Vol. 19, Mai-Iunie 2011, Nr. 4 

PRIVILEGIILE FIILOR LUI DUMNEZEU

Tatăl vostru ştie de ce aveţi nevoie” 04094″> Matei 6:8 .

R 5219 W. T. 15 aprilie 1913 (pag. 117)

Aceste cuvinte nu au fost adresate lumii în general; căci întreaga lume zace în păcat, deci nu este în relaţie cu Dumnezeu. Aceste cuvinte n-au fost adresate nici măcar evreilor obişnuiţi; căci şi evreii sunt membri ai rasei adamice, care nu este în armonie cu Dumnezeu, iar Legământul lor n-a fost unul de fii, ci unul de servitori. Moise a fost credincios în toată casa lui ca servitor (Evrei 3:5). Nu găsim nicăieri că israeliţii sunt numiţi fii ai lui Dumnezeu. În profeţii se fac referiri la ceea ce va face Dumnezeu pentru ei în viitor. Dar nu se spune nicăieri în mod direct că El a fost Tatăl lor, sau că ei au fost fiii Lui.

Cu toţii vedem că aşa a fost. Ar fi fost nepotrivit să fie altfel, pentru că Ispăşirea pentru Păcat nu fusese încă făcută pentru lume. Nici evreii şi nici alţii din lume nu au astăzi dreptul de a-L numi pe Dumnezeu Tatăl lor, nici să se gândească la El ca fiind Tatăl lor. Singurii care au dreptul de a-L numi pe Dumnezeu Tatăl nostru” sunt cei care au intrat în relaţie de legământ cu El prin Cristos. Prin această relaţie apostolul Ioan spune: Acum suntem copii ai lui Dumnezeu”.

Încă nu suntem în Împărăţie ca să fim fii ai lui Dumnezeu fără imperfecţiune; dar în viitor, în momentul schimbării” noastre, vom fi copii ai lui Dumnezeu neîntinaţi” şi vom fi ca Domnul nostru şi-I vom împărtăşi gloria. Dar în prezent suntem fii ai lui Dumnezeu şi avem acest privilegiu binecuvântat, această onoare de a-L numi pe Dumnezeu Tatăl nostru, fiindcă am primit Spiritul Său cel sfânt. Avem această comoară a Spiritului sfânt în vase pământeşti şi umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Toţi cei care au intrat în Corpul lui Cristos prin consacrare deplină sunt fii ai lui Dumnezeu prin credinţă, şi le este permis să se numească astfel, să-L recunoască drept Tatăl lor şi să se gândească la faptul că mărturia scripturilor se referă în totalitate la ei.

Fii Ai Lui Dumnezeu Prin Credinţă

Dar întrebarea este, de ce a folosit Domnul aceste cuvinte către ucenicii Săi înainte de a Se prezenta înaintea lui Dumnezeu şi de a face o atribuire a meritului Său pentru ei? Oare nu erau ei încă sub Legământul Legii? Răspundem, da. Erau încă sub Legământul Legii. Doar prin credinţă le-a fost permis să-L numească pe Dumnezeu Tatăl lor. Ei acceptaseră pe Cristos ca fiind Calea, Adevărul şi Viaţa, şi acceptaseră pe Isus ca fiind Trimisul lui Dumnezeu, acela care în final va îndeplini tot ceea ce a venit să facă. Ei urmau să-şi arate credinţa numindu-L pe Dumnezeu Tatăl lor, numindu-se pe ei fii Lui Dumnezeu — deşi găsim că de fapt n-au vorbit despre ei ca fiind fii ai lui Dumnezeu.

După câtva timp de la moartea Domnului nostru, credinţa lor a început să înţeleagă acest privilegiu. Evreilor le-ar fi fost frică să-şi spună fii ai lui Dumnezeu, sau să-L numească Tatăl lor. Dacă ar fi vorbit despre ei ca fiind fii ai lui Dumnezeu, ar fi crezut că fac ceva condamnabil. Când Isus a spus că este Fiul lui Dumnezeu, ei au spus că huleşte. Ioan 5:18; Luca 22:70,71.

Găsim din context că Domnul ne sfătuieşte să nu ne gândim, când ducem cererile noastre înaintea Tatălui, că acestea sunt pentru informarea Sa. Practic Domnul nostru a spus: Voi n-aveţi un Tată ignorant. Păgânii fac mari cereri când se roagă, ca şi cum Dumnezeul lor ar dormi sau ar fi indiferent. Dar voi, ca ucenici ai Mei, ştiţi că Dumnezeu este Tatăl vostru ceresc; şi cum un tată pământesc bun îşi iubeşte copilul şi face pregătiri pentru el, tot aşa Tatăl vostru ceresc ştie lucrurile de care aveţi nevoie înainte de a I le cere. Nu trebuie să-I daţi sfaturi, căci El vă cunoaşte nevoile mai bine decât voi şi ştie că unele dintre lucrurile pe care le cereţi v-ar fi dăunătoare”.

Scopul Divin În Răspunsul La Rugăciune

Atunci de ce mai cerem dacă El este Tatăl nostru, şi ca un Tată iubitor Se îngrijeşte de tot ce avem nevoie? Răspundem că instrucţiunea de a ne ruga are ca scop să ne dăm seama mai mult că toate binecuvântările vin de la Tatăl nostru ceresc; altfel riscăm să pierdem o mare binecuvântare spirituală din meditarea la dragostea şi grija Sa. El nu vrea ca noi să primim binecuvântarea la fel cum copacii absorb umezeala. Vrea să fim inteligenţi, să ne gândim că El este Tatăl nostru. El ne cunoaşte nevoile şi Se îngrijeşte de ele. Vrea să practicăm credinţă în privinţa grijii Sale şi a tuturor lucrurilor promise.

Scopul divin în răspunsul la rugăciune este deci ca să ne fie stimulată credinţa în legătură cu primirea zilnică a binecuvântărilor — atât naturale cât şi spirituale. Domnul ştie care sunt lucrurile de care lumea are nevoie şi face o pregătire generală pentru ea. El a făcut deja un plan prin care lumea se va întoarce în cele din urmă ca fii pe plan uman, şi face ca toate lucrurile să lucreze împreună pentru binele lor într-un mod general şi larg. Dumnezeu are un Plan mare de răscumpărare prin Isus, şi un Plan mare de înălţare a Bisericii ca să fie împreună cu Domnul ei în Împărăţia cerească. Atunci acea Împărăţie va revărsa binecuvântări pe pământ pentru îndepărtarea blestemului şi pentru Restabilirea omenirii la perfecţiunea originară a lui Adam în Eden.

În măsura în care cineva are urechi de auzit, este bine să i se spună aceste lucruri bune. Dar numai cei ce au urechi de auzit trebuie să fie în mod special instruiţi în acest timp prezent. Cunoştinţa harului lui Dumnezeu acuma este în mod special pentru cei chemaţi. Este permis ca restul omenirii să rămână în ignoranţă. Este foarte potrivit pentru ei, pe măsură ce încep să se trezească, să audă şi să înţeleagă puţin; dar suntem siguri că lumea nu poate vedea lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. După cum ne spune apostolul: Dar omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate cunoaşte, pentru că ele se înţeleg duhovniceşte”. Şi iarăşi ne spune: …Duhul cercetează toate, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. 1 Corinteni 2:14, 10.

Cine se poate ruga

Domnul nu are de-a face cu lumea, căci nu este în relaţie de legământ cu El, de aceea ea nu poate să-I fie plăcută. El a încetat să mai aibă legătură cu lumea când a fost condamnată în Adam. N-a avut drept la viaţă. A păcătuit şi trebuia să moară. El încă n-a completat aranjamentul de vindecare a încălcării. Este în cursul pregătirilor pentru acel aranjament al Noului Legământ de restabilire a omenirii.

Singurii care au acum o relaţie cu El sunt membrii Corpului lui Cristos. Dacă rămâneţi în Mine şi cuvintele Mele rămân în voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” Dacă rupem relaţia cu Cristos, nu mai avem dreptul de a ne ruga. Dar dacă păstrăm această relaţie, dacă Cuvântul Lui rămâne în noi, dacă ne conformăm vieţile după voinţa Lui şi dacă suntem în armonie cu voinţa Sa şi cu Spiritul Cuvântului Său, putem să cerem şi vom primi.

Cei care rămân cu totul în Cristos nu vor vrea decât să se facă voia lui Dumnezeu. Şi dacă în ei va rămâne din plin Cuvântul Său,vor şti ce este potrivit să ceară. Dar dacă ar fi în necunoştinţă de voinţa lui Dumnezeu în acea chestiune, atunci ar spune cu siguranţă: Nu voia mea, ci a Ta să se facă!” Aşa că orice ar cere, ar primi, pentru că doresc să se împlinească voinţa lui Dumnezeu.