Vol. 19, Mai-Iunie 2011, Nr. 4 

PREGĂTIRE PENTRU LOCURI DE MEMBRI ÎN ÎMPĂRĂŢIE

Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp.” 04093″> Matei 6:28 .

R 5219a W. T. 15 aprilie 1913 (pag. 118-119)

În Predica de pe Munte, Învăţătorul îi învaţă pe ucenici anumite lecţii importante. El nu învaţă lumea, ci pe acei care au venit la El, care doresc în mod special să fie învăţaţi, care doresc să fie ucenicii Lui. El le arată că dacă vreau să fie ucenicii Lui, de atunci înainte obiectivul principal al vieţii lor va fi să caute să devină membri ai Împărăţiei lui Dumnezeu. El Însuşi va fi marele Împărat şi un număr ales de oameni din lume vor fi asociaţi cu El în acea Împărăţie. Când această alegere se termină, acea Împărăţie va fi stabilită. Atunci, sub acea Împărăţie, va urma binecuvântarea întregii lumi, în armonie cu promisiunea făcută lui Avraam, În tine şi în sămânţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului”.

Aceştia deci, care aspiră să fie membri ai clasei Împărăţiei, trebuie să facă din aceasta obiectivul principal al vieţii lor: Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Sa”; adică, dreptatea necesară pentru a obţine un loc în acea Împărăţie. Se promite că toate lucrurile necesare le vor fi date unor astfel de aspiranţi şi căutători. Domnul nostru n-a promis îmbrăcăminte scumpă, case frumoase, confort sau lux; nici nu putem presupune că acestea ar fi în mod special de ajutor.

Este necesară o anumită pregătire pentru a fi membru în Împărăţie. Dumnezeu, marele Gospodar într-o anumită ilustraţie, marele Supraveghetor în alta, va supraveghea treburile fiecărui membru; şi toate lucrurile vor fi făcute să lucreze împreună spre binele lor. Dacă ei au nevoie de experienţe în încercări, dificultăţi şi lipsuri, El Se va asigura ca ei să aibă astfel de experienţe. Dacă ar fi mândri, ar avea experienţe care să-i umilească. Dacă ar fi fără maniere, ar avea experienţe care să-i facă amabili. Este necesar să aibă aceste experienţe; pentru că dacă n-ar învăţa deloc, n-ar primi niciodată moştenirea la care au fost făcuţi părtaşi.

Învăţături În Toate Experienţele Vieţii

Domnul a observat că majoritatea oamenilor sunt plini de griji pentru viaţa de zi cu zi — ce vor mânca, ce vor bea şi cu ce se vor îmbrăca. El a văzut că majoritatea celor săraci erau necăjiţi, neştiind probabil când va fi următoarea masă. Dacă aşa ar fi poporul Domnului, ei ar trebui să aibă credinţă. Dacă Tatăl ar permite copiilor Săi să fie în asemenea dificultăţi, El a văzut că sunt nişte lecţii bune pe care să le înveţe. Ei ar trebui deci să caute să înveţe aceste lecţii, nu să fie neliniştiţi de starea lor.

Aceasta nu înseamnă că urmaşii Săi trebuie să fie nepăsători, să nu-i intereseze cum arată, sau ce vor mânca. Nu aşa trebuie să facă; ci în timp ce apreciază frumuseţile naturii, ale îmbrăcămintei etc., ei trebuie să aibă credinţă în Tatăl lor Ceresc şi să-şi dea seama că luxul vieţii ar putea să nu fie cel mai bun pentru ei. Dar trebuie să fie mulţumiţi — ştiind că toate lucrurile vor lucra spre bine pentru cei care vor fi bine pregătiţi prin ele.

Această problemă de a se îngrijora pentru hrană şi îmbrăcăminte nu se limitează doar la cei săraci. Unii din clasa de mijloc, când se ridică la bogăţie, se pomenesc cuprinşi de grijile acestei vieţi, mâncare, băutură şi îmbrăcăminte — şi îşi spun: Cu ce să mă îmbrac acum, sau atunci etc.? Mâncarea, băutura şi îmbrăcămintea par a fi gândurile care-i acaparează atât pe bogaţi cât şi pe săraci.

Cei din poporul Domnului trebuie să fie mulţumiţi cu ceea ce au. Şi trebuie să caute să se îngrijească de lucrurile care sunt cinstite şi cuviincioase. Dar lucrurile cinstite şi cuviincioase nu sunt cele extravagante. Cei din poporul Domnului nu trebuie să fie tentaţi să-şi folosească banii pentru mulţumire de sine. Când se uită la alţi copii ai Domnului, văd că nu trebuie să ia prea multe binecuvântări pentru ei înşişi, ci să-şi folosească banii cu economie. Să-şi administreze banii ca parte a administrării lor şi să ştie că vor trebui să dea socoteală de ei.

Noi trebuie să căutăm mai întâi interesele Împărăţiei. Dacă interesele Împărăţiei ar avea nevoie de bani, ne-am simţi vinovaţi dacă am folosi banii consacraţi Domnului pentru mulţumirea de sine. Probabil de aceea Domnul a lăsat interesele Împărăţiei într-o condiţie de semi-sărăcie — ca poporul Său să promoveze interesele Împărăţiei. Dumnezeul nostru este foarte bogat. Tot aurul şi argintul sunt ale Lui, la fel şi vitele de pe o mie de dealuri; şi dacă ar fi spre binele clasei Împărăţiei, El le-ar da bani din belşug. Dar lucrurile sunt lăsate aşa cum sunt, ca noi să practicăm economia şi să avem ocazia să ne reţinem de la binecuvântările prezente pentru interesele Împărăţiei.

Lecţii Învăţate De La Crini

În legătură cu aceasta vine textul nostru, ilustrând ideea prin crinul de pe câmp. Crescând pe pământ, el primeşte toate lucrurile de care are nevoie pentru dezvoltare. Domnul n-a ales o plantă de seră, dependentă de horticultor, ci a ales o floare de pe câmp. Acea plantă creşte în acele condiţii fiindcă marele Ocrotitor se îngrijeşte de interesele ei.

Aceasta nu înseamnă ca planta să fie inactivă; dacă ar fi inactivă ar muri. Rădăcina trimite în continuu hrană către tulpini. Nu este inactivă în nici un caz. Dar realizează planta aceste lucruri îngrijorându-se? Nu. Foloseşte doar oportunităţile care i-au fost date. Îşi exercită doar funcţiile după legile naturii.

Dumnezeu Se îngrijeşte de crin în solul unde răsare; şi pe măsură ce creşte în frumuseţea lui, nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia”. Tot aşa va fi şi pentru copiii lui Dumnezeu. Când Tatăl ne concepe ca fii ai Săi şi suntem puşi în condiţiile actuale, putem fi siguri că Cel care ne-a pus astfel, a făcut toate pregătirile necesare pentru noi; că El nu este neînţelept; că nu ne-a pus în condiţii nefavorabile nouă. Toate sunt prin aranjament divin.

Dacă ieşim din aceste condiţii, putem fi răspunzători într-o oarecare măsură, dar atâta timp cât nu încercăm să ieşim de sub grija Sa providenţială, putem fi siguri că toate lucrurile vor fi conduse să lucreze spre binele nostru. Dacă deci căutăm să ne împodobim cu toate harurile Spiritului sfânt, şi dacă folosim ocaziile care ne sunt mai la îndemână, vom folosi mijloacele pentru dezvoltarea noastră.

Crinul are dreptul să folosească tot ce-i stă în putere pentru a se hrăni. Tot aşa, este dreptul şi datoria noastră să folosim mijloacele care ne stau în putere pentru înfrumuseţarea caracterului şi pentru hrănirea noastră spirituală, ştiind că Acel care a început în noi lucrarea bună, o poate duce la capăt până în Ziua lui Isus Cristos.

Meditarea Evlavioasă La Caracterul Lui Dumnezeu Este De Ajutor

Domnul nostru ne atrage atenţia cum astfel de lucruri simple din natură ar trebui să fie studiate, să ne gândim la ele. Lecţiile de învăţat cu privire la toate aspectele vieţii vor fi folositoare pentru cei care abordează studiul din punctul corect de vedere, al credinţei în Creator şi al înţelegerii că El este întruchiparea şi reprezentantul celor mai înalte şi mai nobile calităţi pe care le poate concepe mintea umană — perfect în Dreptate, perfect în Înţelepciune, perfect în Putere, perfect în Iubire.

Inima care gândeşte astfel, face progres, creşte în har, în cunoştinţă, în iubire. Inima care nu ia aminte la lucrurile mărunte, este împiedicată de a-L vedea pe Dumnezeu aşa cum este şi de a aprecia în mod cuvenit Planul Său, şi astfel de a aprecia cum se cuvine Caracterul Său.