PRIVELIŞTE DIN TURNUL DE STRAJĂ
R5657 W. T. 1 aprilie 1915 (pag. 99-102)
Informaţiile din Marea Britanie descriu lucrurile de acolo ca fiind prospere. Afacerile înfloresc, sprijinite mai ales de comenzile pentru materiale de război din partea guvernului, pentru construirea de vase de război etc. Străzile au aspectul obişnuit, cu excepţia că femeile poartă mai mult negru, ca semn de doliu, şi se pot vedea mai multe uniforme militare.
Reportajele din ziare în privinţa scufundării vaselor de către submarinele germane ar putea da impresia că Marea Britanie este tăiată de la comunicaţia cu lumea din afară şi că puţine vapoare intră şi ies din porturile ei. Dar nu acesta este cazul. În luna trecută aproximativ trei mii de vase au intrat şi au ieşit din porturile britanice, în timp ce numai cam patru au suferit avarii din partea submarinelor germane. Starea bună a afacerilor şi creşterea preţurilor la alimente duc la tulburări de muncă, greve pentru ore mai puţine şi salarii mai bune. Cererile sunt întâmpinate foarte rezervat. Salariile mecanicilor britanici sunt încă mult sub nivelul celor americani.
Condiţiile din Rusia, cu excepţia zonei de război, se spune că sunt bune. Guvernul, care de ani de zile a avut controlul comercializării alcoolului, l-a oprit complet. Se spune că efectul asupra poporului rus este excelent, ajutând la luminarea minţii lor, şi de asemenea, cu cererile de muncă pentru război, la prosperitate financiară.
Acea parte din Franţa care este în afara zonei de război pare să fie de asemenea prosperă.
Germania, potrivit tuturor rapoartelor, nu stă atât de rău cum am putea presupune din reportajele din presă. Afacerile ţării se desfăşoară cu remarcabilă regularitate în ciuda războiului; totuşi, lipsindu-i o piaţă de desfacere pentru mărfurile ei, activităţile germane sunt în principal preocupate de comenzile guvernului pentru materiale de război şi pentru necesităţile casnice. Hrana, fiind sub controlul guvernului, este limitată, dar se spune că este suficientă pentru nevoile stricte ale oamenilor. Toate rezervele de hrană sunt păstrate, ca şi în cazul unui oraş asediat. Ceasurile au fost date înainte cu o oră pentru a favoriza scularea devreme şi mersul la culcare devreme, făcând astfel economie de petrol.
Din zona de război se raportează mare suferinţă şi necaz — Belgia, nordul Franţei, vestul Rusiei, estul Germaniei şi Munţii Carpaţi şi Balcani. Aceste regiuni măturate de război au suferit grozav — sorţii războiului pendulând când într-o parte când într-alta, dar întotdeuna cu severitate grozavă, nu numai în privinţa soldaţilor, ci şi a locuitorilor acelor regiuni. Condiţiile din Serbia se spune că sunt groaznice de asemenea.
Dardanelele, controlate de Turcia, constituie o nouă zonă de război. Marea Britanie a susţinut de mult Turcia şi a împiedicat Rusia să câştige acces la Marea Mediterană şi la lume pe apă. Rusia ar fi devorat de mult Turcia cu mare cost; căci Constantinopole i-ar fi dat unul din cele mai importante porturi la mare din lume. Acum Anglia şi Franţa trebuie să ajute pe aliatul lor, Rusia. Deoarece ele însele nu pot folosi Constantinopolul, sunt preocupate să nu-l aibă nici Rusia. Ele vor propune ca Dardanelele să fie menţinute ca o cale maritimă liberă, asemenea Canalelor Suez şi Panama. Dacă aceasta va satisface Rusia sau nu, este sub semnul întrebării; şi printre aliaţi ar putea rezulta o ceartă. Dacă o ceartă pare inevitabilă, se poate hotărî ca Dardanelele să fie inatacabile şi Turciei să-i fie îngăduit să-şi menţină posesiunile.
((627))
Între timp aliaţii caută mai departe ajutor să blocheze complet şi să înfometeze Germania. În acest scop Italia şi Grecia sunt îndemnate să intre în război, stimulentul fiind că în această tranzacţie Italia va primi anumite provincii austriece, iar Greciei îi va fi permis să preia o mare parte din domeniul Turciei — ca să ţină Rusia la distanţă. Se vede astfel că egoismul, politica, frica de celelalte şi ambiţia după putere mondială sunt principiile care-i stimulează, în ceea ce priveşte lumea în războiul prezent. Elveţia, Olanda şi Scandinavia se tem şi nu ştiu ce să facă. Interesele marilor beligeranţi le-ar putea impune războiul, chiar dacă ele se străduiesc cât pot să rămână neutre.
INFLUENŢELE RELIGIOASE ŞI RĂZBOIUL
La început influenţa războiului asupra oamenilor din Europa a fost groaznică. În necazul lor erau înclinaţi să devină mai religioşi. Cu înaintarea războiului, acest spirit de frică şi de căutare a ajutorului la Domnul trece, făcând loc unor sentimente mai reci şi unei mai mari încrederi în sine. Războiul devine afacerea vieţii pentru cei angajaţi în el. Fiecare naţiune implicată vede lucrurile din punctul ei de vedere. Fiecare crede în mod onest că are dreptate. Fiecare are curajul propriilor convingeri şi este gata să moară pentru ele.
Germanii susţin că aliaţii, geloşi pe cumpătarea, prosperitatea şi seriozitatea lor, se pregătesc de mult să-i anihileze. Ei pretind că dacă ar fi aşteptat până când armata franceză ar fi fost mobilizată la frontiera lor vestică, iar armata rusă la frontiera lor estică, ar fi fost prea târziu ca Germania să se apere cu succes; că a fost necesar ca ea să facă paşii pe care i-a făcut, şi să-i facă cu promptitudinea cu care i-a făcut, pentru a lovi întâi Franţa, apoi Rusia, ai căror soldaţi erau de două ori mai mulţi decât ai ei.
Germanii simt o înverşunare deosebită faţă de britanici, crezând că ei stau la baza alianţei şi a planurilor acesteia pentru distrugerea Germaniei. Kaizerul este evident sincer în gândirea că el şi poporul lui sunt mijloacele orânduite de Dumnezeu pentru propagarea sistemului, legii, economiei şi prosperităţii în toată lumea. Germanii cred că ei au o cauză justă şi că în mod sigur vor reuşi. Ei declară deschis că dacă nu vor reuşi, se vor îndoi cu totul de existenţa lui Dumnezeu.
Aliaţii de asemenea simt că Dumnezeu este pentru ei. Pregătirea de către Germania a unei armate mari, pretind ei, n-a fost pentru a se apăra şi a-şi proteja viaţa, ci pentru un război agresiv împotriva vecinilor ei. Ei pretind că Germania reprezintă militarismul şi că autoritatea ei militară reuşită în toată lumea, autoritatea forţei, ar fi mult mai dăunătoare decât autoritatea forţei navale. Orice ar gândi şi ar şti conducătorii în privinţa motivelor războiului, şi oricare le-ar fi concluziile în privinţa felului cum acesta trebuie să se sfârşească prin anihilarea Germaniei, publicul crede fără îndoială că Aliaţii au o cauză justă în toate modurile şi sigur trebuie să aibă favoarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu. Ruşii, ni se spune, sunt mulţumiţi că ei Îl servesc pe Dumnezeu când se supun poruncilor „tătucului”, Ţarul. Ei sunt mulţumiţi să moară. Se referă la mersul pe front şi în mormânt prin expresia „în larg spre America”. Cu alte cuvinte, având o vagă speranţă de viaţă viitoare şi refuzând să ia în serios doctrina chinului veşnic, ei trag concluzia că a muri este ca şi cum ai ieşi în larg spre o ţară nevăzută.
Soldaţii francezi iau chestiunea războiului cât se poate de uşor — cum ar lua cineva o expediţie de vânătoare unde şansele ar fi recunoscute ca îndoielnice.
Marii generali ai războiului spun deschis că războiul este numai la început; că iarna a împiedicat operaţiunile şi că imediat ce trec inundaţiile de primăvară se poate aştepta cel mai amarnic război cunoscut vreodată lumii.
Între timp Japonia găseşte că prezentul este o ocazie favorabilă pentru câştigarea stăpânirii rasei galbene — a stăpânirii Chinei. Aliaţii ei, desigur, nu vor aproba acest curs, dar Japonia ştie bine că ei sunt fără putere ca să intervină. În privinţa obiecţiilor Statelor Unite, ele n-ar fi demne de consideraţie; pentru că distanţa peste Pacific este atât de mare şi flota japoneză întrece ceea ce vasele de război ale Statelor Unite ar putea economisi pentru apele din Orientul Îndepărtat. Într-adevăr, mândria japoneză ar fi gâdilată dacă ar avea un conflict cu flota Statelor Unite în apele orientale, unde americanii ar fi atât de departe de rezervele de combustibil şi de alte rezerve încât să fie învinşi. Aceasta ar pune Japonia în primul rând al „naţiunilor creştine” şi Filipinele ar putea fi răsplata ei. Aliaţii ar fi probabil încântaţi să vadă Statele Unite umilite şi părtaşe cu ei la influenţele de slăbire ale războiului prezent. Fără îndoială că şi Germania ar fi bucuroasă să vadă Statele Unite amestecate în război, deoarece aceasta ar împiedica trimiterea în continuare a materialelor de război către Aliaţi. Dacă Statele Unite se vor menţine fără a se amesteca în război în condiţiile acestea, va fi minunat, aproape indicând o supraveghere divină a afacerilor ei.
((628))
„OAMENII ÎŞI VOR DA SUFLETUL DE GROAZĂ”
Aşa cum este, Statele Unite, de fapt toate ţările din America, de Nord şi de Sus, şi toată lumea în afară de naţiunile în război, trec prin cele mai ciudate condiţii din cauza tulburărilor financiare create de război. Nu numai Canada, ci şi America Centrală şi de Sud, China, Australasia şi India, au fost finanţate în trecut de către naţiunile acum în război; în special de către Marea Britanie. Balanţele lor bancare şi împrumuturile sunt afectate de război şi de necesitatea din partea naţiunilor în război de a-şi folosi capitalul acasă. Statele Unite nu sunt atât de puternice din punct de vedere financiar ca să satisfacă condiţiile şi să furnizeze banii pentru restul lumii dependente înainte de Europa. De fapt, în Europa sunt deţinute acţiuni şi obligaţiuni americane până la suma de cinci mii de milioane de dolari în vederea valorificării superioare americane etc. Pe măsură ce războiul înaintează şi europenii au nevoie de bani, se poate aştepta ca ei să vândă aceste garanţii americane la bursele americane. Noi n-avem banii să plătim astfel obligaţiunile noastre neajunse la scadenţă. Deja băncile noastre sunt pline până la refuz de acţiuni şi obligaţiuni — unele excelente, altele medii, altele fără valoare. Ca urmare, aurul va trece în Statele Unite ca o primă, cum este deja în Canada. Aceasta va aduce mare necaz peste tot, în legătură cu lichidarea obligaţiunilor, acţiunilor, ipotecilor etc. scadente. Nu-i de mirare că oamenii finanţelor sunt nedumeriţi — „oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea celor ce vor veni pe pământ”. Luca 21:26.
DATORIILE LUMII NU VOR FI PLĂTITE NICIODATĂ
London Economist estimează în mare datoriile naţiunilor în război la sfârşitul lui februarie, în milioane de lire sterline, după cum urmează. Pentru o estimare aproximativă în dolari, înmulţiţi cu cinci:
(Exprimate Datorie Pierderea Datorie în milioane)
Veche Nouă beneficiului totală
Marea Britanie. . . . 661 312 0 973
Franţa. . . . . . . . 1.315 363 50 1.728
Rusia . . . . . . . . 890 520 50 1.460
Germania. . . . . . . 240 520 50 810
Austro-Ungaria. . . . 490 363 50 903
Serbia. . . . . . . . 26 26 4 56
Belgia. . . . . . . . 148 26 — 174
Articolul spune: „În cazul primilor cinci beligeranţi, luăm datoria naţională dinainte de război şi adăugăm estimarea noastră a cheltuielilor de război, şi de asemenea o estimare a pierderii beneficiului obişnuit, care desigur trebuie adăugat la datorie. Cifrele pentru Serbia şi Belgia sunt presupuse şi pot fi foarte departe de nivel. Cifrele pentru beligeranţi se vor dovedi, ne temem, foarte bine la nivel. Atât vechile cât şi noile datorii sunt o ipotecă pe industria viitoare a Europei. O populaţie care-şi va fi pierdut un mare procent din cei mai buni lucrători va trebui să găsească sume anuale mult mai mari decât înainte pentru dobândă. În caz de eşec statul va trebui să treacă în mâinile primitorului, şi în ruina lui vor fi implicate mari case comerciale şi financiare. Noi ne ucidem reciproc clienţii şi fiecare săptămână de război internaţional răspândeşte nimicirea printre averile individuale. Există chiar un sens în care s-ar putea spune că cu cât este mai mare succesul, cu atât este mai mare încurcătura. Datoria Imperiului German, ca şi Imperiul German în sine, este o creaţie nouă. Datoriile de stat ale Prusiei, Bavariei, Saxoniei etc., separat şi împreună, sunt mult mai mari. Austro-Ungaria, nici ea, nu este o unitate cum este Franţa. Să presupunem că Germania sau Austria se dezmembrează prin forţă externă, sau explodează prin revoluţie, ce se întâmplă cu datoriile lor naţionale sau imperiale, sau cu despăgubirile pe care aliaţii ar putea spera să le scoată? Cu cât cineva priveşte mai mult în viitorul finaciar şi politic al Europei după război, cu atât mai întunecate şi mai ascunse par problemele ei. Dar acesta este cu atât mai mult un motiv pentru care oamenii care au cunoştinţă, pătrundere şi prevedere ar trebui să-şi exercite mintea asupra economiei politice a acestui război. Niciodată n-a existat o astfel de ciocnire de forţe, niciodată n-a existat atâta distrugere în timp atât de scurt. Niciodată n-a fost atât de greu sau atât de necesar să se măsoare calamitatea, să se calculeze costurile, să se prevadă şi să se ia măsuri împotriva consecinţelor pentru societatea umană. Filantropii declară că speră ca acordul de pace să aducă cu el o mare reducere internaţională a armatelor şi armamentului, care să permită naţiunilor să suporte noua lor datorie de război şi astfel să evite curtea pentru faliment. Fără îndoială că teama de faliment va însemna ceva; altfel s-ar putea aştepta ca acordul de pace să dea naştere unei alte serii de pregătiri pentru o altă serie de războaie. Dar cei care cunosc forţele ce controlează în realitate diplomaţia Europei nu văd nici o Utopie. Perspectiva este de revoluţii sângeroase şi războaie aprige între muncă şi capital, sau între mase şi clasele guvernatoare ale Europei Continentale.
((629))
STUDENŢII BIBLIEI ŞI VIITORUL
În toate armatele continentale se găsesc fraţi de-ai noştri, cunoscuţi ca Studenţii Bibliei — nu de bună voie, ci prin încorporare. Oricât s-ar împotrivi ei luării vieţii, sunt supuşi puterilor existente în tot ce nu vine în conflict cu conştiinţa. Înainte de război am recomandat fraţilor că în eventualitatea ostilităţilor ei ar trebui, dacă sunt recrutaţi, pe cât posibil să ceară poziţii în serviciul spitalicesc sau în departamentul de aprovizionare, unde ar putea servi guvernul cu eficienţă; în timp ce, dacă ar fi trimişi în lina de foc, n-ar fi obligaţi să împuşte ca să omoare. Avem motive să credem că aceste sugestii sunt urmate şi că între timp fraţii îşi folosesc ocaziile de a vesti camarazilor de serviciu militar mesajul binecuvântat al Împărăţiei lui Cristos care va fi stabilită curând, pentru binecuvântarea tuturor familiilor pământului.
Am îndemnat pe fraţi la strictă neutralitate în ceea ce-i priveşte pe combatanţi, oricare ar fi înclinaţiile lor naturale prin naştere sau asociere. Pentru Studenţii Bibliei nici una dintre naţiunile beligerante nu este cu totul în drept şi nici una din ele nu este cu totul de învinuit. Să căutăm tot mai mult să luăm opinia Bibliei despre marele Armaghedon, al cărui preludiu îl avem acum. El este ceva ce a crescut din civilizaţia noastră, care se dezvoltă în solul egoismului. Vedem roade care se coc de patruzeci de ani.
Să nu uităm nici un moment că dacă naţiunile ar fi creştine, aşa cum am presupus odată unii dintre noi, ele ar produce roadele Spiritului — smerenia, blândeţea, răbdarea, amabilitatea, iubirea. Ce mare este greşeala! Creştinătatea — Împărăţia lui Cristos — n-a fost stabilită încă. Ea aşteaptă timpul Domnului şi manifestarea puterii şi gloriei Sale mari în stabilirea ei. Ele sunt împărăţii ale acestei lumi, însufleţite de principiile egoismului şi înşelate de Satan, „dumnezeul acestei lumi”.
Bătălia Armaghedonului, spre care duce acest război, va fi o mare luptă între bine şi rău, şi va însemna răsturnarea completă şi veşnică a răului şi stabilirea permanentă a Împărăţiei drepte a lui Mesia pentru binecuvântarea lumii. Toate aceste lucruri sunt probabil mai uşor de văzut de această parte a oceanului decât de către dragii prieteni care sunt mai aproape de război şi mai direct influenţaţi de el şi de interesele lor naţionale, personale. Totuşi, este important ca noi toţi să avem clar în minte că acesta nu este războiul Bisericii, ci războiul lumii cu arme carnale; şi că simpatiile noastre sunt destul de largi ca să acopere pe toţi cei angajaţi în conflictul îngrozitor, după cum şi speranţa noastră este destul de largă şi de adâncă să includă pe toţi în marea binecuvântare pe care Învăţătorul şi Împărăţia Sa Milenară sunt pe cale s-o aducă lumii.
Între timp, pentru poporul consacrat al Domnului este un alt pericol pe linia spiritului lumesc — neglijând lucrurile Împărăţiei în favoarea lucrurilor vieţii prezente. Adversarul nostru este încă treaz. Noi de asemenea trebuie să fim treji, ca şi copii ai Luminii, copii ai Zilei, soldaţi ai Crucii. Niciodată n-a existat o ocazie mai bună ca acum pentru a ridica sus steagul regal al Răscumpărătorului nostru. Mai mulţi oameni au urechi de auzit şi auz mai bun decât oricând înainte. Mii de oameni sunt nerăbdători după Mesajul pe care-l avem de dat şi pe care nu-l găsesc în altă parte — Mesaj de Speranţă, Mesaj care explică faptul că domnia prezentă a răului şi cei şase mii de ani de domnie a păcatului şi a morţii au ajuns la culmea lor, şi cum şi când li se va pune capăt acestora de către marele Răscumpărător,în împlinirea planurilor glorioase ale Tatălui nostru ceresc, pe care El le-a făcut în Sine Însuşi înainte de întemeierea lumii.