Răspunsurile editorului la unele întrebări interesante – VDM 5.6

RĂSPUNSURILE EDITORULUI LA UNELE ÎNTREBĂRI INTERESANTE

DOUĂ RÂNDUIRI — UNA DE LA DUMNEZEU, UNA DE LA OM

R 5807 1 decembrie 1915 (pag. 358-360)

Întrebare — Când, de către cine şi cum ai fost tu rânduit ca serv al Evangheliei?

Răspuns — Înainte de a răspunde la această întrebare, voi atrage atenţia asupra învăţăturii scripturale despre rânduire. Există două rânduiri potrivite, din ceea ce credem noi că este punctul de vedere al Bibliei. Una este de la Dumnezeu; una de la oameni. Rânduirea lui Dumnezeu este conceperea Spiritului Sfânt. Fără aceasta nimeni nu este autorizat să vestească Evanghelia. Dacă cineva predică fără această rânduire, după înţelegerea noastră, ei predică fără rânduire divină. Face ceva ce nu este autorizat să facă.

Domnul nostru ne-a spus cum a fost rânduit să fie predicator; şi Scripturile ne spun că noi trebuie să umblăm în urmele Lui şi să avem experienţe similare cu ale Lui în multe privinţe. Ca servi ai Crucii, noi trebuie să copiem pe Domnul nostru Isus Cristos cât putem de complet. Dar El a fost perfect, iar noi suntem imperfecţi. Prin urmare noi trebuie să avem iertarea păcatelor, în timp ce El n-a avut păcate. De aceea, El constituie bazele iertării tuturor celor care vin la Tatăl prin credinţă în sângele Său. El menţionează propria Sa rânduire zicând, „Duhul Stăpânului Domnul este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor blânzi” (Isaia 61:1). La fel cum acea rânduire a venit peste Isus, mai târziu ea a venit şi peste ucenici la Rusalii; şi de-a lungul Vârstei Evanghelice a venit peste urmaşii lui Cristos, ungându-i să vestească Evanghelia — Luca 4:17-21; 1 Ioan 2:27.

Toţi cei care au primit rânduirea de la Dumnezeu au autoritatea să propovăduiască, după ocaziile şi capacitatea lor. Unii dintre ei pot fi surdo-muţi şi nu pot vesti auzibil. Alţii pot fi limitaţi prin sex; surorile nu pot propovădui în felul în care fac fraţii; dar ele pot propovădui totuşi, „virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată” ( Petru 2:9). Mai mult, ele sunt pe deplin rânduite să facă cunoscute veştile bune, dar, în conformitate cu declaraţia apostolului Pavel, nu într-un mod public. Există unii barbaţi care nu pot predica în public pentru că le lipseşte talentul sau ocazia, dar toţi oamenii, prin vieţile şi conduita lor, pot proclama gloria şi onoarea marelui şi iubitorului Dumnezeu care i-a scos din întuneric la lumină, afară dintr-o groapă oribilă, afară din mocirlă, le-a pus piciorul pe Stâncă şi le-a întărit paşii — Psalm 40:2.

Mai vine şi o rânduire specială a acelora care sunt numiţi servi ai Evangheliei, clasă în care mă socotesc şi eu. Aceasta este rânduirea de la Biserică, şi este recunoscută de toate denominaţiile de peste tot. Aceasta este considerată de unii o simplă formalitate, de unii este făcută cu mare ceremonie, de alţii cu mai puţină ceremonie. Dar, după înţelegerea noastră, fiecare adunare trebuie să-i aibă pe aceia pe care i-a ales, rânduiţi într-un mod scriptural — prin ridicare de mâini — prin vot.

Forma declaraţiei din Fapte 14:23, cu alte numeroase referiri la bătrâni în legătură cu toate bisericile, justifică concluzia că rânduirea a fost obiceiul invariabil în Biserica timpurie. Termenul „bătrâni”, cum este în acest text, include evanghelişti, păstori, învăţători şi profeţi — vorbitori publici. De aceea este important să aflăm ce vrea să ((360)) se spună prin cuvântul „rânduit”.

În prezent cuvântul rânduire este folosit în general cu referire la o ceremonie de instalare; dar nu aceasta este semnificaţia cuvântului grec cheirotoneo, folosit în acest text. Acesta înseamnă „a alege prin ridicare de mâini”, forma de vot obişnuită încă. Această definiţie este dată în „Concordanţa Analitică a Bibliei” a profesorului Young. Aceasta fiind considerată o autoritate presbiteriană, dăm de asemenea definiţia arătată în „Conconrdanţa Exhaustivă a Bibliei” a lui Strong, care poate fi considerată o autoritate metodistă. Cea din urmă defineşte rădăcina cuvântului — „unul care ridică mâna, sau votant (prin ridicarea mâinii)”.

Metoda scripturală de rânduire a bătrânilor în toate bisericile este prin alegere de către adunare — prin ridicarea mâinii pentru vot. A insista pentru o astfel de alegere înainte de a servi înseamnă a urma ordinea scripturală; aceasta îl întăreşte pe bătrân, şi, în plus, îi reaminteşte adunării datoriile şi responsabilităţile ca unii care aleg bătrâni în numele şi Spiritul Domnului — arătând alegerea lui Dumnezeu, voia Lui. În plus, aranjamentul scriptural interesează pe membrii adunării în toate cuvintele şi faptele bătrânilor, ca servii şi reprezentanţii lor. Aceasta se opune ideii atât de răspândite că bătrânii stăpânesc şi conduc adunarea, şi pune capăt gândirii lor despre adunare că ar fi „poporul meu” — în loc de „poporul Domnului pe care eu îl servesc”.

Cine n-a fost rânduit în aceste două feluri nu este un serv rânduit al Evangheliei în sens scriptural. Mai întâi este necesară rânduirea divină; apoi este necesară rânduirea pământească. Prin harul lui Dumnezeu eu le am pe amândouă.

În cazul acelora care fac o lucrare publică în numele SOCIETĂŢII DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE, ei sunt rânduiţi ca întreg. Ei sunt trimişi de funcţionarii Societăţii; şi cum majoritatea adunărilor sunt recunoscute de Societate, iar ele, la rândul lor, recunosc Societatea, de aceea ele recunosc această rânduire prin Societate.

_____________________

Întrebare — De unde şi-a luat Societatea autoritatea de a trimite predicatori?

Răspuns — Mai întâi ea obţine autoritatea de la Domnul, care autorizează pe tot poporul Lui, care primeşte Spiritul Sfânt să meargă. În al doilea rând, Societatea este o organizaţie de afaceri pentru lucru religios în serviciul Domnului, tipărind cărţi, broşuri, hărţi etc., şi trimiţând pe reprezentanţii ei să predice — prin cuvânt şi prin pagini tipărite. Aceasta este singura ei treabă. Ea acţionează în acelaşi fel cum a acţionat Biserica din Antiohia, care a ales în mod special pe Pavel şi pe Barnaba să facă o lucrare misionară, votând ca ei să fie reprezentanţii acelei Biserici — Fapte 13:2, 3.

Când Pavel şi Barnaba au plecat, ei n-au spus, „Noi predicăm în numele nostru”. Ei au avut dreptul să meargă în numele Domnului şi să predice; dar, în plus, ei au avut sprijinul financiar, cum înţelegem noi, al adunării din Antiohia, exact cum azi reprezentanţii noştri au spijinul Societăţii. Când ei se duc într-un loc, pot spune, „Aici este o scrisoare care arată că noi lucrăm pentru Societate”. Deci ei nu merg doar în numele lui Cristos, ci se duc ca reprezentanţi ai acestei Societăţi, care se ştie că face o lucrare de evanghelizare.

______________________

Întrebare — În privinţa numelui asociaţiei: Este SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE sau ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ A STUDENŢILOR BIBLIEI?

Răspuns — Ambele. Ele sunt virtual acelaşi lucru. ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ A STUDENŢILOR BIBLIEI, SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE şi ASOCIAŢIA TRIBUNA POPORULUI sunt în multe privinţe identice. De ce există trei nume? Pentru acelaşi motiv pentru care în diferite biserici sunt Societăţi diferite — Societatea Misionară Internă, Societatea Creştină Străduinţa şi Liga Epworth etc., etc. Nu fac ele aceeaşi lucrare şi încearcă să ajute oamenii să trăiască o viaţă creştină etc.? Ba da. De ce au Societăţi diferite? Pentru motivul că fiecare are o branşă diferită a lucrării de care să se ocupe.

Aşa este şi cu noi. Asociaţia mamă este SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE, înregistrată sub legile Statului Pennsylvania. Scopul ei este să publice Adevărul, să trimită misionari etc., etc. Proprietatea necesară ca să încheie afaceri etc., a fost pe numele ei; pentru că n-a fost necesar altceva în Statul Pennsylvania.

Când ne-am mutat aici la New York am fost informaţi că SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE nu poate deţine titlu de proprietate aici. Ni s-a spus, „Puteţi face afaceri personal, dar nu ca o Societate. Aşa că dacă vreţi să faceţi afaceri aici, trebuie să fiţi înregistraţi ca Asociaţie”. „Foarte bine” am spus, „vom organiza ASOCIAŢIA TRIBUNA POPORULUI”. Acesta este numai un alt nume pentru SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE, pentru afaceri în New York.

Mai târziu, în Marea Britanie, am fost informaţi, „Statutul vostru american nu valorează nimic aici”. Ca urmare, am scos un statut acolo pentru ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ A STUDENŢILOR BIBLIEI. Acesta este practic identic cu statutul SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE.

Era necesar să facem aceste trei societăţi diferite datorită legilor din diferite state şi ţări. Pentru anumite lucruri numele preferabil este SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE. Aceasta este societatea mamă şi cea la care se fac contribuţiile. Dacă cineva vrea sa facă o donaţie, se aşteaptă s-o facă pe numele SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE.

((361))

ASOCIAŢIA TRIBUNA POPORULUI este singura din cele trei care poate face afaceri aici în New York, şi SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE lucrează cu ASOCIAŢIA TRIBUNA POPORULUI ca şi cum ar fi două organizaţii independente. Totuşi ele sunt una şi aceeaşi — exact cum este şi în cazul diferitelor societăţi ale bisericilor nominale, care ar avea, poate, acelaşi contabil.

Astfel întreaga conducere este prin SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE, iar aceste organizaţii auxiliare ajută numai la îndeplinirea lucrării. Noi uneori folosim un nume şi alteori altul, exact cum oricine are dreptul să folosească orice nume potrivit pentru activitatea sa. Este tot atât de potrivit să spunem că suntem ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ A STUDENŢILOR BIBLIEI. Noi suntem studenţi ai Bibliei şi ajutăm pe studenţii Bibliei din orice parte a lumii, prin pagini tipărite, prin ajutor financiar şi în alte moduri. Este de asemenea potrivit să folosim numele ASOCIAŢIA TRIBUNA POPORULUI în legătură cu persoanele care sunt angajate în vestire şi acţionează sub îndrumarea SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE.

Cu alte cuvinte, ASOCIAŢIA TRIBUNA POPORULUI nu poate face afaceri decât prin SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE. SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE are conducerea iar ASOCIAŢIA TRIBUNA POPORULUI face lucrarea — absolut.

ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ A STUDENŢILOR BIBLIEI nu are statut legal decât în Marea Britanie; ASOCIAŢIA TRIBUNA POPORULUI nu are decât în statul New York.

Noi păstrăm numele „TURNUL DE VEGHERE” proeminent pe antetele de scrisori etc., aşa încât fraţii să nu ne înţeleagă greşit şi să creadă că „TURNUL DE VEGHERE” a ieşit din lucrare. Folosim un nume sau altul, după cum pare mai convenabil în lucrare. De exemplu, acum avem pe prima pagină a STUDIILOR ÎN SCRIPTURI numele ASOCIAŢIA INTERNAŢIONALĂ A STUDENŢILOR BIBLIEI în loc de SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE cum era înainte. Aici avem un nume distinct, diferit de altele. Există Asociaţii ale Învăţătorilor Bibliei, Societăţi de Tratate etc., etc.; dar noi avem un nume care se potriveşte în mod special pentru publicaţiile noastre, pentru că el reprezintă exact gândul pe care dorim să-l exprimăm.

_____________________

Întrebare — Ce şcoală de teologie ai absolvit?

Răspuns — Sunt încă în Şcoala lui Cristos şi încă nu am absolvit. Noi ne luăm teologia din BIBLIE. Unii dintre prietenii noştri şi-au obţinut teologia altfel, au luat-o de la instructori umani, şi după aceea au aflat că şi-au pierdut timpul. Unele lucruri pe care ei le-au învăţat erau scripturale, iar unele erau sectare. Noi încercăm doar să aflăm ce învaţă BIBLIA. După cum i-a spus apostolul Pavel lui Timotei, aşa vrem să facem şi noi: „Străduieşte-te să te prezinţi aprobat înaintea lui Dumnezeu, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului” — 2 Tim. 2:15.

Apostolul nu i-a spus lui Timotei să meargă la vreo şcoală teologică, nici nu i-a spus care şcola era bună de a ajunge la confuzie. El i-a spus tânărului doar să împartă drept CUVÂNTUL ADEVĂRULUI — să vadă care porţiuni se referă la Israelul Natural şi care se referă la Israelul Spiritual; care sunt promisiunile pământeşti, care aparţin omului natural, şi care sunt promisiunile spirituale, care aparţin creştinului; care aparţin timpului prezent şi care viitorului.

Unii dintre noi au absolvit un seminar teologic. Când au absolvit au crezut că şcoala lor era cea mai bună. Dar de când au intrat în Şcoala lui Cristos, au aflat că era mult mai bine dacă nu s-ar fi dus deloc la seminarul teologic; pentru că a trebuit luni şi ani pentru a scoate din capul lor erorile care le-au fost introduse.

________________________

Întrebare — Cum să înţelegem sfatul apostolului către Timotei „să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă” (1 Tim. 5:22)? Nu implică aceasta o rânduire formală?

Răspuns — Cuvintele apostolului Pavel către Timotei pot fi înţelese diferit. Dacă am citi în ziarul de mâine dimineaţă că cineva a pus mâna în grabă pe un om, am înţelege că el a fost atacat. Trebuie să ţinem seama că nu acesta este sensul expresiei în greacă, ci traducătorii ne-au dat ceea ce au crezut ei că ar fi sensul potrivit. Biserica timpurie avea o ceremonie oficială de punere a mâinilor pe capul bătrânilor, diaconilor etc. Când apostolii făceau aceasta, era semnul împărtăşirii Spiritului sfânt. Doar apostolii puteau să împartă Spiritul. Totuşi bisericile se poate să fi avut unele obiceiuri în privinţa numirii servitorilor, şi făcând astfel ei arătau că au aprobat acele persoane.

N-ar fi nimic nepotrivit într-o ceremonie similară de trimitere a unui peregrin de către SOCIETATEA DE BIBLII ŞI TRATATE TURNUL DE VEGHERE pentru un serviciu special. Funcţionarii Societăţii ar putea ieşi în faţă să-şi pună mâinile pe capul peregrinului şi să spună: „Tu eşti reprezentantul Societăţii”. Preoţii din vechime şi-au pus mâinile pe capul animalului care trebuia jertfit — pentru a arăta că acesta îi reprezenta pe ei. Aşa că cineva poate fi trimis de către Societate; dar o ceremonie de punere a mâinilor ar fi numai o plăcere pentru ochi, neaducând cu sine vreo altă autoritate afară de cuvintele „Tu eşti numit pentru serviciul cutare şi cutare” etc.

Aceasta lasă pentru fiecare mic grup al poporului Domnului să folosească orice ceremonie aleg ei. Episcopalii şi Catolicii folosesc o ceremonie fastuoasă; alte denominaţii, mai puţin. Credem că şi noi avem dreptul să folosim ceremonii după cum dorim. Înţelesul cuvântului rânduire este a autoriza. Adevărata rânduire este, mai întâi, a Spiritului sfânt; a doua, a asociaţiei, care trimite servul ei cu Mesajul Evangheliei.