PRIVELIŞTE DIN TURNUL DE STRAJĂ
R4752 W. T. 1 Februarie 1911 (pag. 35-36)
Ducând oile în rătăcire
Am remarcat deja că la Abatorul de vite din Chicago au ceea ce ei numesc un tăuraş care întâmpină animalele pentru tăiere, îşi scutură capul şi aleargă înaintea lor printr-un pasaj îngust care duce la măcelărie. El are o nişă în care ştie că trebuie să se dea la o parte, în timp ce animalele care-l urmează se împing unele pe altele înainte spre ţarcul de sacrificare.
Se pare că la St. Louis au un ţap care are acelaşi rol pentru oi. Când o turmă de oi se vinde şi trebuie transferată în ţarcul cumpărătorului, un ţap alb este dresat (se spune că mestecă tutun cu mare plăcere) să conducă oile. Acesta intră în ţarcul lor, se uită la ele cu seninătate şi compasiune şi apoi, ca şi cum ar zice, „Vă compătimesc; nu sunteţi tratate corect; vă voi conduce la un loc mai bun”, bate din picior, îşi clatină capul, scoate un fornăit şi fuge afară din ţarc urmat de oi. El le conduce în ţarcul măcelarilor.
Domnul aseamănă pe poporul Său cu oile. Ei sunt adesea mai puţin înţelepţi în felul lumii decât clasa caprelor. Cu atât mai mult ei trebuie să ia seama la glasul Păstorului şi să nu le urmeze pe capre peste tot sub niciun pretext. Neascultarea de Păstor este o dovadă de nepotrivire pentru scopul special pentru care El alege acum această „turmă mică”. Despre aceştia este scris că nu vor asculta de glasul străinilor, dar că ei cunosc glasul Păstorului.
Pare natural pentru capre să fie conducători, iar oile trebuie să fie atente să facă deosebire şi să nu urmeze pe nimeni decât pe cei care au caracterul oilor, de umilinţă, gentileţe, răbdare etc. — pe cei care urmează în urmele Păstorului Principal. Dacă unii au făcut altfel, să ia seama la timp şi să pună în ordine lucrurile. Nimeni nu trebuie să fie în funcţia de bătrân în vreo adunare a Studenţilor Bibliei care nu dă dovadă că a umblat cu Isus şi că a învăţat de la El în doctrină, şi că este dezvoltat în roadele şi harul Spiritului sfânt. „Oile Mele ascultă glasul Meu şi ele vin după Mine. Nu merg deloc după un străin ci fug de el”.
___________________
Reformare prin chirurgie
„Minunile făcute prin chirurgie cresc continuu, şi poate că în nicio direcţie nu s-a demonstrat atât de mult beneficiile ştiinţei ca în direcţia vindecării mintale şi morale prin operaţii chirurgicale. Din când în când s-au raportat câteva cazuri prin care — cu o operaţie la cap, îndepărtând ceva presiune de pe creier, sau poate deschizând craniul pentru a lăsa creierul să se extindă — unor băieţi retardaţi şi vicioşi li s-a dat o stare mintală şi morală normală şi o şansă corectă în viaţă.
Edward E. Grimmell, când era de 14 ani, a suferit o lovitură la cap cu un par care i-a fracturat craniul şi l-a lăsat cu o vizibilă depresie. Părinţii lui nu prea au dat atenţie acestei întâmplări, dar băiatul a crescut şi din când în când manifesta tendinţe criminale. La şcoală a făcut puţin progres şi era rău, fiind adesea în atenţia poliţiei. După ce a stat de trei ori în închisoare, în final a fost arestat şi judecat pentru fals. El nu a negat niciuna dintre fapte, şi avocatul lui a argumentat că impulsurile sale criminale erau rezultatul loviturilor la cap.
Eliberarea creierului de presiune a schimbat cursul vieţii acestui om
Judecătorul nu a dat crezare pretenţiei făcute în favoarea lui, considerându-l un escroc de profesie isteţ, periculos pentru comunitate, şi l-a condamnat la închisoare, la Dannemora. Omul a implorat pe chirurgul închisorii să-i facă o operaţie, zicând că el dorea să aibă o viaţă decentă, dar nu putea să reziste tentaţiei de a comite o crimă oricând avea ocazia. Prefera să moară decât să continue cu o viaţă criminală, aşa cum simţea că era sortit să aibă. În cele din urmă el a atras atenţia unui chirurg eminent din Boston care a făcut operaţia, a eliberat presiunea de pe creier şi a schimbat întreaga tendinţă a gândirii şi acţiunii acestui om, şi de la o natură stricată şi criminală de dinainte de operaţie a devenit de atunci, după toate aparenţele, un om moral cu cele mai nobile impulsuri.
S-a descoperit că operaţiile chirurgicale, îndepărtând polipii şi alte tumori din nas şi din gât, permiţând o respiraţie normală, au transformat multe cazuri de copii stupizi în copii activi şi inteligenţi. Nelegiuirea vine de obicei dintr-o stare fizică anormală; ticăloşia este considerabil rezultatul ignoranţei prin prezenţa unor stări anormale.” Plattsburg Sentinel.
* * *
Dacă accidentele la craniu pot produce degradarea morală, cine va nega că forma creierului copilului este în mare măsură influenţată de ereditate — în special de mamă? Aceasta este în acord cu declaraţia scripturală: „Iată că sunt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a conceput mama mea”. Psa. 51:5.
Mai departe, cine va nega că tatăl are mult de-a face cu starea de vitalitate şi vigoare a constituţiei copilului? Dar în plus, el este în mare măsură răspunzător şi de mediul înconjurător şi de starea mentală a mamei în perioada sarcinii. Nedreptatea, duritatea, cuvintele nemiloase din partea cuiva, dar în special din partea soţului în această perioadă, vor trezi în mintea mamei gânduri triste, întunecate, mânie, ură etc., care sigur vor lăsa mai mult sau mai puţin urme asupra copilului pe care ea îl poartă.
Nimeni n-ar trebui să fie mai generos faţă de slăbiciunile şi viciile umane decât părinţii; dar toţi ar trebui să aibă o măsură de compătimire. În timp ce aplicăm legea şi ordinea, să ne amintim că în întreaga familie umană este în progres domnia păcatului şi a morţii. Şi compătimitor să facem tot ce ne stă în putere să promovăm dreptatea şi să fim de ajutor acelora care sunt în dificultăţi şi mai mari decât noi în aceste direcţii.
Astfel de gânduri nu numai că ne fac mai generoşi faţă de toţi, ci şi să privim mai reverenţios spre Dumnezeu ca fiind Singurul competent să elibereze pe deplin creaţia gemândă. Privind în Cuvântul Său, observăm că întregul Plan de Mântuire a rasei este în direcţia ridicării din slăbiciunea fizică şi mintală, la deplină perfecţiune în asemănarea cu Dumnezeu. Şi în timp ce slăvim pe Atotputernicul pentru acest Plan generos, care va fi pus curând în aplicare pentru lume la a Doua Venire a lui Mesia şi la stabilirea Împărăţiei Sale (Fapt. 3:19-21), să remarcăm de asemenea cu bucurie propriile noastre privilegii — „chemarea cerească a lui Dumnezeu, în Cristos Isus”.
___________________
Fertilitatea Palestinei
Prof. Richard Gottheil de la Universitatea din Columbia, directorul şcolii americane de arheologie din Ierusalim, crede că în curând va veni timpul când Palestina va fi de fapt ceea ce a fost odată descris poetic de Scripturile Ebraice — „o ţară unde curge lapte şi miere”. Profesorul admite că va trebui să aibă loc schimbări înainte de a fi realizat acest ideal, dar el crede că schimbările vor veni.
Când un prieten a sugerat că trebuie să fie o schimbare în sol, cât şi în guvernământ, el a răspuns că aparenţele au fost adeseori înşelătoare, atât în Turcia cât şi în America, şi că ceea ce părea a fi piatră pe dealurile Iudeii era de fapt îngrăşământ sub formă de piatră. Prof. Gottheil este un om corect, dar un om corect este chemat uneori să explice declaraţii care par contrare faptelor, şi aceasta este explicaţia dată de el:
„Solul Palestinei este deosebit. Este remarcabil de fertil, după cum arată metodele străvechi de cultivare. Dacă poate creşte atât de mult cât creşte doar zgâriind pământul, cu cât mai mult s-ar putea produce dacă ar fi aplicate metodele occidentale? Am văzut copaci crescând acolo unde nu se vedea deloc pământ, dar cumva rădăcinile au ajuns la pământ şi s-au înfipt în sol făcându-i să crească şi să producă roadă”.
Prezice un viitor strălucit
„Dar ceea ce este şi mai demn de observat este faptul că în pietrele care se văd pe aceste dealuri există proprietăţi chimice care corespund cu elementele din cel mai bun îngrăşământ, iar aceste roci se descompun din când în când, aşa încât ceea ce pare imposibil din punct de vedere agricol se întoarce de fapt în sol ca îngrăşământ. Există o instituţie în Ierusalim, fondată pentru a da de lucru evreilor săraci, al cărui manager sparge în realitate solul, fără a mai aştepta să se descompună, şi acesta produce recolte foarte bune ca rezultat al acestui amestec. Se pot aminti câteva cazuri în care pe coastele dealurilor se poate face să crească nu chiar păduri, ci un număr suficient de copaci pentru a dovedi opinia mea că pe această ţară o aşteaptă un viitor mare când condiţiile care predomină acum vor fi schimbate; şi vor fi schimbate; se simte un nou spirit în aer, precum şi în guvernare.”
___________________
A face Edenul să înflorească din nou
Sir John Jackson a obţinut contractul pentru construirea primului baraj din lucrările de irigare proiectate de Sir William Willcox pentru guvernul turc, cu scopul de a face iarăşi un Eden din Mesopotamia.
Sir William Willcox care a fost ocupat cu cercetarea fâşiei de pământ dintre Tigru şi Eufrat, a prezis în 1908 că acest vast teritoriu, acum un teren arid şi infestat cu mlaştini, dar având urme de canale de irigaţiei antice, va înflori din nou ca trandafirul, dacă lucrările, dintre care acest baraj este primul, vor fi finalizate.
___________________
Nerecunoaşterea speculaţiilor fanteziste
Fratele W. H. Bundy ne-a trimis o copie a unui articol de trei pagini care face speculaţii cu privire la profeţiile timpului şi care sugerează că scriitorul are ceva cunoştinţă despre conţinutul Volumului VII al Studiilor şi că prezentările lui sunt în acord cu acesta. Fratelui Bundy i se atribuie faptul că a prezentat aceste interpretări fanteziste. Scrisoarea lui de mai jos neagă orice legătură cu acel articol.
Cât despre Volumul VII, Editorul poate să-i asigure pe cititori că nimeni nu ştie ce va conţine, pentru că încă n-a fost scris niciun cuvânt din el. În timp ce avem mâinile atât de ocupate cu lucruri importante, şi în timp ce Biserica evident are nevoie să studieze mai adânc cele Şase Volume deja posedate, nu ne putem gândi că este voia Domnului să lăsăm la o parte lucrarea care o avem de făcut şi care presează, ca să începem scrierea Volumului VII. Fără îndoială Domnul la timpul potrivit al Său ne va da timpul şi tot ce este necesar pentru o prezentare a Apocalipsei, dacă va fi voia Lui ca astfel să servim Biserica Sa.
Sfatul nostru pentru toţi prietenii dragi de peste tot, este să nu accepte nici o prezentare scripturală ca fiind din partea noastră, decât ceea ce este publicat de Societatea noastră sau este semnat de noi.
Urmează scrisoarea fratelui Bundy, care neagă interpretările profetice, fanteziste:
Dragă frate Russell,
Aceasta este a patra scrisoare de acest fel pe care am primit-o în ultima vreme şi cred că aş fi bucuros să am ceva mod în care să-i asigur pe prieteni că nu am nicio apreciere pentru speculaţii, ci mă străduiesc întotdeauna să mă limitez la învăţăturile scripturale din cele şase volume ale Studiilor În Scripturi şi din Turnul de Veghere. Nu există nicio bază pentru a gândi că eu am prezentat vreodată astfel de învăţături fanteziste sugerate în scrisoarea ataşată, şi mă tem că numele meu este confundat cu al altui Peregrin. Îmi poţi recomanda vreun mod prin care pot să mă devinovăţesc, dacă crezi că este bine? Mă întristează gândul că vreunul dintre micuţii Săi ar putea prespune că aş acţiona atât de neînţelept şi atât de contrar avertizărilor tale. Te iubesc! Dumnezeu să te binecuvinteze! Cu multă recunoştinţă, fratele tău,
W. H. Bundy.