mesia.

Atunci boii vor fi puternici la lucru. Atunci nu va exista nicio spărtură — nicio ruptură a relaţiilor fericite. Chiar şi moartea va fi distrusă.

Atunci nu va exista nicio migraţie — nicio căutare de mai bine sau de condiţii mai fericitoare. Atunci nu va fi nicio plângere pe străzile noastre. Nemulţumirea creşte acum rapid cu fiecare binecuvântare adăugată, în ziua noastră minunată. Dificultatea constă în faptul că păcatul şi egoismul domnesc în inimile şi minţile oamenilor. În condiţiile minunat schimbate ale Împărăţiei lui Mesia, pacea, fericirea, mulţumirea vor lua locul egoismului şi al nemulţumirii.

Nu este de mirare că profetul declară că fericit va fi poporul care o va duce aşa — fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Iehova. Noi trebuie să ne corectăm ideile, ideile teologice. Dumnezeu nu Se recunoaşte ca Dumnezeul celor răi şi refuză să-i trateze pe cei răi altfel decât ca pe nişte rebeli, străini, înstrăinaţi, în ceea ce priveşte promisiunile şi favorurile Sale. Întreaga noastră rasă a fost la început înstrăinată astfel. Dar harul divin a prevăzut un „Mântuitor şi încă Unul mare”. Acest Mântuitor împacă deja o Biserică evlavioasă, credincioasă, care vor fi asociaţii Lui în Împărăţia cerească. Nu peste mult, El va aplica meritul sacrificiului Său pentru întreaga omenire.

Scripturile ne asigură că aceasta va fi pe deplin acceptabilă pentru Tatăl din cer, care va intra într-un Nou Legământ cu Israel, al cărui mare Mijlocitor va fi Mesia, antitipul lui Moise (Ier. 31:31). Sub acel Nou Legământ întreaga omenire va fi privilegiată şi ajutată să se întoarcă înapoi la favoarea divină prin procesele Restabilirii, legate de judecăţile şi disciplinările acelei Împărăţii Mesianice. Rezultatul miei de ani de domnie a dreptăţii va fi dezvoltarea omenirii ca o singură naţiune sau popor sfânt, a cărei fericire va fi completă şi veşnică. Nu va mai fi plâns, nici ţipăt, nici moarte; pentru că toate lucrurile dintâi au trecut şi Cel care va fi pe Tron va face toate lucrurile noi. Apoc. 21:1-5.