PRIVELIŞTE DIN TURNUL DE STRAJĂ

R 5373 W. T. 1 ianuarie 1914 (pag. 3-4)

Din toate punctele de vedere anul 1914 pare un an cu mari posibilităţi. Titlurile ştirilor din toate ziarele din lume ne spun că prezicerea Învăţătorului nostru făcută acum aproape o mie nouă sute de ani se împlineşte — „Oamenii îşi dau sufletul de groază în aşteptarea lucrurilor care vin pe pământ” în ordinea afacerilor sociale actuale. Peste tot se înmulţesc dovezile că învăţăturile colegiilor din ultimii treizeci de ani în privinţa evoluţiei omului şi Critica Radicală distructivă a Bibliei îşi dau roadele. Ceea ce cu câţiva ani în urmă numai cei educaţi şi bogaţi cunoşteau în privinţa acestor chestiuni, acum cunosc oamenii din toate clasele. Îndoielile în privinţa inspiraţiei Bibliei i-au condus pe oameni să facă presupuneri şi să-şi dea seama că toţi cei care resping Biblia fac numai presupuneri despre viitor.

Această problemă afectează clasele muncitoare într-un mod în care nu-i afectează pe cei bogaţi şi învăţaţi. Clasele muncitoare, cu puţin sprijin financiar, nu se simt mulţumite cu presupunerile lor sau ale altora în privinţa unei vieţi viitoare. Următorul proces logic al gândirii lor este să întrebe cum putem şti că există un Dumnezeu, şi în general să se îndoiască de orice. Următorul pas este o hotărâre de a profita la maximum de viaţa actuală, având în vedere nesiguranţa în privinţa celei viitoare. În astfel de condiţii, ne putem mira că Socialismul în diferitele lui forme şi faze se dezvoltă — că un spirit general de îndoială şi nemulţumire este în creştere?

Atâta vreme cât angajările în muncă continuă cu salarii rentabile, majoritatea acestor oameni sunt prea prudenţi pentru a dori o prăbuşire a sistemului social, prin a cărui funcţionare ei au un trai confortabil şi prin a cărui distrugere confortul lor ar putea fi diminuat. Lumea, deci, trebuie să se confrunte cu faptul că, dacă apare o nevoie stringentă, cum a fost în trecut, oamenii obişnuiţi, meşteşugarii lumii, vor întâmpina situaţia diferit de felul cum au întâmpinat-o părinţii lor. Credinţa în Dumnezeu şi în Biblie odată zdruncinată — dispărută pentru majoritatea lor — putem fi siguri că oprirea roţilor industriei va aduce grabnic un groaznic Timp de Strâmtorare peste lumea civilizată. Şi chiar aceste condiţii ameninţă acum. Din pricina aceasta mulţi oameni bogaţi şi influenţi tremură privind viitorul apropiat.

Bărbatul sau femeia care au o speranţă dincolo de mormânt, au în furtunile vieţii o ancoră pentru suflet pe care ceilalţi nu o au. Dacă va veni timpul, mai devreme sau mai târziu, când structura socială va fi întinsă până la punctul ruperii, când băncile vor suspenda plata banilor către deponenţii lor, când fabricile şi uzinele vor fi închise, când poporul va fi flămând, putem fi siguri că un urlet şi o explozie nu vor fi amânate mult. Această situaţie îngrozitoare este exact ceea ce înfăţişează Biblia. După cât putem noi judeca, anul 1914 este ultimul din ceeea ce Biblia numeşte „Timpurile Neamurilor” — perioada în care Dumnezeu le-a permis naţiunilor Pământului să facă ce ştiu mai bine pentru a guverna lumea. Sfârşitul „timpurilor” lor marchează data începutului Împărăţiei lui Mesia, despre care Biblia spune că trebuie să fie introdusă printr-un mare Timp de Strâmtorare, exact ca cel pe care-l vedem că este iminent.

După cum am arătat deja, noi nu suntem în nici un caz încrezători că acest an, 1914, va fi martorul unor schimbări de Dispensaţie aşa de radicale şi rapide cum ne-am aşteptat. Ne depăşeşte puterea imaginaţiei să ne gândim la o împlinire într-un singur an a tot ceea ce Scripturile par să sugereze că trebuie aşteptat, înainte ca Domnia de Pace să fie introdusă.

Scrisori din toată lumea ne asigură că sentimentul cititorilor Turnului de Veghere este pe deplin în acord cu acela al editorului într-o rezoluţie, că orice s-ar întâmpla în aceşti ani, credinţa noastră în marele Plan divin al Veacurilor şi în Seceriş nu va fi zdruncinată nici un pic. Ştim în cine am crezut. Ne-am consacrat viaţa în serviciul Lui — chiar până la moarte, fie că moartea va veni în acest an sau altcândva.

Semnele timpurilor indică în mod clar apropierea tocmai a necazului pe care îl aşteptăm de patruzeci de ani. Semnele Fiului Omului în minunatele invenţii şi în progresul lumii sunt vizibile pentru noi. Noi credem că Parousia Răscumpărătorului nostru a avut loc cu treizeci şi nouă de ani în urmă şi că El este Factorul puternic în toate afacerile Bisericii Sale şi acum ((1107)) Supraveghetorul condiţiilor care în curând vor duce la stabilirea Împărăţiei Sale şi la legarea lui Satan, Prinţul Întunericului.

Credem că anul 1914 dă dovadă de posibilităţi mai mari de serviciu pentru Adevăr decât oricare an anterior al Secerişului. Mai mult, toţi cei care au gustat din Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi care se bucură în lumina Adevărului Prezent par să fie puşi în mişcare de zel pentru Dumnezeu şi pentru Cauza Sa şi pentru poporul Său, atât din Babilon cât şi din afara Babilonului, mai mult decât oricând înainte. Pe lângă aceasta, numărul acestor deplin consacraţi creşte în fiecare zi. De asemenea condiţiile sunt favorabile pentru deschiderea ochilor înţelegerii şi desfundarea urechilor surde ale dragilor noştri fraţi din diferite denominaţii.

Să fim deci mai mult decât oricând atenţi, ca să fim folosiţi şi folositori în serviciul Împăratului nostru. Să ne amintim că momentele şi orele sunt importante, că indiferent câte griji ale vieţii avem, putem întotdeauna găsi ceva timp pentru serviciul Adevărului, nu numai în inimile şi casele noastre, ci şi făcând bine tuturor oamenilor după cum avem ocazia, în special Casei Credinţei.

În timp ce suntem atenţi la final, în timp ce ne dăm seama că el va aduce Timpul de Strâmtorare, în timp ce căutăm să fim cât se poate de deplin pregătiţi pentru partea noastră din acel Necaz, oricare ar fi ea, să nu accentuăm în mod nepotrivit acest aspect al Planului divin în prezentarea lucrurilor prietenilor noştri creştini din lume. Să cultivăm tot mai multă cumpătare a minţii, o gingăşie iubitoare a dispoziţiei care va căuta să spună numai cât este necesar a fi cunoscut. Să accentuăm bunătatea lui Dumnezeu şi marea binecuvântare care este păstrată pentru omenire, apropierea acestei binecuvântări şi marile rezultate care vor fi obţinute. Să spunem că împlinirea rugăciunii Domnului, „Vie împărăţia Ta”, este foarte aproape.