PROVIDENŢA LUI DUMNEZEU CU PRIVIRE LA CELE DOUĂ ÎMPĂRĂTESE
Estera 4:1-5:3
„Domnul păzeşte pe toţi cei care Îl iubesc.” Psa. 145:20.
R 4900b W. T. 15 octombrie 1911 (pag. 391-392)
Subiectul studiului de astăzi este Împărăteasa Estera. Ea a fost evreică, remarcată pentru frumuseţea ei, şi datorită acestui lucru a fost aleasă de Ahaşveros, împăratul Persiei, pentru a fi împărăteasa lui. Se presupune că a primit numele de Estera, care înseamnă stea, datorită frumuseţii ei, Histar fiind numele caldeean pentru Venus. Ea a urmat-o pe Vasti, împărăteasa dinainte care i-a displăcut împăratului şi a divorţat de ea.
În modul opus de a se purta a celor două împărătese găsim o lecţie în legătură cu chestiunea sufragetelor de astăzi (mişcare feminină pentru drepturile femeii, în special dreptul la vot, începută cam pe la mijlocul sec. al 19-lea — n. t.). Împăratul a dat un ospăţ guvernatorilor imperiului. Se poate presupune că a fost un chef, şi că împăratul şi oaspeţii lui, în culmea chefului, erau mai mult sau mai puţin sub influenţa vinului. Acordându-i împărătesei Vasti beneficiul îndoielii, acesta a fost probabil motivul pentru care ea a ignorat cererea împăratului.
Mulţi vor spune că ea a procedat corect în susţinerea feminătăţii sale, în „apărarea drepturilor sale” etc. Nu vom contesta faptul că toate femeile au drepturi şi că Împărăteasa Vasti le-a avut pe ale sale şi că şi le-a exercitat. Oferim numai sugestia că în problema „drepturilor”, pe linia forţei şi a constrângerii, Împărăteasa Vasti a câştigat o victorie care a costat-o scump.
În procedura Împărătesei Estera, care este subiectul acestei lecţii, vedem calea opusă urmată — împărăteasa a câştigat o mare victorie cu rezultate fericite printr-o procedură total diferită, şi una care în judecata noastră se recomandă de la sine celor mai înţelepţi şi mai buni bărbaţi şi femei.
Vasti putea să urmeze o cale asemănătoare, dar n-a urmat-o. Oricât de mult putea să fi simţit că cererea împăratului ca ea să fie prezentă ar fi expus-o la glume sau la cuvinte nepoliticoase, ea trebuia să se bazeze pe farmecul, tactul şi puritatea ei, şi pe iubirea şi grija soţului ei. Deşi nu trebuia să intre nechemată la banchet, odată invitată, prezenţa ei trebuia să fie onorantă, un parfum dulce, o mustrare pentru orice indecenţă. Asemenea multor femei bine intenţionate, Împărăteasa Vasti a fost neînţeleaptă, ea a renunţat la cea mai puternică apărare, cea a feminităţii pure, când a întâmpinat porunca prin refuz. Dar apoi trebuie să ne amintim că Vasti nu era nici creştină nici evreică, şi deci a fost fără vreo instruire sau îndrumare divină.
ESTERA S-A UMILIT PENTRU VICTORIE
Împărăteasa Estera n-a fost sufragetă. Când a fost invitată să devină împărăteasă n-a refuzat, şi să caute să stea în aceeaşi poziţie ca Vasti. Ea a acceptat înălţarea ca providenţă divină. S-a îmbrăcat cu umilinţă şi cu cea mai frumoasă din îmbrăcămintea ei fină. S-a făcut cât se putea de plăcută împăratului. Se presupune că pe timpul acela ea avea 15 ani. Haman, favoritul împăratului, nu-l putea suferi pe păzitorul porţii palatului, Mardoheu, un evreu, deoarece acesta din urmă nu se închina înaintea lui, cum făceau ceilalţi. Mardoheu era atât de credincios încât Haman nu putea spera să găsească vreo vină la el şi astfel să-l îndepărteze. Ura lui s-a extins la întregul neam iudeu. El l-a convins pe împărat să scoată un decret ca toţi evreii din împărăţia lui să fie găsiţi şi ucişi ca duşmani ai ţării. Aceasta, bineînţeles, îl includea şi pe Mardoheu, duşmanul lui special, pe care atunci se simţea liber să-l ucidă.
Cum timpul pentru aplicarea decretului se apropia, Mardoheu şi toţi evreii din tot imperiul erau în mare necaz şi frică, totuşi nu fără speranţă că Dumnezeul lor va aduce ceva eliberare. Această chestiune este detaliată în lecţia noastră.
Împărăteasa Estera era verişoară cu Mardoheu, deşi acesta din urmă era destul de bătrân pentru a-i fi tată. Ea a fost de fapt fiica lui adoptivă. El a apelat la ea pentru a se folosi de influenţa poziţiei sale pentru ca împăratul să anuleze ordinul. Ea a amânat, deoarece, destul de ciudat, chiar în această perioadă împăratul se arătase rece faţă de ea, şi nu o chemase la el de o lună.
IUBIREA ŞI FRUMUSEţEA AU ÎNVINS
Mardoheu a urgentat chestiunea, asigurând-o că ea era pe cale de a pierde un mare privilegiu de serviciu pentru poporul ei; că evident Dumnezeu o ridicase la această poziţie în împărăţie chiar pentru acest ceas şi chiar pentru acest scop, de a aduce evreilor uşurare, şi că, dacă ea nu observa şi nu folosea privilegiul, Dumnezeu fără îndoială va folosi un alt mijloc şi va aduce totuşi eliberare în armonie cu promisiunile Sale. Apelul a fost suficient. Împărăteasa a amânat doar încă trei zile, cerând ca Mardoheu şi toţi evreii din cetatea împărătească să i se alăture într-un post de trei zile înaintea lui Dumnezeu, care bineînţeles includea cereri făcute lui Dumnezeu pentru eliberarea poporului Său, şi pentru înţelepciunea care s-o îndrume pe Estera în străduinţa ei de a-şi folosi talentul şi ocazia în mod înţelept.
Împărăteasa Estera şi-a riscat poziţia şi chiar viaţa, mergând în prezenţa împăratului fără chemare; dar, înveşmântată în haina împărătească, ea a riscat totul pentru neamul ei. Ea l-a fermecat pe împărat, care i-a întins sceptrul împărătesc, pe care ea l-a atins. El a înţeles că ea avea de făcut o cerere şi a îndemnat-o să vorbească. În mod înţelept ea s-a stăpânit şi a cerut ca împăratul şi Haman, prim-ministrul lui, duşmanul ei, să participe la o cină specială cu ea în grădina curţii. După vizită împăratul a îndemnat-o din nou să spună ce dorinţă a atrăgătoarei lui împărătese putea el să satisfacă. Aceasta a fost ocazia Împărătesei Estera, şi ea a răspuns, întrebând de ce, dacă el o iubea, a dat un decret să fie ucisă, împreună cu tot neamul ei, evreii.
Cazul ei a fost imediat câştigat. Împăratul a înţeles că fusese momit de Haman să dea un decret nedrept. O lege rea stipula că niciun decret al unui împărat persan nu putea fi schimbat. Acest decret fusese sigilat cu pecetea împăratului, şi împăratul, furios pe Haman, a dat un alt decret, şi anume, ca Haman să fie spânzurat, iar evreii de pretutindeni să fie anunţaţi că aveau consimţământ împărătesc de a folosi forţa împotriva duşmanilor în apărarea vieţii lor.