PROBA REZISTENŢEI
„Cine încinge armele să nu se laude ca cel care le pune jos!” 1 Împ. 20:11.
R 4956a W. T. 15 ianuarie 1912 (pag. 28)
Proba rezistenţei este desigur una dintre probele cele mai severe la care este supusă Biserica aleasă, Corpul lui Cristos. Este proba care măsoară şi înregistrează puterea tuturor celorlalte virtuţi şi haruri, şi niciun soldat al crucii nu va fi încununat cu laurii victoriei dacă n-a rezistat la această probă. Viaţa creştină este o luptă, şi cuvintele de mai sus, ale unuia dintre împăraţii lui Israel către un vrăjmaş lăudăros al poporului Domnului, îi sunt aplicabile nu numai fiecărui nou recrut în armata Domnului, ci, de asemenea, tuturor celor care n-au sfârşit încă lupta bună a credinţei.
Prima izbucnire de entuziasm în serviciul Domnului, oricât de mult o putem aprecia şi o apreciem, poate fi numai o producţie din solul superficial al inimii care primeşte imediat adevărul cu bucurie, dar, neavând rădăcină în sine, durează numai o vreme şi după aceea, când se ridică necazul şi persecuţia, se simte imediat ofensată (Marcu 4:16, 17). Astfel de caractere nu pot rezista la probele din această „zi rea”, despre care este scris: „Focul [din ziua aceea] va dovedi cum este lucrarea fiecăruia”. 1 Cor. 3:13.
Necesitatea întregii armături
Prin urmare, zice apostolul Petru: „Preaiubiţilor, nu vă miraţi de prigonirea ca de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva neobişnuit” (1 Pet. 4:12). Toată Biserica aleasă trebuie să fie încercată; şi binecuvântat este cel care va îndura până la sfârşit. Cuvântul sigur al profeţiei indică spre conflicte şi mari încercări în scenele de încheiere ale istoriei Bisericii. Ilie, un tip al Corpului lui Cristos, şi-a sfârşit calea pământească şi s-a înălţat printr-un vârtej de vânt într-un car de foc — simboluri puternice, de furtună şi mari necazuri. Ioan, alt tip al Bisericii, a fost aruncat în închisoare şi apoi decapitat. Şi noi suntem preveniţi de marea necesitate a întregii armături a lui Dumnezeu, dacă vrem să stăm în această „zi rea”. Studii în Scripturi, Vol. 2, cap. 8.
Prin urmare, este necesar ca toţi cei care aspiră la premiul chemării noastre de sus să se oţelească pentru conflicte mai aspre şi încercări ale credinţei şi răbdării, care pot apărea asupra lor brusc şi fără nici o prevenire. În bătălia acestei zile, ca şi în toate bătăliile, efortul Vrăjmaşului este să surprindă, să atace brusc şi să învingă pe poporul Domnului; şi, prin urmare, singura pregătire care poate fi făcută pentru astfel de urgenţe este vigilenţa constantă, rugăciunea şi îmbrăcarea întregii armături a lui Dumnezeu — Adevărul şi spiritul Adevărului.
Ce cale vei alege?
„Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele voastre.” Nici un alt har nu va fi mai necesar decât acesta în suferinţele înfocate din această „zi rea”, deoarece fără mare răbdare nimeni nu poate rezista până la sfârşit. De-a lungul întregii căii a unui creştin, de oricând şi de acum, acesta ajunge la alte şi alte crize. Poate că adesea acestea sunt aparent de importanţă măruntă; totuşi el îşi dă seama că ele pot fi puncte de cotitură în calea creştină. Cine nu le-a avut? Vine o ispită la oboseală în facerea de bine, împreună cu sugestia la o cale mai uşoară; sau poate răsare o mică rădăcină de mândrie sau ambiţie, cu sugestii la căi şi mijloace de a o alimenta şi mulţumi. Apoi curând vine momentul decisiv, când trebuie să alegi această cale sau aceea, şi iată, ai ajuns la o criză!
Ce cale alegi? Cel mai probabil vei alege calea în direcţia spre care tind sentimentele pe care le-ai cultivat, fie că va fi calea corectă sau greşită. Dacă va fi calea greşită, cel mai probabil nu vei putea să-ţi dai seama în mod clar; fiindcă sentimentele tale de multă vreme cultivate îţi vor stăpâni judecata. „Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Prov. 14:12). Prin urmare, cât de necesară este rugăciunea, pentru ca în orice criză să puteam trece proba cu succes! Şi nici nu putem amâna în siguranţă vegherea şi rugăciunea până când criza va fi asupra noastră; ci aceasta trebuie să fie atitudinea noastră constantă.
Cei care vor rezista la încercări vor fi învingători
Viaţa unui soldat, întotdeauna treaz şi veghetor, nu este în niciun caz o viaţă uşoară; şi Scripturile nu susţin astfel de aşteptări. Dimpotrivă, ele spun: „Ia-ţi partea ta la suferinţă, ca un bun ostaş al lui Hristos Isus”, „Luptă-te lupta cea bună a credinţei” etc. Şi totuşi, mulţi creştini par să aibă o idee foarte diferită. Viaţa lor creştină ideală este o viaţă fără nicio adiere sau furtună; trebuie să fie un calm continuu. Astfel de viaţă a fost într-adevăr mai posibilă în zilele dinainte decât acum, chiar dacă lumea, carnea şi Diavolul li s-au împotrivit întotdeuna, şi întotdeauna a trebuit împotrivire la aceştia din partea soldatului credincios al crucii. Dar acum împotrivirea devine zilnic tot mai intensă; fiindcă Satan îşi dă seama că are puţin timp şi este hotărât ca prin orice mijloace să-şi exercite puterea contra împlinirii planului Domnului de înălţare a Bisericii.
În consecinţă, în această perioadă de Seceriş am avut multe şi severe furtuni şi împotriviri; şi fără îndoială urmează încercări încă mai aspre. Dar cei care, cu credinţă biruitoare, rezistă la toate — care rezistă cu răbdare, care cultivă spiritul lui Cristos cu roadele şi harurile lui, şi care luptă vitejeşte lupta cea bună a credinţei mai degrabă decât să se retragă de pe câmp — aceştia vor fi „biruitorii” cărora li se vor da laurii victoriei când va veni ziua încununării.