PACEA LUI DUMNEZEU
„Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” „Multă pace au cei care iubesc legea Ta şi pentru ei nu este cădere.” Fil. 4:7; Psa. 119:165.
R 4898a W. T. 15 octombrie 1911 (pag. 397)
Legea lui Dumnezeu reprezintă voinţa lui Dumnezeu. Toţi cei care au o minte echilibrată, o dispoziţie corectă, se vor bucura să facă bine voinţa lui Dumnezeu. Iniţial voinţa lui Dumnezeu a fost scrisă în natura omului. După ce păcatul a şters-o de acolo, Dumnezeu a scris-o pe table de piatră pentru Israel. Dreptatea acestei Legi este aceea de care ascultă creştinii (reglementările divine, cerinţele divine, oricare ar fi ele) pe cât este posibil. Ne place să facem voia lui Dumnezeu.
A iubi Legea lui Dumnezeu înseamnă a aprecia faptul că Dumnezeu are un scop mare; a găsi plăcere în a descoperi care este voia lui Dumnezeu şi a avea deplină încredere în Dreptatea, Înţelepciunea, Iubirea şi Puterea Lui. Mare pace au toţi cei care fac astfel. Ei nu înţeleg fiecare mod de a proceda al Dreptăţii divine, dar credinţa lor se ţine de faptul că El este prea înţelept ca să greşească. Astfel ei au pace în faptul că îşi încredinţează Lui interesele.
În acest text apostolul face deosebire între minte şi inimă. Inima reprezintă afecţiunile. Apostolul ne îndeamnă nu numai să avem sentimente bune într-o chestiune, ci şi mintea să ne fie liniştită. Dacă după ce ne-am consacrat Domnului am face ceva încălcându-ne conştiinţa în vreo privinţă, ne-am simţi înstrăinaţi de El. Atunci inima noastră trebuie să ştie că ne putem apropia de Domnul iarăşi. Şi trebuie să ne străduim prin rugăciune să ne întoarcem la armonie cu Dumnezeu şi astfel să realizăm o împăcare cu El. Domnul nostru a făcut o pregătire pentru noi, să avem un Avocat la Tatăl (1 Ioan 2:1). Cel care S-a înfăţişat înaintea lui Dumnezeu pentru noi la început este Acelaşi, care trăieşte pururea ca să facă mijlocire pentru noi. Astfel venim la Domnul prin aranjamentul pe care El l-a făcut; şi ne bucurăm că putem obţine iertare şi har pentru ajutor la timp de nevoie.
Textul nostru nu se referă la propria noastră pace, ci la pacea lui Dumnezeu, pace care ne vine printr-o înţelegere a puterii lui Dumnezeu, a bunătăţii şi a voinţei Lui de a ne ţine cu mâna Sa dreaptă ca fii ai Săi. Această pace stă de pază continuu, ca o santinelă, ca să conteste orice gând ostil sau îngrijorător, sau orice frică. În aşa fel păzeşte aceasta mintea creştinului, încât în inimă el are pace cu Domnul, părtăşie, comuniune; şi aceasta păzeşte de asemenea mintea sa, facultăţile sale de gândire, instruindu-l şi asigurându-l în privinţa puterii, înţelepciunii şi iubirii divine.
Noi trebuie să cerem tot mai mult har, înţelepciune şi roadele Spiritului, ocazii de a servi Domnului şi fraţilor, şi să creştem tot mai mult în asemănare cu dragul Fiu al lui Dumnezeu. În aceste condiţii, promisa „pace care întrece orice înţelegere” va păzi inimile şi gândurile noastre. Egoismul şi ambiţia vor găsi puţin loc în inimile astfel umplute. Chiar şi atunci când suntem în „ape adânci”, pacea divină poate locui în inimile noastre şi le păzeşte.
Gândul apostolului pare a fi că acei cărora li se adresează au intrat în armonie cu Dumnezeu prin acceptarea condiţiilor Lui. Întorcându-se de la toată împotrivirea, ei au devenit copii ai lui Dumnezeu prin credinţă, ascultare, sacrificiu de sine şi consacrare la moarte. Apostolul îndeamnă ca pacea lui Dumnezeu să fie în aceştia şi să continue. Să fie păziţi de această pace. Expresia „prin Isus Cristos” sugerează că, aşa cum am intrat în această pace prin marele nostru Avocat, tot aşa putem continua în ea numai dacă El continuă să fie Avocatul nostru; altfel, prin imperfecţiunile cărnii, vom pierde continuu armonia.
„Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har, ca să avem ajutor la momentul potrivit” (Evrei 4:16). Astfel, în timp ce venim zilnic şi spunem, „Şi ne iartă nouă greşelile noastre cum iertăm şi noi greşiţilor noştri”, rămânem în pace; căci avem acest mare Avocat. De aceea, această pace rămâne — o sursă continuă de har prin marele Avocat.