Vol. 15 Septembrie-Octombrie 2008 Nr. 6

PRINŢUL ÎNTUNERICULUI ÎN OPOZIŢIE CU PRINŢUL LUMINII

„Ia seama deci ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.” Luca 11:35.

R 5377a W. T. 1 ianuarie 1914 (pag. 10-11)

Oricât de mult înţelepţii acestei lumi şi-ar bate joc de învăţătura Bibliei că există un diavol personal, şi că el este un prinţ peste oştirea demonică a fiinţelor spirituale — răzvrătiţi împotriva guvernării lui Dumnezeu — să ne amintim întotdeauna că aceasta este învăţătura Bibliei, de la Geneza la Apocalipsa. Dificultatea pentru înţelepţii lumii acesteia este că mintea lor nu este îndrumată de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei spun că este destul de greu să crezi într-un Dumnezeu şi într-o oaste de îngeri, servitorii Săi, fiinţe spirituale şi invizibile pentru oameni. Mult mai dificil este — ba chiar iraţional pentru ei — să creadă într-un alt conducător spiritual şi altă oştire spirituală, adversarii lui Dumnezeu. Ei gândesc că nu ar fi posibil ca Dumnezeu să creeze fiinţe opuse Lui; sau că, dacă fiind create sfinte ele au devenit împotrivitorii dreptăţii, un Creator atotputernic nu le-ar distruge, ci le-ar permite să-şi continue împotrivirea lor rea.

Biblia explică faptul că Satan a fost primul încălcător, şi faptul că înainte a fost un heruvim, un înger de rang şi natură superioare, care şi-a pierdut loialitatea faţă de Dumnezeu prin mândrie şi ambiţie; şi că el a sedus la neascultare pe cei pe care Biblia îi numeşte acum o oştire de demoni. Biblia arată pretutindeni că această oştire de fiinţe spirituale este asociată cu Pământul nostru, şi nu se află într-un cuptor de foc îndepărtat torturându-i pe oamenii morţi.

Biblia arată că lui Dumnezeu nu-I lipseşte puterea să Se ocupe de aceşti răzvrătiţi, ci El le permite pentru un timp, le îngăduie să arate roadele păcatului, mâniei, răutăţii, urii, invidiei, conflictului — ca lecţie pentru îngeri şi pentru oameni. Ei sunt sub anumite limitări pe care apostolul le numeşte „lanţurile întunericului”. Lor nu le-a fost permis să se materializeze ca oameni de la Potop încoace. Dar ei au căutat să intre în relaţie cu omenirea; şi în măsura succesului lor se spune că victimele lor sunt obsedate de spirite rele. Când victoria este completă, se spune că victima este posedată de un demon şi este nesănătoasă mintal.

Se estimează că o jumătate dintre cei care se află în ospiciile de alienaţi mintal sunt posedaţi de demoni — demonii aparţinând chiar acelei clase menţionate atât de des în legătură cu slujirea Domnului nostru. După cum în trecut ei căutau legătură prin vrăjitoare, vrăjitori, necromanţi etc., tot aşa şi astăzi, ei caută legătură cu omenirea prin jocuri spiritiste, planşete şi medii spiritiste. Omenirea, înşelată de doctrinele acestor demoni învăţate în Evul Mediu (1 Timotei 4:1), a neglijat mărturia lui Dumnezeu din Biblie în sensul că morţii sunt adormiţi şi „nu ştiu nimic” (Eclesiastul 9:5). „Gândurile lor pier”, până la trezirea lor în dimineaţa Noii Dispensaţii, numită altfel „ziua lui Cristos” — „timpurile restabilirii” — ziua Milenară (Filipeni 1:10; Fapt. 3:21). Studiul de astăzi Îl prezintă pe Învăţătorul eliberându-l pe un om de posesie demonică. Oamenii au înţeles corect care era dificultatea; dar, fiind opuşi Învăţătorului, unii dintre ei au spus cu răutate că demonii îi erau supuşi lui Isus pentru că El era chiar Satan, Belzebul, prinţul diavolilor. Alţii au spus: Miracolele tale sunt toate pământeşti; arată-ne vreun semn din cer.

Isus a răspuns la acuzaţia că El era prinţul demonilor, mai degrabă decât Prinţul Luminii, arătând că dacă Satan îşi scotea afară propriile sale oştiri, aceasta însemna o luptă în tabăra celor răi, ceea ce implica faptul că această casă a lui Satan era dezbinată şi că în curând va cădea. ((1098)) Ar fi neînţelept, prin urmare, ca Satan să scoată afară pe Satan; în consecinţă, un astfel de argument nu ar avea nici o greutate. Dar, a spus Isus, alţi evrei au exercitat aceeaşi putere de a scoate demoni şi nu i-aţi învinuit niciodată de a fi prinţii demonilor. Şi cum ar putea fi câţiva prinţi ai demonilor? Judecaţi după aceasta dacă acest argument împotriva Mea este bun. Dar, dimpotrivă, pentru aceia dintre voi care îşi dau seama de adevărul că Eu scot demoni cu „degetul” lui Dumnezeu, cu puterea lui Dumnezeu, nu va fi nici o îndoială că această putere, pe care Eu o posed mai mult decât alţii, şi pe care am exercitato şi prin apostolii Mei, este o dovadă de favoare specială de la Dumnezeu şi o confirmare a mărturiei Mele că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape de voi — că puterea acelei Împărăţii este exercitată în mijlocul vostru.

Dar, de fapt, când acea naţiune L-a respins pe Cristos, Împărăţia pe care Dumnezeu le-a oferito le-a fost luată. Oferta a încetat. Ei au fost puşi la o parte pentru un timp de la favoarea lui Dumnezeu, în timp ce Mesajul Harului şi al Adevărului a început de atunci să adune un alt Israel — atrăgând mai întâi dintre evrei pe aceia care erau israeliţi cu adevărat; şi mai târziu, mergând în toate părţile, a adunat pentru aceeaşi clasă pe cei evlavioşi din fiecare naţiune.

Puterea lui Isus de a scoate demoni a arătat că El era pe deplin competent să Se ocupe de prinţul acestei lumi, prinţul întunericului, Satan; şi că, dacă Împărăţia ar fi fost stabilită atunci, Satan şi îngerii lui ar fi fost legaţi sau restricţionaţi atunci. Totuşi, având în vedere respingerea cunoscută dinainte şi prezisă a lui Isus şi a Împărăţiei, lucrarea de legare a lui Satan nu a progresat, ci a întârziat până la a Doua Venire a lui Isus. Atunci, clasa Miresei Sale fiind între timp aleasă ca să fie comoştenitori în Împărăţie, El Îşi va lua marea Sa putere şi va domni. Atunci Se va ocupa de Satan şi de demonii subordonaţi lui; da, împreună cu toţi cei ce au cultivat păcatul şi spiritul lui Satan care a pus stăpânire atât de serios pe omenire în condiţiile căderii.

Legarea lui Satan

Domnul nostru spune că la sfârşitul acestui Veac Evanghelic Satan va fi legat pentru o mie de ani (mia de ani a domniei glorioase a lui Mesia), ca să nu mai poată înşela omenirea, cum a înşelat-o şi a amăgit-o timp de şase mii de ani, punând întunericul în locul luminii şi prezentându-L pe Tatăl ceresc într-o lumină falsă, ca fiind cea mai rea fiinţă imaginabilă, complotând şi predestinând mii de milioane de oameni să se nască şi să meargă în chinul veşnic.

Isus ilustrează controlul lui Satan asupra lumii din prezent, asemănându-l cu un om puternic, înarmat şi care îşi păzeşte palatul. El îşi poate menţine controlul până când vine unul mai puternic, îl învinge şi ia în stăpânire bunurile sale pe care le-a câştigat pe nedrept. Astfel Isus a prezis că Împărăţia Sa Mesianică va fi mai puternică decât aceea a lui Satan, şi o va controla şi îl va lega pe Satan. Rezultatul va fi eliberarea omenirii din blestemul păcatului şi al morţii care a stat asupra rasei de şase zile mari de câte o mie de ani fiecare. Împărăţia lui Mesia va fi în cea dea şaptea zi mare, sau în Sabat, când toţi cei care Îl vor accepta pe Mântuitorul vor intra în odihnă.

Între timp Isus, conform planului Tatălui, în timpul acestui Veac Evanghelic, prin Mesajul Său şi prin Mesajul apostolilor, adună din lume o clasă a Miresei, pentru a fi comoştenitori cu El în Împărăţie. Lui Satan i se îngăduie libertate considerabilă în încercarea loialităţii tuturor acestora. Nu pot fi decât cei doi stăpâni. Cu bună ştiinţă sau din ignoranţă, oamenii îl servesc fie pe Unul fie pe celălalt. După cum a spus Isus: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea”.

Întreaga lume obsedată

Sf. Pavel declară că prinţul acestei lumi (Satan) „lucrează acum în copiii neascultării”. Isus a avut acelaşi gând şi a asemănat lumea cu bieţii demonizaţi pe care îi eliberase din strânsoarea lui Satan. În mod asemănător, toţi cei care Îl acceptă pe Cristos sunt eliberaţi de puterea lui Satan. Deci, păcatul să nu domnească în trupul vostru muritor. Romani 6:12.

Isus reprezintă aceste inimi ca fiind măturate şi împodobite — păcatele iertate şi harul lui Dumnezeu primit. Dar El declară că Satan va căuta să recâştige controlul asupra acestora prin spiritul lumii — mândrie, mânie, răutate, ură, conflicte, lucruri ale cărnii şi ale diavolului (Matei 12:43-45). „Împotriviţi-vă lui tari în credinţă”, scrie apostolul (1 Petru 5:9). Dacă lui Satan nu i se opune rezistenţă, pericolul este ca lumina şi binecuvântarea primite prin cunoştinţa lui Dumnezeu să devină un blestem şi un prejudiciu; şi că rezultatul pentru o astfel de persoană va fi mai rău decât înainte de a veni în relaţie cu Cristos.

Isus a subliniat aceasta, declarând că după cum o lumânare nu trebuie pusă sub baniţă şi ascunsă, ci trebuie expusă pentru a face bine, tot aşa lumina Adevărului, harul lui Dumnezeu primit, nu trebuie ascunse, ci trebuie lăsate să strălucească spre slava lui Dumnezeu. Altfel lumina s-ar stinge şi întunericul ar predomina. Ochiul reprezintă inteligenţa; şi atâta vreme cât avem adevărata iluminare, sau inteligenţă, prin aceasta întregul corp este binecuvântat; dar dacă inteligenţa este distrusă, dacă ochiul este orbit, întregul corp va suferi şi va fi în întuneric.

Prin urmare, oricine primeşte lumina trebuie să-i acorde atenţie ca unui lucru preţios, ca nu cumva s-o piardă şi să fie în schimb în întuneric. Ochiul, lumina, reprezintă aici iluminarea Spritului sfânt, care are cea mai mare putere să ne binecuvânteze; şi aceasta, dacă s-ar pierde, ar însemna pentru noi un întuneric chiar mai mare decât cel pe care l-am avut înainte de a veni la cunoştinţa Domnului.