„PÂNĂ VA VENI DOMNUL”

„De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va primi lauda de la Dumnezeu.” 1 Cor. 4:5.

R 4798 W. T. 15 aprilie 1911 (pag. 120-122)

Învăţătura de aici a apostolului este paralelă cu cea din pilda Domnului nostru despre grâu şi neghină (Mat. 13:24-30, 36-43). Când servitorul zelos din pildă a întrebat: „Vrei deci să mergem s-o smulgem [neghina]?” Domnul a răspuns: „Nu, ca nu cumva culegând neghina să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească împreună până la seceriş; şi la timpul secerişului voi spune secerătorilor:* Culegeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.”

De-a lungul Veacului Evanghelic grâul şi neghina au crescut împreună, şi numai Domnul, care citeşte inima, poate face deosebire între ele cu precizie. Dar atât Domnul cât şi apostolul, în scriptura de mai sus, indică o deosebire la timpul Secerişului, şi arată că atunci şi sfinţii credincioşi vor putea să judece. În această idee li se spune să nu „judece nimic, până va veni Domnul.”

ziua Domnului a venit

Şi acum ziua Domnului a venit: trăim acum în zilele parousiei (prezenţei) Fiului Omului — „Domnul secerişului” — având „pe cap o cunună de aur [autoritate divină], iar în mână [în puterea Sa] o seceră ascuţită” — secera adevărului prezent, dezvăluirea clară a „Cuvântului lui Dumnezeu [care] este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri … judecă gândurile şi intenţiile inimii” (Evr. 4:12; Mat. 9:38; Apoc. 14:14). Şi El trimite astfel de lucrători, îngeri sau „mesageri” în acest seceriş cum a trimis în secerişul Veacului Iudeu, adică, pe ucenicii Săi consacraţi şi credincioşi, care duc mesajul Secerişului —Planul lui Dumnezeu descoperit acum deplin, cu timpurile şi perioadele lui.

Adevărul astfel trimis îşi face lucrarea stabilită. Ca un magnet îi adună pe toţi cei care au afinitate pentru el. Daţi-l oriunde vreţi şi el îşi va face lucrarea de găsire a celor loiali, credincioşi. Şi putem uşor judeca, după această afinitate pentru magnet, care sunt loiali şi credincioşi Domnului din inimă. „Oile Mele ascultă glasul Meu”, a zis Învăţătorul, „Eu le cunosc şi ele vin după Mine” … pentru că Îi cunosc glasul [ele pot să cunoască glasul Său, al Adevărului]. „Dar ele nu merg după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor” (Ioan 10:27, 4, 5). Şi iarăşi spune: „Pe cine Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am vestit Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă.” Ioan 12:48.

Adevărul îşi face lucrarea

de separare

Astfel, în această zi de pe urmă, în Secerişul Veacului, în această zi a prezenţei invizible a Domnului, Adevărul în privinţa Planului Divin, pe care El îl descoperă începând de la 1874, şi care este acum dat ca mărturie largă pentru pecetluirea aleşilor, îşi face lucrarea de separare; şi sfinţii, care înţeleg situaţia actuală şi veghează cu interes la desfăşurarea lucrării secerişului, pot vedea clar unde sunt trase liniile de judecată între credincioşi şi necredincioşi. Şi adesea cu uimire observă despărţirile pe care le face Adevărul când un membru proeminent al bisericii, pe care ei totdeauna l-au judecat a fi credincios şi sincer, nu arată nicio afinitate pentru Adevăr, ci se întoarce de la el şi îmbrăţişează eroarea mai strâns ca oricând înainte; sau când altul, atins de puterea Adevărului, se trezeşte la sacrificiu de sine în serviciul lui.

„Să nu judecaţi nimic înainte de vreme.” Cum am fi putut noi judeca înainte de timpul acesta privitor la cei ale căror inimi au fost loiale şi sincere? Dar acum, în această zi a prezenţei Domnului, când magnetul Adevărului divin face să se arate cei care au şi cei care nu au afinitate pentru el — cei care refuză să recunoască glasul „Bunului Păstor” şi nu vreau să urmeze conducerea Lui, şi care nu fug de glasul străinilor, ci îi ascultă pe ei şi îi urmează — este datoria noastră, precum şi privilegiul nostru, să judecăm cine este de partea Domnului şi cine este împotriva Lui; căci, zice Domnul, „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu strânge cu Mine risipeşte”. Mat. 12:30.

„Nu judecaţi nimic … până

va veni Domnul”

„Să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul”; dar apoi lăsaţi ca simţurile voastre spirituale să fie antrenate în observarea şi marcarea lucrurilor ascunse până atunci, pe care Adevărul, prin efectele lui, le scoate la lumină. Vedeţi cum acesta scoate la lumină diformităţile până acum acoperite ale diferitelor crezuri. Unde este astăzi calvinistul inteligent căruia nu i-ar plăcea să-şi îngroape crezul în fundul mării, şi să oprească pentru totdeauna această luptă care i-a expus diformitatea în cei câţiva ani trecuţi? Şi unde este arminianul inteligent care să nu tremure ca nu cumva să-i vină şi lui rândul?

Totul este scos la lumină, fie că oamenii vreau, fie că nu; căci orice lucru ascuns trebuie să fie descoperit. Şi nu numai lucrurile ascunse ale crezurilor şi ale sistemelor erorii şi nelegiuirii, ci şi lucrurile ascunse ale caracterului individual; căci „Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut. De aceea, orice aţi spus la întuneric va fi auzit la lumină; şi orice aţi şoptit la ureche, în cămăruţe, va fi vestit de pe acoperişul caselor”. Luca 12:2, 3.

Ah, este ziua socotelilor cu Biserica, şi „Domnul are o judecată cu poporul Său”. Şi această judecată, această socoteală, nu este numai cu Biserica nominală în marile ei ramuri sectare, ci într-un sens special este cu aceia care au scăpat de robia erorii şi a sectarismului, şi care, fiind credincioşi faţă de conştiinţa lor şi faţă de adevărurile aduse în atenţia lor, au fost serviţi de Învăţătorul cu adevărul prezent ca „hrană la timp” (Luca 12:37), şi li s-a permis să intre în unele din „lucrurile adânci” ale Planului lui Dumnezeu.

Judecata bisericii este acum — a lumii n-a venit încă

Lumea n-a venit încă la această judecată: socotirea cu ea este în viitor; dar cu noi este acum. Noi, cărora ni s-a adus mărturia Adevărului divin şi în faţa vederii mintale ni s-a desfăşurat tot Planul lui Dumnezeu şi ni s-au explicat cu grijă toate specificaţiile lui, stăm acum la judecată, da, sub încercările finale ale acelei judecăţi care, fie ne va dovedi, fie ne va infirma vrednicia de a intra în răsplata promisă celor credincioşi. Mulţi, după cum a fost prezis (Ps. 91:7), se dovedesc nevrednici, iar unii încă stau în picioare.

Şi printre cei cu care avem comuniune şi-i salutăm ca fraţi în Cristos, avem datoria să judecăm dacă sunt încă credincioşi atunci când magnetul Adevărului le face judecata aşa de vizibilă în această zi a Domnului; căci este scris (2 Ioan 10, 11): „Dacă vine cineva la voi şi nu vă aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-l salutaţi. Căci cine îl salută, participă la faptele lui rele.”

Aici este o responsabilitate cu privire la sprijinirea cuiva, pe care n-o putem ignora şi totuşi să fim credincioşi; şi dacă nu judecăm calea cuiva după credincioşia sau necredincioşia faţă de Adevăr, vom sprijini eroarea tot aşa ca şi Adevărul. Privilegiul nostru este să cunoaştem Adevărul şi să ţinem ferm la el până la sfârşit; şi dacă rămânem aşa şi umblăm în lumină, repede vom şti când cineva s-a întors de la lumină spre întuneric, şi vom fi capabili să le dăm acestora sfat înţelept şi prevenire, şi să-i ajutăm pe aceia care au încă destul din spiritul umilinţei ca să accepte ajutorul oferit.

Dar dacă unul ca acela încă urmează cărarea întunericului şi o numeşte lumină, înşelându-se astfel pe sine şi înşelându-i şi pe alţii, nu-l putem sprijini mai departe fără să ne facem vinovaţi. A face astfel, ar fi să adăugăm influenţa noastră, într-o oarecare măsură cel puţin, la eroare şi la împotrivirea faţă de Adevăr, devenind astfel părtaşi la faptele lui rele.

în zilele din urmă vor fi

timpuri grele

Necesitatea acestei discriminări atente şi a păzirii cu gelozie a Adevărului în aceste zile din urmă este foarte evidentă, atât din prevenirile Scripturilor cât şi din observarea împlinirii lor. „În zilele din urmă”, zice apostolul, „vor fi timpuri grele” (2 Tim. 3:1). De ce? Fiindcă prinţul întunericului va face orice efort posibil ca să-şi păstreze puterea şi stăpânirea; şi ignoranţa, eroarea şi superstiţia sunt întăriturile lui. Mai întâi şi-a folosit toată puterea să-i ţină pe oameni în ignoranţă şi să le alimenteze superstiţia. Dar acum a venit timpul stabilit al lui Dumnezeu să crească cunoştinţa (Dan. 12:4) şi apar zorile Milenare; nu numai Biserica, ci şi lumea se trezeşte şi începe să gândească.

Aşa că politica lui Satan este acum să născocească contrafaceri plauzibile ale Adevărului prin care să prindă în capcană şi să înşele pe aceia care au făcut progres în cunoştinţa Planului divin. Aşa cum, la începutul slujirii Domnului nostru la prima venire, eforturile lui Satan s-au concentrat asupra unui obiectiv, de a-L face să se poticnească, prin care să înăbuşe Planul lui Dumnezeu în faşă, iar de-a lungul Veacului Evanghelic membrii consacraţi ai Corpului lui Cristos au avut împotriviri şi asalturi în mod special, tot aşa acum eforturile lui sunt concentrate în special asupra ultimelor membre ale acelui Corp, „membrele picioare”, „picioarele Lui”, care aleargă alergarea pentru premiul chemării de sus. De aceea, în această perioadă a Secerişului au fost prezentate atât de multe forme ale erorii noi şi plauzibile.

Satan depune toate eforturile să poticnească picioarele celui

care vesteşte pacea

Satan depune toate eforturile să zădărnicească Planul lui Dumnezeu şi să poticnească Picioa­rele. Şi Dumnezeu chiar face mai mult decât să permită acest lucru: El îl încurajează trimiţând aceste înşelări puternice ale lui Satan printre urmaşii Lui declaraţi — în acelaşi timp asigurându-i pe toţi cei care din inimă sunt credincioşi faţă de Cuvântul Său şi faţă de legământul lor de jertfă, că nu trebuie să se teamă de niciun rău, căci El va fi cu ei şi-i va susţine chiar dacă o mie vor cădea alături de ei.

De când Planul lui Dumnezeu a fost arătat sfinţilor, înşelările erorii s-au înmulţit rapid. Lucrul acesta a fost prezis de apostol care, referindu-se la a doua venire a Domnului nostru, a zis: „Şi atunci se va descoperi acel nelegiuit [Omul Păcatului], pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale şi-l va desfiinţa cu strălucirea prezenţei Sale. Parousia Lui [prezenţa lui Cristos] este prin+ [însoţită de] lucrarea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase şi cu toate amăgirile nedreptăţii pentru cei care pier, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. Din această cauză, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei care nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire,++ să fie judecaţi. 2 Tes. 2:8-12.

Unul după altul cei înşelaţi care au căzut în diferite capcane puse pentru picioarele lor au devenit susţinători activi ai diferitelor cauze pe care le-au îmbrăţişat de când s-au depărtat de Adevăr, şi sunt avansaţi de către adversar ca învăţători, îngeri sau mesageri ai unei lumini noi. Ei nu par deloc să-şi dea seama că au mers în întuneric, şi îşi imaginează că au făcut paşi mari de progres în lumină. Aceasta este fiindcă au fost biruiţi de puterile mincinoase ale acestei zile rele. Într-adevăr, ei iau întunericul drept lumină, eroarea drept Adevăr. Dar chiar dacă sunt aruncaţi astfel în întunericul de afară al lumii şi al celor doar cu numele, mulţumim lui Dumnezeu, acum putem vedea că în curând strălucirea Soarelui Dreptăţii în dimineaţa Milenară va deschide toţi ochii orbiţi de eroare în privinţa Adevărului glorios deplin, deşi prea târziu pentru a-i ajuta să câştige marele premiu al comoştenirii în Împărăţie.

puterile mincinoase îi vor face pe cei nevrednici să creadă o minciunĂ

Totuşi, niciunul, dacă n-a fost necredincios în vreun fel faţă de Adevăr şi prin urmare nevrednic de el, nu va fi permis să fie astfel biruit. Asupra celorlalţi Dumnezeu a zis că va trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună. Adevărul fiind destinat numai pentru aceia care sunt vrednici de el — cei aleşi — toţi ceilalţi obligatoriu îl vor pierde. Dar „chiar cei aleşi” este cu neputinţă să fie înşelaţi. Dumnezeu îi va ţine cu puterea Lui mare datorită credincioşiei şi loialităţii faţă de El.

Domnul face deosebire între cei nominal aleşi şi cei aleşi finali, şi aşa ar trebui să facem şi noi. Nu toţi cei care au acceptat favoarea Răscumpărătorului a îndreptăţirii de sub vină, şi au auzit şi au acceptat chemarea de sus la comoştenire cu Cristos în Împărăţia şi slava Sa, vor obţine acel mare premiu. Toţi aceştia au intrat în alergare în calitate de nominal aleşi, şi toţi sunt eligibili să fie membri în Biserica glorificată în calitate de aleşi finali; dar pentru a câştiga premiul ei trebuie să împlinească condiţiile specificate când au intrat în alergare — când au făcut un legământ cu Dumnezeu, în numele şi meritul lui Cristos, să se sacrifice în serviciul Lui. În niciun al mod nu-şi pot întări chemarea şi alegerea.

„Cel căruia i se pare că stă în picioare

să ia seama să nu cadă”

Această clasă nominal aleasă este încercată acum; şi Dumnezeu face să se arate gândurile inimii poporului Său. El ne previne pe toţi, de asemenea, spunând: „Cel căruia i se pare că stă în picioare să ia seama să nu cadă”; şi ne spune să luăm seama ca nimeni să nu ne ia cununa.

Cât de mare este responsabilitatea poziţiei noastre din prezent în faţa lui Dumnezeu, marele Judecător al tuturor inimilor! El ne-a arătat o favoare specială în faptul că ne-a descoperit minunăţiile Planului Său şi a pus în faţa noastră marele premiu al chemării noastre de sus. Până aici am fost socotiţi vrednici de acele favoruri şi eligibili pentru premiul comoştenirii cu Cristos. Cât de vrednici ne-am dovedit de când am primit această cunoştinţă? Am primit-o cu blândeţe şi smerenie şi cu o mulţumire care s-a manifestat în serviciul activ al Adevărului — în vestirea adevărului altora şi în apărarea şi rămânerea lângă el cu nobleţe în mijlocul tuturor insultelor îndreptate împotriva lui? Am refuzat noi să compromitem Adevărul în vreo măsură pentru a evita insultele altfel inevitabile?

Dacă nu suntem astfel geloşi pentru Adevăr, nu suntem demni de el, şi unele dintre înşelările din această „zi rea” ne vor număra cu siguranţă printre victimele ei; căci în acest timp al prezenţei Domnului, Satana lucrează atât de puternic, cu mare putere de a înşela şi cu semne de succes şi cu puterile mincinoase ale erorii. Diferitele sale intrigi vor avea mare succes, în comparaţie cu care, succesul Adevărului va părea mic; căci pentru aceştia, ca şi pentru ceata lui Ghedeon, va fi un timp de cernere, şi „cine va putea să stea în picioare?”

Dar cei care stau în picioare încinşi cu Adevărul divin nu se tem de nimic: Domnul permite aceste amăgiri pentru ca ele să servească scopurile Sale înţelepte şi binevoitoare, în separarea celor vrednici de cei nevrednici, şi pentru manifestarea celor care Îi sunt loiali Lui şi adevărului Său din inimă.

____________

*Secerătorii sunt mesagerii” care duc Adevărul, a cărui influenţă indirectă leagă neghina. Studii în Scripturi Vezi Vol. 3, cap. 6.